Recenzie: După cutremur de Haruki Murakami

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

777592Toate povestirile reunite in acest volum sunt legate de teribilul cutremur din 1995 care a zguduit regiunea Kobe din Japonia. Spiritul patrunzator si poetic al scriitorului urmareste destinele unor oameni condusi in acelasi timp de speranta si disperare, cutremurul fiind un ecou al trecutului de mult ingropat. Astfel, Satsuki isi uraste fostul iubit care, cu treizeci de ani in urma, ii distrusese visul de a avea copii. Oare dorinta ei de razbunare a provocat cutremurul? Junpei s-a instrainat de parintii lui care locuiesc in Kobe, iar micuta Sara are cosmaruri in care „nenea Cutremur” incearca sa o bage intr-o cutie. Miyake si-a parasit familia si aprinde focuri pe plaja. Katagiri se intoarce acasa, unde il asteapta o broasca uriasa, ce are o misiune speciala: sa salveze Tokio de o rama imensa care, cind se-nfurie, face pamantul sa se cutremure; acum, rama e furioasa…


 Recenzie:

După cutremur” este o colecție de șase eseuri în care autorul imortalizează efectele cutremurului în viețile locuitorilor din vecinătatea orașului afectat de seism. Tensiunea acumulată după cutremur se ridică la suprafață dar nu are ocazia să izbucnească, de aceea personajele trăiesc într-o permanentă stare de derută, care îi este insuflată și cititorului. Murakami explorează conceptul de „realism magic”, personajele desprinse din realitate confruntându-se cu situații bizare, în lipsa unor criterii stricte a ce anume este real și ce este imaginar. Rezultatul este un tablou social ambiguu, imposibil de descifrat și explicat. De exemplu, în „Toți copiii Domnului dansează”, Yoshiya, un tânăr crescut cu ideea că este fiul Mântuitorului, pleacă într-o noapte pe urmele unui străin care artumblr_ogn3y7nsrh1s8fgnzo1_500 putea fi tatăl său biologic și sfârșește prin a dansa până la epuizare pe un teren abandonat. Situațiile sunt neobișnuite și uneori de-a dreptul absurde, cutremurul fiind doar un pretext, un catalizator care grăbește anumite evenimente,dar nu le avansează într-atât încât să schimbe cursul destinelor protagoniștilor. Ceea ce era inevitabil să se întâmple, se întâmplă oricum. Este adevărat că în prima povestire, soția îl părăsește pe Komura în urma cutremurului, că evenimentul nefericit declanșează ceva în ea, dar ea nu a locuit niciodată în Kobe și nu cunoaște pe nimeni din regiune, întreaga situație devenind și mai confuză. Finalul povestirii, schimbul de replici dintre soțul dezorientat și tânăra excentrică întâlnită în Hokkaido, denotă o alegere arbitrară de a lăsa lucrurile să își urmeze cursul firesc („Ce zici,începi să te simți departe?” (…) „Mă simt chiar foarte departe” (…) „Dar ești de-abia la început.„) Cred că scriitorul a vrut să ilustreze cât de obscură e ființa umană: pe de-o parte există tendința de a te detașa de suferință, dar drumul spre vindecare nu este (și nu ar trebui să fie) ușor.  În „Plăcintă cu miere”, Junpei, scriitorul introvertit îndrăgostit de soția celui mai bun prieten, decide să îi mărturisească acesteia sentimentele ascunse timp de decenii întregi. Pentru curajul și sinceritatea dovedită, după ani și ani de așteptare, personajul primește o oarecare mângâiere, dar destinul celor doi îndrăgostiți rămâne incert. Am senzația că Murakami construiește intenționat povestirile fără un final propriu-ziu pentru a spori misterul ce înconjoară acest roman. Din titlu, mă așteptam ca seismul să aibă o importanță majoră în narațiune, dar cea mai mare parte a personajelor tratează evenimentul cu indiferență și foarte puține dintre ele empatizează cu victimele. O fetiță de patru ani, care încă nu și-a dezvoltat sentimente de apatie împotriva morții, este mai afectată de cutremur decât o femeie matură al cărei fost iubit locuia chiar în regiunea zguduită de seism. Natura umană, așa cum o interpretează Murakami în opera sa, este mai degrabă preocupată de probleme personale, de zi cu zi, înainte de a privi imaginea de ansamblu, de a se gândi la acele evenimentele ce schimbă cursul istoriei. În toate romanele „murakamiene” pe care le-am citit până acum, apariția unei probleme personale coincide cu declanșarea unui eveniment istoric, percepția protagonistului asupra amândurora fiind adeseori neclară.tumblr_o6kqm9bfgn1rilyu2o1_1280 Menționez că acesta este cel de-al patrulea roman de Haruki Murakami pe care am ajuns să îl citesc și totodată primul roman căruia i-am acordat cinci stele anul acesta. Nu aveam așteptări extraordinare de la carte – am pus pe seama numărului relativ mic de pagini, lipsa unei consistențe în narațiune,dar nu e cazul aici, pentru că fiecare povestire aduce ceva nou și original romanului. Nu este vorba despre o simplă secvență narativă care să ateste în profunzime calitatea romanului, ci despre toate acele referințe culturale care m-au făcut să îndrăgesc povestea . Broscanul din „Broscanul salvează Tokyo” nu este  un simplu monstru mitic, el este un strălucit observator obiectiv al societății urbane, cu vaste cunoștiințe literare (îi menționează pe Joseph Conrad și Dostoevsky, Hemingway și Anna Karenina). Cu un cutremur atât în planul exterior cât și în cel interior (psihologic) universul lui Murakami include ființe complexe, a căror natură nu o putem aprecia decât la modul obiectiv. Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


 Scor: 5/5

cinci stele


In My Mailbox #21

Salutare,cititori!  Am revenit cu ultimul unboxing din 2016; nici nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul.. Nu pot spune că 2016 a fost „anul meu” sau cel mai bun an de până acum, este totuși anul care mi-a adus cele mai multe noutăți în bibliotecă și urmează să-mi depășesc și recordul pentru cele mai multe cărți citite (36). De la ultimul IMM am strâns 9 romane și în continuare o să vă scriu câteva cuvinte despre fiecare.

 Am primit:

dada

img_2341

De la librăria online Libris am primit pentru rencenzie următoarele titluri: „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote, „Panica” de Lauren Oliver, „Lumina iubirii” de Jay Asher și „După cutremur” de Haruki Murakami. (Recenziile pentru primele două le puteți accesa cu un simplu click pe titlu.)  Sunt foarte curios în legătură cu noul roman semnat de Jay Asher – primul său roman a fost uimitor, al doilea nu m-a impresionat în mod deosebit și rămâne de văzut dacă cel de-al treilea va fi pe măsura așteptărilor. Cât despre „După cutremur”, este cel de-al patrulea volum de Haruki Murakami pe care îl citesc. Până acum autorul nu m-a dezamăgit,dar o să-mi exprim pe larg părerile despre carte într-o viitoare recenzie.

img_2343

De la Black Button Books am primit „Uite-aşa o pierzi” de Junot Díaz,un roman extrem de amuzant pe care trebuie neapărat să-l includeți pe lista de lecturi în 2017 😉 Editura se află la început de drum, așa că le puteți ura bun venit pe piața literară cu o mică apreciere a paginii de Facebook.

img_2336

De luna aceasta suntem încântați să colaborăm și cu editura Booklet Fiction și am ales să începem această colaborare cu „Legenda” de Marie Lu.Cartea este scrisă impecabil, m-a surprins plăcut și recenzia este pe drum.

Am cumpărat: img_2344-horz

Am profitat de reducerile de Black Friday pentru a comanda câteva titluri de pe Elefant, pe care probabil că o să ajung să le citesc tocmai în iulie. Îmi doream „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys de când autoarea a venit în România și a promis că va scrie o carte despre istoria noastră. „Si am privit cu totii spre cer…” de Tommy Wallach am cumpărat-o pentru că, asemenea personajelor, și eu pot număra zilele până la încheierea liceului și va fi interesant să văd dacă mă regăsesc oarecum în conflictele interioare ale protagoniștilor.
img_2338

„Revolutionary Road” de Richard Yates a fost ecranizată în 2008 și pelicula cu Leonardo DiCaprio si Kate Winslet in rolurile principale a obținut nominalizări la premiile Oscar, Globul de Aur si BAFTA, așa că am considerat că trebuie să o am în bibliotecă.

img_2346

Și în final, un nou membru al familiei, Kindle Glare 6! Am tot înghesuit noile achiziții în bibliotecă, dar spațiul este limitat și nici bugetul nu îmi permite să cumpăr toate cărțile de pe lista de lecturi. Cărțile în format electronic sunt și mai ieftine decât cele tipărite și mai ușor de accesat. Evident că nu o să renunț definitiv să-mi iau cărți în formatul clasic, dar până îmi fac eu ordine în bibliotecă, o să încerc să citesc mai multe eBook-uri. Am cumpărat acest Kindle de pe emag luna trecută și sunt mulțumit de el, deși , dacă eram mai bine informat, aș fi cumpărat o versiune care să-mi permită să modific luminozitatea, pentru a putea citi și în întuneric. O să îl iau cu mine și la facultate și în toate excursiile de anul viitor. P.S. Fragmentul de pe cutie este din Miss Peregrine de Ransom Riggs,unul dintre romanele mele preferate!

Cam acestea ar fi noutățile…  Vă urez sărbători fericite și numai bucurii în noul an! 😉

Recenzie: La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere: 

825329Viata linistita a lui Hajime, proprietarul unui bar din Tokyo, este tulburata de amintirea unei povesti de dragoste din tinerete. Ceea ce il obsedeaza pe erou nu e neaparat imaginea iubitei din trecut, ci caracterul unic si irepetabil al relatiei dintre doi oameni si convingerea ca destinul uman e o problema de optiune. Reintilnirea cu una dintre iubite echivaleaza cu o incercare disperata de a recupera timpul pierdut, fie si cu riscul ruperii legaturilor cu prezentul. O poveste aproape ireala despre dragoste si despre moarte, ca mai toate povestile lui Murakami, invaluita in acordurile melodiei lui Nat King Cole „South of the Border”.


Recenzie:

Romanul „La sud de graniță, la vest de soare are ca temă relația a doi îndrăgostiți născuți sub o stea potrivnică, doi oameni pe care destinul îi unește și dezbină de mai multe ori pe parcursul vieții. Dacă vreți, puteți privi cartea ca pe o continuare a romanului Pădurea Norvegiană: Hajime este la rândul lui un Toru Watanabe maturizat, care primește o a doua șansă pentru a-și împlini iubirea din adolescență. Este scris cu aceeaşi sinceritate/emoție care i-a adus lui Murakami o nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură în anul 2013 și poate fi împărțit în două: în prima jumătate a romanului se urmărește viața aparent banală dusă de Hajime până la varsta de treizeci și șase de ani, în timp ce în cea de-a doua avem parte de mai multă acțiune odată cu apariția misterioasei Shimamoto. În cazul în care nu ați mai citit nimic de Murakami puteți începe cu acest roman. Dacă sunteți cititori fideli, atunci probabil ațí observat că toate romanele sale prezintă similarități și cartea în discuție nu face excepție. Ca în majoritatea lucrărilor semnate de Murakami, unul din personajele principale,Hajime, se confruntă cu niște probleme de natură psihică (eu am presupus că ar fi vorba de depresie) care îl împiedică să își vadă viața împlinită. La început se plânge de faptul că e singur la părinți într-un oraș în care toți copiii au frați și surori, apoi se plânge de iubita din liceu, de job, de lipsa provocărilor vieții, de propria nefericire, dar nu face nicio schimbare pentru a ieși din situația sa. După ce norocul îi surâde și ajunge să trăiască viața la care visează mulți, după ce pare că s-a împăcat cu sine la 36 de ani,atunci apare fata de care era îndrăgostit în copilărie și Hajime simte că poate să o ia de la capăt. Mi-a fost extrem de dificil să empatizez cu protagonistul nostru pentru că își creează singur nefericirea și apoi odesign-interior-cluj-joben-91 împarte generos cu toți cei din jur. În liceu își înșela iubita, dar nu se simțea vinovat pentru că nu avea sentimente reale pentru amantă; mai târziu folosește aceeași scuză când își înșeală nevasta. Descrie toate femeile din viața lui ca persoane după care „nu întoarce lumea capul pe stradă”, toate în afară de Shimamoto în jurul căreia sunt concentrate toate calitățile. Pentru mai mult timp își împarte viața între cele două cluburi de jazz pe care le deține și lasă familia pe locul 3. Până la urmă el este o victimă a universului și nu e vina lui că persoanele care îl iubesc suferă. Poate că îl judec prea dur pentru un personaj de ficțiune, dar nu este un personaj oarecare, ci eroul povestirii, de la care așteptam o altfel de energie.

  „Reușesc să-i supăr și să-i jignesc pe cei din jurul meu fără vreun motiv anume și în felul acesta îmi fac și mie rău.” 

 Pe Shimamoto autorul nu ne-a permis să o descifrăm cu totul – este femeia pentru care Hajime ar renunța la soția și la cele două fete ale sale, dar ea apare și dispare de atâtea ori din viața lui încât bărbatul se întreabă dacă nu cumva totul se petrece doar în imaginația sa. Shimamoto a salvat oarecum lectura și mi-a oferit un motiv să citesc în continuare, pentru a afla ce se petrece în viața ei. Unde dispare mereu? Este oare prizoniera cuiva? Dacă spune că are atâta timp liber la dispoziție de ce pleacă mai repede decât Cenușereasa la bal? Mi-am format tot felul de ipoteze, i-am pus faptele în balanță și cu toată alura ei enigmatică tot nu am găsit ceva concret de care să mă leg în recenzie. Este un personaj care nu este nici pozitiv, nici negativ, este ceva ce englezii ar numi „chaotic neutral” și recunosc că am un fel de fascinație în jurul acestui tip de personaje. Shimamoto compensează pentru caracterul lui Hajime. „La sud de graniță, la vest de soare” pune accentul pe psihologia personajelor și de aceea acțiunea este relativ simplă. Ai impresia că ești în auditoriu la conferința unui om care a ajuns departe și acum își exprimă drumul parcurs,greutățile pe care a trebuit să le înfrunte, incertitudinile și regretele. Titlul reunește un element din începutul povestirii cu unul din final, formându-se astfet un fel de circularitate a universului creat de Murakami. Romanul împrumută numele unei melodii de jazz „South of the Border”, fiind una dintre cele 5 cărți „murakamiene” ale căror titluri sunt referințe directe la melodii (regăsite pe parcursul cărților). Îmi place ideea și când o să lansez la rândul meu o carte puteți fi siguri că  va conține câteva din melodiile mele preferate. În orice caz, s-a observat că după ce o melodie apare într-unul dintre romanele lui Murakami, ea își găsește curând un loc și în topurile japoneze (o melodie clasică folosită în ultimul său roman a vândut într-o săptămână de la apariția volumului mai mult decât reușise în ultimii cinci ani).

large

„Pretend you’re happy when you’re blue,
It isn’t very hard to do.”

În concluzie, este un roman bine scris,care deși nu atinge complexitatea temelor abordate în alte volume de Murakami, capătă un renume pe cont propriu.Dacă vă așteptați la o lectură ușoară și intrigantă, s-ar putea chiar să vă placă mai mult decât sperați. Și da, finalul nu a fost cel la care speram, dar a jucat un rol important în acordarea celor 4 stele. Mă gândeam că o să obțin mai multe informații, dar Murakami a ținut să păstreze aerul acela de mister prezent în tot romanul. Nu știu când voi reveni la acest autor, dacă va fi peste o lună sau peste un an, dar sunt sigur că voi reveni la cărțile sale și sper să îmi iau revanșa cu următoarea recenzie. Până atunci puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


Scor: 4/5

patru stele


 Alte ediții :

south_of_the_border_west_of_the_sun_large_6979

tumblr_mjah83p5gv1qjd1kgo1_1280

tumblr_nw04hzlfqm1sorrnlo1_1280

19707500599

In My Mailbox #19

img_2291Salutare, cititori! A reînceput școala și putem să ne luăm adio de la ochelarii de soare și trândăveală. Dacă săptămâna trecută făceam eforturi supraomenești să țin ochii deschiși pe parcursul orelor de curs, acum, mulțumită frigului și ploii care îndeamnă la visare, îmi este aproape imposibil. Am avut parte de un început de săptămână frumos, la aflarea veștii că aproape toate actrițele mele preferate au câștigat câte un Emmy: Sarah Paulson (din „American Horror Story”), Kate Mckinnon („SNL”), Amy Poehler (a câștigat după opt nominalizări) și bineînțeles Tatiana Maslany (din „Orphan Black”). Ziarul Libertatea a considerat victoria Tatianei o reușită a românilor, deși actrița este în proporție de 10%   „româncă”. Nu uitați că luna aceasta revin serialele American Horror Story cu sezonul 6 și Cum Să Scapi Nepedepsit cu sezonul 3. Cu toată agitația de început de an, mi-am făcut timp și pentru două lecturi despre care o să vă scriu mai multe în continuare.

În materie de cărți, vara aceasta a fost ca nicio altă vară. Am cumpărat în total 40 de titluri, dintre care 25 au ajuns în biblioteca mea, restul aparțin mamei și surorii mele. Mai am spațiu de 4-5 cărți maxim pe un raft, după care voi fi nevoit să citesc în format electronic. Sunt extrem de încântat că am reușit să umplu o bibliotecă cu aproximativ 200 de cărți înainte de a împlini optsprezece ani 🙂 O să revin cu poze când mai trec pe la bunici, unde am toate cărțile.  Asta a fost ca o paranteză, acum revin la ultimele achiziții.

Am cumpărat:

Septembrie a însemnat și prima mea comandă de la un anticariat. Este vorba de PrintreCărți.ro. Am comandat șapte cărți. Sincer nici nu prea știam la ce să mă aștept de la comandă, dar am fost mulțumit de rezultat. Nu dau nume (Anticariatul de noapte), dar unele companii de acest fel sunt sub orice critică. În orice caz, de luni bune căutam să-mi cumpăr epopeea fantastică scrisă de Elias Lönnrot, Kalevala. Cartea nu a mai fost editată în România de mult timp și dacă nu o găseam la anticariat, mi-aș fi cumpărat-o în engleză. De ce îmi doream aceaste volume de poezie? Sunt pasionat de folclorul și mitologia nordică și Elias Lönnrot este pentru finlandezi ce este Eminescu pentru noi. Kalevala a fost revoluționară pentru că vorbea despre istoria statului finlandez pe vremea când Finlanda nici nu visa să fie stat independent. Puțini oameni știu asta,dar Kalevala a stat drept inspirație pentru Stăpânul Inelelor, însuși J. R. R. Tolkien fiind fascinat de povestea în versuri. Cărțile pe care le-am cumpărat eu au fost tipărite acum 50 de ani și scrisul s-a șters pe alocuri,dar o voi citi neapărat când o să am mai mult timp.  Și ca să închei vă spun că încă mai lucrez la romanul despre un tânăr introvertit finlandez și aș putea utiliza niște legende din Kalevala  🙂)

1-horz

The Picture of Dorian Gray de Oscar Wilde: Am cumpărat-o în engleză pentru că, deși vreau să o citesc, parcă nu reușesc niciodată să o termin. În trecut am împrumutat-o de la bibliotecă și am obținut-o în format PDF, dar am tot abandonat-o. Sper că voi reuși să o duc la bun sfârșit,acum că o am în bibliotecă. Coperta este puțin deteriorată și notele critice se întind pe 50 de pagini înainte de romanul propriu-zis, dar cu puțină răbdare, trec și peste asta.

4

Diavolul şi domnişoara Prym de Paulo Coelho: A treia carte de Paulo Coelho pe care o citesc, am terminat-o în două zile și o noapte albă. Tema este lupta dintre bine și rău, o parabolă a firii umane. O recomand și eu deja mi-am trecut în lista de cumpărături un alt titlu al acestui autor. Am hotărît ca Alchimistul, cea mai cunoscută carte a lui Coelho, să fie ultimul dintre romanele lui pe care o să îl citesc.

img_2288
  Atracţia de Sylvia Day: Ok,deci cartea aceasta o cumpărasem pentru mama, dar ea și-a mai cumpărat 11 volume în august și am decis că se poate lipsi de o carte 🙂) De la ea am moștenit pasiunea pentru literatură. Oricum, am auzit numai vorbe bune despre Sylvia Day și sunt curios cum scrie. Cu 15 cărți în lista de lecturi nu știu când o să-i vină rândul.

img_2285

Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor. Am încercat să modific balansul de alb,dar nu vă doriți să vedeți ce a ieșit, credeți-mă.

Am primit:

De la partenerii noștrii, librăria online Libris am primit pentru recenzie două titluri. Mulțumesc frumos! Primul se numește Magonia și este scris de Maria Dahvana Headley. Am citit-o în week-end dar nu am nicio idee cum să vă explic subiectul cărții. E nebunie curată… Corăbii pe cer, păsări care îți intră în plămâni, o fată care moare și un băiat care moare după ea. Este o carte ciudățică pe care ori o să o îndrăgiți ori o să vă displacă profund, dar care nu vă poate rămâne indiferentă. Eu fac parte din prima categorie de cititori și sper ca recenzia să fie pe măsura poveștii.

img_2301

Al doilea volum primit pentru recenzie este La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami. Da, m-am întors la Murakami, la un an după ce am terminat Pădurea Norvegiană. Am citit un sfert din roman ( inclusiv în pauze la școală) și dacă timpul este de partea mea, o să o citesc până săptămâna viitoare. Dacă ați ajuns până aici cu lectura, vă mulțumesc pentru timpul acordat și sunt curios ce ați achiziționat voi în ultima lună.

img_2303

Top 10 carti citite in 2015

Salutare,cititori ! In 2015 am reusit sa citesc 25 de carti, doua carti pe luna,cu sase titluri mai putin decat am citit in 2014. Numarul nu este exact cel pe care mi l-am propus,dar avand in vedere ca ma straduiesc sa ajung la o facultate din Danemarca si timpul meu de lectura este limitat, m-am descurcat destul de bine 🙂 In 2016 aspir la un numar rotund,acela de 30, dar nu pot fi sigur de reusita. O sa incerc sa scriu cat mai mult pe blog anul acesta,pentru ca anul viitor o sa am examene si nu stiu cat timp o sa imi mai ramana pentru citit. Sunt curios cum arata topul vostru pentru 2015 si daca aveti recomandari pentru 2016.Cele mai bune 10 carti citite in 2015 va sunt prezentate pe scurt in continuare:

Locul 10: „Weird Girl and What’s His Name” – Meagan Brothers

10

Interviu cu autoarea aici.

Daca m-ar intreba cineva ce inseamna „viata de fandom” i-as recomanda aceast roman hazliu. Cartea prezinta drumul spre maturizare a doi prieteni, excentrica Lula supranumita „Fata Ciudata” si introvertul Rory alias „Cum Il Cheama?”. Intr-o noapte, dupa o cearta cu Rory,Lula decide sa plece in New York in cautarea mamei actrite pe care nu a cunoscut-o niciodata. Cartea este impartita in doua parti: una din perspectiva lui Rory si una din perspectiva Lulei.Tehnica narativa utilizata este cat se poate de realista si creativa,momentele haioase si emotionante nu lipsesc,pe scurt,cartea este un MUST.

Locul 9: „Baiatul cu pijamale in dungi” –  John Boyne

9

O povestire sfasietoare despre realitatea nazismului, din perspectiva unui copil inocent de opt ani. Fiind considerata una dintre cele mai bune carti artistice scrise despre acest regim, alaturi de „Jurnalul Annei Frank” si „Hotul de carti”, cartea este atat un omagiu adus persoanelor nevinovate care si-au pierdut vietile in Auschwitz cat si o lectie de viata pe care nu o vei uita niciodata.Desi a fost scris in numai trei zile, fara cercetari amanuntite, din anul 2007 „Baiatul cu pijamale in dungi” a ajuns pentru doi ani consecutivi, cel mai vandut roman al anului in Statele Unite,Anglia,Spania, Irlanda,Australia,etc. In 2008 s-a bucurat si de o adaptare cinematografica, pe care am vazut-o si o recomand cu multa caldura,in ciuda subiectului tragic. 

Locul 8: „Aristotel si Dante descopera secretele universului” –  B.A. Saenz

8

Recenzia aici.

Aristotel si Dante descopera secretele universului este un roman sincer despre identitate, familie, prieteni, conflicte interioare si acceptare de sine. Romanul se concentreaza in jurul prieteniei dintre Dante si Aristotel,doi tineri cu temperamente si pasiuni opuse: in timp ce primul citeste poezie si studiaza albume de arta,cel de-al doilea incearca sa descifreze misterul propriei familii (tatal si fratele cel mare sunt absenti intr-un mod sau altul). Ideea de filosofie sugerata in prezentarea cartii a fost adaptata pentru tineri intr-o maniera simpla, usor de urmarit, care ii indeamna sa studieze putin aceste personalitati ale istoriei universale.

Locul 7: „Padurea Norvegiana” – Haruki Murakami

7

Recenzia aici.

O carte de o sensibilitate aparte,care exploreaza depresia,pierderea persoanei iubite precum si alegerile (gresite) pe care le facem in viata.Daca te-ai indragostit de Jurnalul unui adolescent timid si iti cauti o noua favorita,trebuie neaparat sa adaugi Padurea Norvegiana pe lista de lecturi.Cartea nu romanteaza moartea sau depresia, ci ne ajuta sa intelegem ca „moartea nu se afla la polul opus al vietii,ea face parte din viata.” Sinceritatea naratiunii este remarcabila;nu exista secrete in universul gandit de Haruki Murakami, fiecare personaj isi exprima liber,gandurile,idealurile (lucru normal la varsta personajelor) si asta ii apropie de sufletul cititorului.

Locul 6: „Farame de Soapte” – Amie Kaufman,Meagan Spooner

6

Recenzia aici.

Farame de Soapte este o carte  completa,care desfiinteaza statutul de „roman independent” (asa cum sunt gresit considerate aceste carti) si recomanda aceasta saga sci-fi pentru adolescenti cum putine serii YA au reusit s-o faca. Lumea fictiva este noua,eroii povestii sunt noi,conflictul este nou,dar atmosfera generala a romanului este aceeasi de care am fost  fascinati la primul volum,cu rasturnari de situatie si momente tensionate in fiecare capitol.  Farame de Soapte este o astfel de carte: autoarele ne ofera cate o piesa de puzzle odata si la final vedem cum piesele se imbina pentru a forma o imagine completa.

Locul 5: „Inceputul Tuturor Lucrurilor” – Robyn Schneider

5

Recenzia aici.

Am iubit povestea. Este si greu sa nu te indragostesti de carte si sa nu simpatizezi personajele deoarece  autoarea isi cunoaste foarte bine cititorii si stie cum sa le capteze atentia,prin dialoguri amuzante si explorarea relatiei stranse dintre personaje.  Recomand cartea tinerilor amatori de povesti umoristice si de dragoste.Ca in majoritatea cartilor despre liceeni,pe alocuri glumele sunt mai explicite,deci nu as recomanda-o chiar tuturor tinerilor,dar asta depinde de fiecare cititor in parte.

 

Locul 4: „Copila-Stea” –  Jerry Spinelli

4

Recenzia aici.

Am descoperit Stargirl in urma interviului cu Jay Asher si,desi acesta o recomanda ca fiind o carte aproape perfecta,am fost destul de sceptic in legatura cu ea. Stilul naratiunii este foarte simplist,cu mult dialog si putine personaje.Este totusi o carte pentru copii,deci nu aveam asteptari prea mari. Ce m-a determinat,in cele din urma, sa-i dau o sansa acestei carti a fost intrebarea lansata de autor: „Se merita sau nu sa fii diferit in societatea de astazi?”.Si doar analizand-o pe Copila-Stea mi-am dat seama ca  a fi diferit in societatate inseamna a fi tu insuti. Cartea este superba si acum imi pare rau ca am ignorat-o atata timp.

Locul 3: „Eu sunt Malala” – Malala Yousafzai,Christina Lamb

3

Recenzia aici.

Am ramas profund impresionat de situatia Malalei (castigatoare a premiului Nobel la doar  saisprezece  ani) si mi-am spus ca trebuie sa citesc aceasta carte. Atunci cand pana si soaptele iti pot crea probleme, sa te prezinti in fata unei multimi cu nemultumirile tale este un act sinucigas. Avem nevoie de mai multi oameni ca Malala – oameni carora sa nu le fie frica sa isi ceara drepturile, sa nu se multumeasca cu starea tarii daca ea poate fi imbunatatita.Cartea ne aminteste ca toate persoanele conteaza si nu trebuie sa acceptam un rau pe care il putem schimba. Nu realizam cat de puternica ne este vocea decat atunci cand suntem redusi la tacere.

Locul 2: „Mincinosii” – E.Lockhart

2

Recenzia aici.

Lumea mincinosilor m-a intrigat de la primele pagini.Rolul cartilor de fictiune este de a ne distrage de la realitate,iar aceasta poveste reuseste cu desavarsire acest lucru.Intalnesti distractii la tot pasul – de la o avere exorbitanta la toate modalitatile imaginabile de a o cheltui. Cartea este minutios scrisa si autoarea a surprins numeroase parabole sub forma unor scurte povestiri cu fiice de imparat,dragoni, soareci si vrajitoare. Stilul naratiunii este fresh, simbolic si putin sofisticat,ceea ce nu este neaparat un lucru rau. Am gasit in carte si un element din filosofia lui Paula Coelho,conceptul de „saracii oameni bogati” dus la extreme.

Locul 1: Seria „Al Cincilea Val” – Rick Yancey 

1

Recenzii aici si aici

Al Cincilea Val este un roman dinamic care te arunca direct in mijlocul actiunii,cu personaje carismatice si rasturnari de situatie la fiecare capitol.Imaginile descrise sunt atat de bine concepute incat am avut impresia ori ca ma uit la un film ori ca ma joc pe calculator. Daca plecati in vacanta undeva,nu luati cartea aceasta cu voi pentru ca nu o sa o mai puteti lasa din mana si o sa petreceti majoritatea timpului inchisi in camera, citind. Filmul urmeaza sa apara in cinematografe pe 22 ianuarie 2016. Chloë Grace Moretz (cunoscuta pentru „Daca as Ramane ”,„Carrie”) o interpreteaza pe Cassie Sullivan in timp ce Nick Robinson („Regii Verii”,„Jurassic Park 2015 ”) este Ben Parish si Alex Roe este Evan Walker.

Vezi si:

Top 10 carti citite in 2014

Top 10 carti citite in 2013

 

Recenzie: Padurea Norvegiana de Haruki Murakami

Carte oferita de libraria online Libris pentru recenzie. Multumesc mult!

Descriere:

370240

Romanul Padurea norvegiana, care-si imprumuta titlul de la un hit al formatiei Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politica agitata a anilor ’60. Naratiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emotionala rascolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmareste firul implicatiilor psihologice nascute din dragostea imposibila pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice in camere sordi-de de camin studentesc, de afise si discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale.

Recenzie:

O carte de o sensibilitate aparte,care exploreaza depresia,pierderea persoanei iubite precum si alegerile (gresite) pe care le facem in viata.Daca te-ai indragostit de Jurnalul unui adolescent timid si iti cauti o noua favorita,trebuie neaparat sa adaugi Padurea Norvegiana pe lista de lecturi.Si eu personal am fost uimit de popularitatea cartii: este unul NW-main_450dintre cele mai citite romane din literatura japoneza contemporana si i-a adus autorului faima internationala.Poate va intrebati de ce o carte despre sinucidere a ajuns atat de populara in randul tinerilor? Nu,cartea nu romanteaza moartea sau depresia, ci ne ajuta sa intelegem ca „moartea nu se afla la polul opus al vietii,ea face parte din viata.” Sinceritatea naratiunii este remarcabila;nu exista secrete in universul gandit de Haruki Murakami, fiecare personaj isi exprima liber gandurile,idealurile (lucru normal la varsta personajelor) si asta ii apropie de sufletul cititorului. Fiecare personaj are cate un motiv (de obicei pierderea unei persoane iubite) care pare sa-l impinga de cealalta parte a barierei,iar Toru Watanabe se intalneste cu toate aceste personaje indurerate si incearca sa le ajute. Recunosc ca am avut un sentiment amar sa citesc despre personajele care si-au pus capat zilelor dupa conversatiile cu Toru sau mai tarziu in viata,dar nici nu poti sa nu simti putina compasiune cand te gandesti ca anumite personaje au gasit motive pentru care sa traiasca. Naratorul isi retraieste studentia, momentele fericite,prima dragoste adevarata dar si momentele cele mai dureroase,in care a pus la indoiala valoarea existentei sale,pentru a ne dovedi ca in principiu asta este viata: mari sperante si mari dezamagiri.Toate  acestea se declanseaza in mintea naratorului atunci cand,la optsprezece ani de la terminarea facultatii,aude in aeroport melodia „Norwegian Wood” a formatie Beatles, melodie pe care obisnuia sa o asculte impreuna cu iubita sa,Naoko. Remarca sa in acest sens rezuma foarte bine continutul cartii:„Tot ce mi-a ramas este peisajul lipsit de personaje”. Naoko este forta in jurul caruia graviteaza universul lui Toru si indiferent cate relatii intime are cu fetele intalnite la iesirile in oras,la ea se intoarce de fiecare data si ei ii apartine inima lui. Pe ei ii tumblr_mzwq8cSP6h1spksz5o1_500leaga pierderea unei persoane apropiate,Kizuki,cel mai bun prieten al lui Toru si iubitul lui Naoko. Midori este un alt personaj interesant,o fata noncomformista,amuzanta si grijulie,de care Toru se indragosteste la un moment dat (personal este personajul meu preferat din carte; intr-un fel mi s-a parut ca este singurul personaj cu adevarat fericit,in ciuda problemelor de familie,plus ca veselia ei specifica este adorabila si m-a cucerit). Si povestea lui Reiko,prietena lui Naoko, mi-a inspirat compasiune ,desi mi-ar fi placut mai mult de ea daca nu as fi citit finalul cartii. Iar Nagasawa a fost pentru mine un mister pe care nu voiam sa-l dezleg,un personaj intalnit adesea si in zilele noastre,care doreste ca lumea sa se schimbe pentru el,in loc sa fie el schimbarea asteptata de lume. Personajul prinicpal,Toru se maturizeaza foarte mult pe parcursul povestirii si un alt lucru care mi-a placut la acest roman este acela ca povestea nu se limiteaza doar la anii de studentie,ci ne arata si ce efecte au avut alegerile lui Toru odata cu trecerea timpului.Modelul naratiunii este simplu,de tip jurnal,cu descrieri,cugetari si cuvinte potrivite.Cred ca se poate citi si in cateva ore daca iti pui asta in gand,nu ca v-as recomanda sa o cititi repede.Este nevoie de timp pentru a o intelege cu adevarat.Asadar,daca timpul este o problema,ar trebui sa pastrati cartea pentru vacanta de iarna.Este adevarat ca romanul contine destule scene erotice,dar nu as spune ca este un roman de dragoste. Per total mi se pare un volum bine gandit de la constructia personajelor la atmosfera intima a jurnalului. Eu l-am perceput ca un roman al tumblr_nwj5fi53Gn1qfu6dwo1_500contradictiilor: scris simplu,dar cu mesaj puternic,tema pierderii deghizata subtil intr-o povestea de dragoste. Si momentul desfasurarii actiunii (anii ’60) si tara (Japonia) au fost nimerite pentru mine.Nu am citit prea multe despre aceasta perioada si nici carti japoneze nu am prea citit in ultimii ani (cel putin nu unele de care imi pot aminti acum). Am citit cartea potrivita la momentul potrivit si ma bucur ca l-am adaugat pe Haruki Murakami pe lista de lecturi.Anul acesta nu am in lista alte romane de-ale autorului dar cu siguranta voi citi mai multe lucrari de-ale sale cand o sa am mai mult timp liber. Este un autor „diferit” si credeti-ma ca nu folosesc cuvantul asta foarte des. I-am acordat 4 stele si un vot de incredere pentru oricine vrea sa citeasca romanul.Garantez pentru el ca o sa va emotioneze si o sa va amintiti de el mult timp. Din cate am inteles ecranizarea cartii este foarte apreciata in Japonia. Inca nu am vizionat filmul, astept sa ma cuprinda melancolia de dorul cartii 🙂 Ironic,titlul cartii in japoneza este Noruwei no mori.Puteti achizitiona  cartea online.

Rating: 4/5

patru stele

 

 

Trailer Norwegian Wood:

Citate:

„M-am îndreptat în scaun şi am privit pe fereastră la norii negri ce pluteau deasupra Mării Nordului, gândindu-mă la tot ceea ce am pierdut până acum în viaţă: timpul ce nu va mai reveni, prieteni care au murit sau au dispărut, senzaţii şi idei ce nu se vor mai întoarce niciodată.” 

„In ciuda celor mai bune eforturi oamenii o sa fie raniti cand e timpul ca ei sa fie raniti.”

„Scrisorile sunt doar bucati de hartie,am spus.Da-le foc si ce va ramane in inima ta,va ramane,iar ce va disparea,va disparea.”