Recenzie: După cutremur de Haruki Murakami

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

777592Toate povestirile reunite in acest volum sunt legate de teribilul cutremur din 1995 care a zguduit regiunea Kobe din Japonia. Spiritul patrunzator si poetic al scriitorului urmareste destinele unor oameni condusi in acelasi timp de speranta si disperare, cutremurul fiind un ecou al trecutului de mult ingropat. Astfel, Satsuki isi uraste fostul iubit care, cu treizeci de ani in urma, ii distrusese visul de a avea copii. Oare dorinta ei de razbunare a provocat cutremurul? Junpei s-a instrainat de parintii lui care locuiesc in Kobe, iar micuta Sara are cosmaruri in care „nenea Cutremur” incearca sa o bage intr-o cutie. Miyake si-a parasit familia si aprinde focuri pe plaja. Katagiri se intoarce acasa, unde il asteapta o broasca uriasa, ce are o misiune speciala: sa salveze Tokio de o rama imensa care, cind se-nfurie, face pamantul sa se cutremure; acum, rama e furioasa…


 Recenzie:

După cutremur” este o colecție de șase eseuri în care autorul imortalizează efectele cutremurului în viețile locuitorilor din vecinătatea orașului afectat de seism. Tensiunea acumulată după cutremur se ridică la suprafață dar nu are ocazia să izbucnească, de aceea personajele trăiesc într-o permanentă stare de derută, care îi este insuflată și cititorului. Murakami explorează conceptul de „realism magic”, personajele desprinse din realitate confruntându-se cu situații bizare, în lipsa unor criterii stricte a ce anume este real și ce este imaginar. Rezultatul este un tablou social ambiguu, imposibil de descifrat și explicat. De exemplu, în „Toți copiii Domnului dansează”, Yoshiya, un tânăr crescut cu ideea că este fiul Mântuitorului, pleacă într-o noapte pe urmele unui străin care artumblr_ogn3y7nsrh1s8fgnzo1_500 putea fi tatăl său biologic și sfârșește prin a dansa până la epuizare pe un teren abandonat. Situațiile sunt neobișnuite și uneori de-a dreptul absurde, cutremurul fiind doar un pretext, un catalizator care grăbește anumite evenimente,dar nu le avansează într-atât încât să schimbe cursul destinelor protagoniștilor. Ceea ce era inevitabil să se întâmple, se întâmplă oricum. Este adevărat că în prima povestire, soția îl părăsește pe Komura în urma cutremurului, că evenimentul nefericit declanșează ceva în ea, dar ea nu a locuit niciodată în Kobe și nu cunoaște pe nimeni din regiune, întreaga situație devenind și mai confuză. Finalul povestirii, schimbul de replici dintre soțul dezorientat și tânăra excentrică întâlnită în Hokkaido, denotă o alegere arbitrară de a lăsa lucrurile să își urmeze cursul firesc („Ce zici,începi să te simți departe?” (…) „Mă simt chiar foarte departe” (…) „Dar ești de-abia la început.„) Cred că scriitorul a vrut să ilustreze cât de obscură e ființa umană: pe de-o parte există tendința de a te detașa de suferință, dar drumul spre vindecare nu este (și nu ar trebui să fie) ușor.  În „Plăcintă cu miere”, Junpei, scriitorul introvertit îndrăgostit de soția celui mai bun prieten, decide să îi mărturisească acesteia sentimentele ascunse timp de decenii întregi. Pentru curajul și sinceritatea dovedită, după ani și ani de așteptare, personajul primește o oarecare mângâiere, dar destinul celor doi îndrăgostiți rămâne incert. Am senzația că Murakami construiește intenționat povestirile fără un final propriu-ziu pentru a spori misterul ce înconjoară acest roman. Din titlu, mă așteptam ca seismul să aibă o importanță majoră în narațiune, dar cea mai mare parte a personajelor tratează evenimentul cu indiferență și foarte puține dintre ele empatizează cu victimele. O fetiță de patru ani, care încă nu și-a dezvoltat sentimente de apatie împotriva morții, este mai afectată de cutremur decât o femeie matură al cărei fost iubit locuia chiar în regiunea zguduită de seism. Natura umană, așa cum o interpretează Murakami în opera sa, este mai degrabă preocupată de probleme personale, de zi cu zi, înainte de a privi imaginea de ansamblu, de a se gândi la acele evenimentele ce schimbă cursul istoriei. În toate romanele „murakamiene” pe care le-am citit până acum, apariția unei probleme personale coincide cu declanșarea unui eveniment istoric, percepția protagonistului asupra amândurora fiind adeseori neclară.tumblr_o6kqm9bfgn1rilyu2o1_1280 Menționez că acesta este cel de-al patrulea roman de Haruki Murakami pe care am ajuns să îl citesc și totodată primul roman căruia i-am acordat cinci stele anul acesta. Nu aveam așteptări extraordinare de la carte – am pus pe seama numărului relativ mic de pagini, lipsa unei consistențe în narațiune,dar nu e cazul aici, pentru că fiecare povestire aduce ceva nou și original romanului. Nu este vorba despre o simplă secvență narativă care să ateste în profunzime calitatea romanului, ci despre toate acele referințe culturale care m-au făcut să îndrăgesc povestea . Broscanul din „Broscanul salvează Tokyo” nu este  un simplu monstru mitic, el este un strălucit observator obiectiv al societății urbane, cu vaste cunoștiințe literare (îi menționează pe Joseph Conrad și Dostoevsky, Hemingway și Anna Karenina). Cu un cutremur atât în planul exterior cât și în cel interior (psihologic) universul lui Murakami include ființe complexe, a căror natură nu o putem aprecia decât la modul obiectiv. Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


 Scor: 5/5

cinci stele


Recenzie: La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere: 

825329Viata linistita a lui Hajime, proprietarul unui bar din Tokyo, este tulburata de amintirea unei povesti de dragoste din tinerete. Ceea ce il obsedeaza pe erou nu e neaparat imaginea iubitei din trecut, ci caracterul unic si irepetabil al relatiei dintre doi oameni si convingerea ca destinul uman e o problema de optiune. Reintilnirea cu una dintre iubite echivaleaza cu o incercare disperata de a recupera timpul pierdut, fie si cu riscul ruperii legaturilor cu prezentul. O poveste aproape ireala despre dragoste si despre moarte, ca mai toate povestile lui Murakami, invaluita in acordurile melodiei lui Nat King Cole „South of the Border”.


Recenzie:

Romanul „La sud de graniță, la vest de soare are ca temă relația a doi îndrăgostiți născuți sub o stea potrivnică, doi oameni pe care destinul îi unește și dezbină de mai multe ori pe parcursul vieții. Dacă vreți, puteți privi cartea ca pe o continuare a romanului Pădurea Norvegiană: Hajime este la rândul lui un Toru Watanabe maturizat, care primește o a doua șansă pentru a-și împlini iubirea din adolescență. Este scris cu aceeaşi sinceritate/emoție care i-a adus lui Murakami o nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură în anul 2013 și poate fi împărțit în două: în prima jumătate a romanului se urmărește viața aparent banală dusă de Hajime până la varsta de treizeci și șase de ani, în timp ce în cea de-a doua avem parte de mai multă acțiune odată cu apariția misterioasei Shimamoto. În cazul în care nu ați mai citit nimic de Murakami puteți începe cu acest roman. Dacă sunteți cititori fideli, atunci probabil ațí observat că toate romanele sale prezintă similarități și cartea în discuție nu face excepție. Ca în majoritatea lucrărilor semnate de Murakami, unul din personajele principale,Hajime, se confruntă cu niște probleme de natură psihică (eu am presupus că ar fi vorba de depresie) care îl împiedică să își vadă viața împlinită. La început se plânge de faptul că e singur la părinți într-un oraș în care toți copiii au frați și surori, apoi se plânge de iubita din liceu, de job, de lipsa provocărilor vieții, de propria nefericire, dar nu face nicio schimbare pentru a ieși din situația sa. După ce norocul îi surâde și ajunge să trăiască viața la care visează mulți, după ce pare că s-a împăcat cu sine la 36 de ani,atunci apare fata de care era îndrăgostit în copilărie și Hajime simte că poate să o ia de la capăt. Mi-a fost extrem de dificil să empatizez cu protagonistul nostru pentru că își creează singur nefericirea și apoi odesign-interior-cluj-joben-91 împarte generos cu toți cei din jur. În liceu își înșela iubita, dar nu se simțea vinovat pentru că nu avea sentimente reale pentru amantă; mai târziu folosește aceeași scuză când își înșeală nevasta. Descrie toate femeile din viața lui ca persoane după care „nu întoarce lumea capul pe stradă”, toate în afară de Shimamoto în jurul căreia sunt concentrate toate calitățile. Pentru mai mult timp își împarte viața între cele două cluburi de jazz pe care le deține și lasă familia pe locul 3. Până la urmă el este o victimă a universului și nu e vina lui că persoanele care îl iubesc suferă. Poate că îl judec prea dur pentru un personaj de ficțiune, dar nu este un personaj oarecare, ci eroul povestirii, de la care așteptam o altfel de energie.

  „Reușesc să-i supăr și să-i jignesc pe cei din jurul meu fără vreun motiv anume și în felul acesta îmi fac și mie rău.” 

 Pe Shimamoto autorul nu ne-a permis să o descifrăm cu totul – este femeia pentru care Hajime ar renunța la soția și la cele două fete ale sale, dar ea apare și dispare de atâtea ori din viața lui încât bărbatul se întreabă dacă nu cumva totul se petrece doar în imaginația sa. Shimamoto a salvat oarecum lectura și mi-a oferit un motiv să citesc în continuare, pentru a afla ce se petrece în viața ei. Unde dispare mereu? Este oare prizoniera cuiva? Dacă spune că are atâta timp liber la dispoziție de ce pleacă mai repede decât Cenușereasa la bal? Mi-am format tot felul de ipoteze, i-am pus faptele în balanță și cu toată alura ei enigmatică tot nu am găsit ceva concret de care să mă leg în recenzie. Este un personaj care nu este nici pozitiv, nici negativ, este ceva ce englezii ar numi „chaotic neutral” și recunosc că am un fel de fascinație în jurul acestui tip de personaje. Shimamoto compensează pentru caracterul lui Hajime. „La sud de graniță, la vest de soare” pune accentul pe psihologia personajelor și de aceea acțiunea este relativ simplă. Ai impresia că ești în auditoriu la conferința unui om care a ajuns departe și acum își exprimă drumul parcurs,greutățile pe care a trebuit să le înfrunte, incertitudinile și regretele. Titlul reunește un element din începutul povestirii cu unul din final, formându-se astfet un fel de circularitate a universului creat de Murakami. Romanul împrumută numele unei melodii de jazz „South of the Border”, fiind una dintre cele 5 cărți „murakamiene” ale căror titluri sunt referințe directe la melodii (regăsite pe parcursul cărților). Îmi place ideea și când o să lansez la rândul meu o carte puteți fi siguri că  va conține câteva din melodiile mele preferate. În orice caz, s-a observat că după ce o melodie apare într-unul dintre romanele lui Murakami, ea își găsește curând un loc și în topurile japoneze (o melodie clasică folosită în ultimul său roman a vândut într-o săptămână de la apariția volumului mai mult decât reușise în ultimii cinci ani).

large

„Pretend you’re happy when you’re blue,
It isn’t very hard to do.”

În concluzie, este un roman bine scris,care deși nu atinge complexitatea temelor abordate în alte volume de Murakami, capătă un renume pe cont propriu.Dacă vă așteptați la o lectură ușoară și intrigantă, s-ar putea chiar să vă placă mai mult decât sperați. Și da, finalul nu a fost cel la care speram, dar a jucat un rol important în acordarea celor 4 stele. Mă gândeam că o să obțin mai multe informații, dar Murakami a ținut să păstreze aerul acela de mister prezent în tot romanul. Nu știu când voi reveni la acest autor, dacă va fi peste o lună sau peste un an, dar sunt sigur că voi reveni la cărțile sale și sper să îmi iau revanșa cu următoarea recenzie. Până atunci puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


Scor: 4/5

patru stele


 Alte ediții :

south_of_the_border_west_of_the_sun_large_6979

tumblr_mjah83p5gv1qjd1kgo1_1280

tumblr_nw04hzlfqm1sorrnlo1_1280

19707500599

In My Mailbox #19

img_2291Salutare, cititori! A reînceput școala și putem să ne luăm adio de la ochelarii de soare și trândăveală. Dacă săptămâna trecută făceam eforturi supraomenești să țin ochii deschiși pe parcursul orelor de curs, acum, mulțumită frigului și ploii care îndeamnă la visare, îmi este aproape imposibil. Am avut parte de un început de săptămână frumos, la aflarea veștii că aproape toate actrițele mele preferate au câștigat câte un Emmy: Sarah Paulson (din „American Horror Story”), Kate Mckinnon („SNL”), Amy Poehler (a câștigat după opt nominalizări) și bineînțeles Tatiana Maslany (din „Orphan Black”). Ziarul Libertatea a considerat victoria Tatianei o reușită a românilor, deși actrița este în proporție de 10%   „româncă”. Nu uitați că luna aceasta revin serialele American Horror Story cu sezonul 6 și Cum Să Scapi Nepedepsit cu sezonul 3. Cu toată agitația de început de an, mi-am făcut timp și pentru două lecturi despre care o să vă scriu mai multe în continuare.

În materie de cărți, vara aceasta a fost ca nicio altă vară. Am cumpărat în total 40 de titluri, dintre care 25 au ajuns în biblioteca mea, restul aparțin mamei și surorii mele. Mai am spațiu de 4-5 cărți maxim pe un raft, după care voi fi nevoit să citesc în format electronic. Sunt extrem de încântat că am reușit să umplu o bibliotecă cu aproximativ 200 de cărți înainte de a împlini optsprezece ani 🙂 O să revin cu poze când mai trec pe la bunici, unde am toate cărțile.  Asta a fost ca o paranteză, acum revin la ultimele achiziții.

Am cumpărat:

Septembrie a însemnat și prima mea comandă de la un anticariat. Este vorba de PrintreCărți.ro. Am comandat șapte cărți. Sincer nici nu prea știam la ce să mă aștept de la comandă, dar am fost mulțumit de rezultat. Nu dau nume (Anticariatul de noapte), dar unele companii de acest fel sunt sub orice critică. În orice caz, de luni bune căutam să-mi cumpăr epopeea fantastică scrisă de Elias Lönnrot, Kalevala. Cartea nu a mai fost editată în România de mult timp și dacă nu o găseam la anticariat, mi-aș fi cumpărat-o în engleză. De ce îmi doream aceaste volume de poezie? Sunt pasionat de folclorul și mitologia nordică și Elias Lönnrot este pentru finlandezi ce este Eminescu pentru noi. Kalevala a fost revoluționară pentru că vorbea despre istoria statului finlandez pe vremea când Finlanda nici nu visa să fie stat independent. Puțini oameni știu asta,dar Kalevala a stat drept inspirație pentru Stăpânul Inelelor, însuși J. R. R. Tolkien fiind fascinat de povestea în versuri. Cărțile pe care le-am cumpărat eu au fost tipărite acum 50 de ani și scrisul s-a șters pe alocuri,dar o voi citi neapărat când o să am mai mult timp.  Și ca să închei vă spun că încă mai lucrez la romanul despre un tânăr introvertit finlandez și aș putea utiliza niște legende din Kalevala  🙂)

1-horz

The Picture of Dorian Gray de Oscar Wilde: Am cumpărat-o în engleză pentru că, deși vreau să o citesc, parcă nu reușesc niciodată să o termin. În trecut am împrumutat-o de la bibliotecă și am obținut-o în format PDF, dar am tot abandonat-o. Sper că voi reuși să o duc la bun sfârșit,acum că o am în bibliotecă. Coperta este puțin deteriorată și notele critice se întind pe 50 de pagini înainte de romanul propriu-zis, dar cu puțină răbdare, trec și peste asta.

4

Diavolul şi domnişoara Prym de Paulo Coelho: A treia carte de Paulo Coelho pe care o citesc, am terminat-o în două zile și o noapte albă. Tema este lupta dintre bine și rău, o parabolă a firii umane. O recomand și eu deja mi-am trecut în lista de cumpărături un alt titlu al acestui autor. Am hotărît ca Alchimistul, cea mai cunoscută carte a lui Coelho, să fie ultimul dintre romanele lui pe care o să îl citesc.

img_2288
  Atracţia de Sylvia Day: Ok,deci cartea aceasta o cumpărasem pentru mama, dar ea și-a mai cumpărat 11 volume în august și am decis că se poate lipsi de o carte 🙂) De la ea am moștenit pasiunea pentru literatură. Oricum, am auzit numai vorbe bune despre Sylvia Day și sunt curios cum scrie. Cu 15 cărți în lista de lecturi nu știu când o să-i vină rândul.

img_2285

Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor. Am încercat să modific balansul de alb,dar nu vă doriți să vedeți ce a ieșit, credeți-mă.

Am primit:

De la partenerii noștrii, librăria online Libris am primit pentru recenzie două titluri. Mulțumesc frumos! Primul se numește Magonia și este scris de Maria Dahvana Headley. Am citit-o în week-end dar nu am nicio idee cum să vă explic subiectul cărții. E nebunie curată… Corăbii pe cer, păsări care îți intră în plămâni, o fată care moare și un băiat care moare după ea. Este o carte ciudățică pe care ori o să o îndrăgiți ori o să vă displacă profund, dar care nu vă poate rămâne indiferentă. Eu fac parte din prima categorie de cititori și sper ca recenzia să fie pe măsura poveștii.

img_2301

Al doilea volum primit pentru recenzie este La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami. Da, m-am întors la Murakami, la un an după ce am terminat Pădurea Norvegiană. Am citit un sfert din roman ( inclusiv în pauze la școală) și dacă timpul este de partea mea, o să o citesc până săptămâna viitoare. Dacă ați ajuns până aici cu lectura, vă mulțumesc pentru timpul acordat și sunt curios ce ați achiziționat voi în ultima lună.

img_2303

Recenzie: Requiem de Lauren Oliver

Cartea mi-a fost oferita de libraria online Libris pentru recenzie.Multumesc mult!

Descriere:

947243

 

A treia parte din trilogia Delirium.

Poate ca o luam razna din cauza sentimentelor noastre. Poate ca dragostea chiar e o boala si ne-ar fi mai bine fara ea.

Dar am ales un alt drum.

Si, in fond, acesta e rostul evitarii operatiei: sa fim liberi sa alegem. Liberi sa alegem inclusiv ce e gresit.


Recenzie :

Primul volum ne-a purtat pe urmele Magdalenei (Lena) Haloway, o tanara care se tumblr_o80sbuBQiJ1unfdido1_500
imbolnaveste de amor deliria nervosa, boala iubrii, intr-o societate distopica care blameaza toate problemele morale pe seama iubirii, interzice absolut orice manifestare a afectiunii printr-un cod de legi inclus in Cartea Tacerii si in cele din urma ajunge sa creeze un ser impotriva deliriei, administrat obligatoriu la implinirea varstei de optsprezece ani. Lena reuseste sa evadeze din orasul natal, cu putin timp inainte de a-i fi administrat tratamentul, si se refugiaza in spatiile neingradite, formate din terenuri salbatice,  neexplorate de societate. Dar Alex, marea sa iubire si baiatul care a imbolnavit-o, nu este la fel de norocos. Cel de-al doilea volum ne prezinta o fata schimbata,maturizata, care incearca sa isi refaca viata cu ajutorul prietenilor din Salbaticie  (Raven, Tack, Hunter si Blue) si in ciuda eforturilor de a-si ascunde sentimentele, se indragosteste din nou, de data asta de Julian. Requiem este cel de-al treilea si totodata ultimul capitol al trilogiei.Vor reusi rebelii sa rastoarne sistemul corupt? Romanul evolueaza destul de lent fata de primele doua volume, urmarind doua perspective, unul fiind cel al eroinei noastre, Lena si celalalt al Hanei, prietena ei. Hana, acum vindecata si parte a inaltei societati a Portlandului, prin logodna cu  Fred Hargrove, fiul fostului primar asasinat de rebeli, se confrunta cu propriile fantome din trecut. In ciuda vindecarii, care promite pacea interioara, Hana resimte din plin vinovatia pentru cum a parasit-o pe Lena la sfarsitul primului volum ,asa ca in acest volum incearca sa se revanseze fata de familia prietenei sale. Perspectiva este unica si reconfortanta deoarece timp de doua volume tratamentul ne-a fost prezentat ca fiind pierderea libertatii de a alege, a intereselor si a capacitatii persoanelor de a aprecia lucrurile ( fara extreme precum „ura” si „iubire”, nici celelalte sentimente si emotii nu pot avea intensitate), dar Hana ne dovedeste exact contrariul. Datorita acestui volum, Hana a devenit unul din personajele mele preferate din intreaga trilogie, alaturi de Raven si Julian. Imi plac personajele care au o evolutie constanta pana se ajunge la un echilibru – am mentionat evolutia eroinei principale la inceputul recenziei si in acest punct ma vad nevoit sa discut si involutia ei evidenta pe parcursul ultimului volum. In primul rand,a fost nevoie de un triunghi amoros pentru a mentine interesul cititorilor fata de Lena („triunghiul amoros” fiind modalitatea prin care autoarea a imbinat firul narativ a trei personaje intr-unul singur, acaparand astfel o mare parte din naratiune). In al tumblr_n6nqhjf5Bu1qfyjoto1_5001doilea rand, desi naratiunea se baza oarecum pe acest triunghi amoros, Lena nu interactioneaza prea mult cu niciunul dintre baieti ( temandu-se ca unul dintre ei va fi ranit in final, lucru inevitabil in situatia de fata). Evolutia acestor trei personaje stagneaza, baietii asteptand ca Lena sa-l aleaga pe unul dintre ei si ignorand faptul ca este un razboi in plina desfasurare la care ar trebui sa ia parte. Oricum, eu personal citeam cat mai repede capitolele din perspectiva Lenei, pentru a ma putea delecta cu povestea Hanei, captivanta datorita confesiunilor ei despre viata dinainte de operatie.Stilul naratiunii este ca intotdeauna ingenios,descriptiv si alert, personajele lui Oliver explorand o lume cu totul fascinanta, cu multe imagini artistice ce sporesc placerea  lecturii. Cand vine vorba de descrieri, Lauren Oliver se claseaza printre putinii scriitori contemporani care pot emotiona prin arta descriptiva mai mult decat prin actiune in sine. Cadrul natural este descris adeseori,intens si cu meticulozitate, fiind evidenta preferinta autoarei pentru astfel de spatii in defavoarea celor urbane, care sunt aproape intotdeauna afectate de distrugeri sau parasite. Daca ati fost  impresionati de tehnica si limbajul poetic folosit de Cassandra Clare, va recomand seria Delirium si va promit ca nu o sa regretati alegerea facuta. Cel mai „puternic” volum din trilogie cred ca a fost al doilea, dar nici Requiem nu dezamageste la capitolul suspans. Finalul este destul de vag si cu siguranta nu este cel pe care il asteptam. Stiind ca seria aceasta mai contine patru povestiri independente (Annabel,Alex,Hana si Raven), care ar putea fi lansate si la noi, nu o sa imi iau inca ramas bun definitiv de la naratiune. In orice caz, ii sunt extrem de recunoscator autoarei pentru efortul si geniul creativ de a dezvolta ideea unei lumi lipsite de dragoste si astept lansarea urmatorei  serii scrise de ea, Replica (pe 4 octombrie in America) pe care intentionez sa o citesc anul viitor. Puteti achizitiona cartea online din categoria carti beletristica.

Scor: 4/5

patru stele

tumblr_nabq4rKMAJ1sd1sxio1_500

 

 

 

 

Recenzie: Mandrie, Prejudecata, Zombi de Jane Austen si Seth Grahame-Smith

Cartea mi-a fost oferita de libraria online Libris pentru recenzie.Multumesc mult!   

Descriere:

cop

„ESTE UN ADEVĂR UNIVERSAL CUNOSCUT CĂ UN ZOMBI CARE A APUCAT SĂ MĂNÂNCE UN CREIER VA SIMTI NEVOIA SĂ MĂNÂNCE ŞI MAI MULT CREIER.”
Aceasta este prima frază din Mândrie prejudecată zombi, o ediţie extinsă a îndrăgitului roman de Jane Austen, în care apar scene noi-nouţe de măceluri cu zombi şi oase sfărâmate. Povestea începe cu o molimă misterioasă care s-a abătut asupra liniştitului sătuc englezesc Meryton – şi morţii revin la viaţă! Brava eroină Elizabeth Bennet este hotărâtă să înlăture definitiv ameninţarea zombilor, dar curând este distrasă de sosirea în sat a trufaşului şi arogantului domn Darcy. Ceea ce urmează este o delicioasă comedie de moravuri, cu multe dueluri verbale între cei doi tineri îndrăgostiţi – şi cu înfruntări şi mai violente pe câmpul de luptă scăldat în sânge.
Va putea Elizabeth să nimicească odraslele lui Satan? Şi să depăşească prejudecăţile sociale ale moşierilor cu conştiinţă de clasă? Plină de poveşti de dragoste şi inimi sfărâmate, confruntări cu săbiile, canibalism şi mii de cadavre în putrefacţie, Mândrie prejudecată zombi transformă o capodoperă a literaturii universale într-o lectură captivantă pe care nu o mai poţi lăsa din mână.

Recenzie:

tumblr_o65qv5mrp31u4ssmoo1_500Romanul este un mash-up literar, povestea clasică de dragoste fiind completată cu elemente supranaturale. Cumva luptele sângeroase cu katane, decapitările și molima își găsesc locul între balurile de epocă,intrigile de salon și celebrul umor britanic. Acțiunea se desfășoară în satul englezesc Meryton care,deși se află oficial  sub protecția armatei, este atacat frecvent și violent de hoarde întregi de zombii. Imaginile grafice cu trupuri măcelărite și luptele pentru supraviețuire sunt descrise cu multă creativitate de autor. Cu orașe în colaps și posibilitatea de a intra în armata morților vii la fiecare pas, oamenii încearcă să ducă o viață normală într-o lume cu totul anormală. Astfel surorile Bennet (Elizabeth, Jane, Lydia, Kitty și Mary) își folosesc tehnicile avansate de luptă pentru a curăța satul de invadatori și când nu nimicesc vreun grup de zombii, visează la baluri, ieșirea în societate și iubire adevărată. Contrastul este foarte bine conturat și curând fetele cad pradă unei altfel de molime: iubirea. Una dupa alta,cele trei fiice mari ale familiei Bennet sunt puse în situația de a alege între datorie și fericirea proprie. Elizabeth Bennet este o tânără cu mult înaintea timpului ei, fiind o războinică înnăscută cu o fire plăcută și o inteligență care o face ținta invidiei celorlalte fete din sat. Ea respinge toți pretendenții și se opune căsătoriilor aranjate de mama ei, punând rațiunea în fața sentimentelor până când domnul Darcy reușește să îi stârnească interesul ( chiar dacă nu este dragoste la prima vedere). Evoluția lui Elizabeth (Lizzy) este cu siguranță cel mai interesant aspect al cărții. În timp ce majoritatea personajelor par să fie construite în jurul unei trăsături de caracter predominante (Jane – altruism, Lydia – nonconformism, Kitty – discipol al Lydiei, doamna Bennet -dorința de îmbogățire), Elizabeth este autentică și împreună cu Darcy, și el un personaj imprevizibil, formează o echipă de neoprit. Nici personajele negative nu sunt în totalitate malefice, exemplu fiind Catherine de Bourgh,care pe de-o parte se luptă cu Elizabeth pentru a-și păstra nepotul sub influența ei, dar în același timp o menține pe prietena cea mai bună a lui Lizzy în viață în ciuda transformării iminente. Pentru mine Mândrie, Prejudecată, Zombi este genul acela de carte pe care inițial refuzi să o citești dar după multe recenzii și recomandări curiozitatea iese învingătoare și sfârșești prin a o recomanda altor amatori de supranatural din simplul motiv că noua generație de cititori refuză să citească romanul original (și specific – cititorii, nu cititoarele). Romanul original încă se bucură de succes printre tinere, ocupând o poziție în topul celor mai citite cărți din lume.

largeDupă cum însuși scriitorul contemporan nouă a afirmat într-un interviu, narațiunea  este în proporție de 75% Jane Austen si 25% Grahame -Smith.Trebuie sa menționez că încă nu am citit romanul clasic scris de Austen așadar îmi este greu sa mă pronunț în privința schimbărilor aduse scrierii originale.  În schimb, pe tot parcursul cărții am remarcat tendința scriitoarei realiste de a ne relata cum a reacționat fiecare personaj în parte la un anumit schimb de cuvinte sau o situație, lucru care nu m-ar fi deranjat dacă în cadru nu ar fi fost opt personaje.Acest motiv precum și felul domol și extrem de politicos în care evoluează dialogul   îngreunează puțin citirea pentru persoanele care nu sunt obișnuite cu romanele clasice. După cum o să observați, atacurilor izbucnesc în punctele cheie ale narațiunii ( de obicei călătorii ) și asta m-a făcut să mă întreb ce părți au fost scoase din romanul orginal. Nu sunt împotriva adaptărilor atâta timp cât se păstrează mesajul original și munca autorului este respectată. În continuare nu știu dacă să citesc romanul original – factorul decisiv va fi probabil timpul liber de care dispun. Finalul este un punct sensibil pentru că ulterior și celelalte opere scrise de Austen au fost adaptate de  Seth Grahame-Smith și romanul a fost inclus într-o trilogie care se încrucișează în continuare cu elemente supranaturale. Am văzut și filmul apărut anul acesta, cu Lily James,Sam Riley și Lena Headey (din Game Of Thrones) în rolurile principale și mi-a plăcut cum a fost realizat – în anumite puncte a fost chiar mai captivant decăt cartea. Vocea actorului Sam Riley mi s-a părut puțin nelalocul ei într-un film cu zombii, dar asta e doar părerea mea. Puteti achizitiona cartea online din categoria carti beletristica.

Rating: 4/5

patru stele

 

 

Trailer film:

 

 

 

 

Recenzie: Marea nesfarsita de Rick Yancey

Hei,cititori! Profit de ocazie pentru a va ura un calduros „La multi ani !”, cu speranta ca 2016 va fi un an mai bun pentru noi toti.Nu am uitat nici de clasamentele cu cele mai bune carti si filme/seriale ale anului 2015.Acestea vor aparea pe blog pana la sfarsitul lunii. Si cum altfel as putea incepe noul an,daca nu cu o recenzie? De asemenea,din cate am inteles atat „Al Cincilea Val” cat si „Marea Nesfarsita” vor fi distribuite cu ziarul Libertatea de saptamana viitoare si puteti afla mai multe despre oferta pe pagina lor 🙂 Cartea mi-a fost oferita de libraria online Libris. Multumesc mult! 

 

Descriere: 

938562Al Cincilea Val al invaziei extraterestre care a lovit Pământul face ravagii printre puţinii oameni rămaşi în viaţă: „nu Ceilalţi au inventat moartea; ei doar au perfecţionat-o“.

Un hotel părăsit, ros de şobolani şi de frigul unei ierni aprige, nu poate fi o ascunzătoare bună pentru grupul de tineri supravieţuitori care au reuşit să rămână împreună. Cineva trebuie să rişte plecând în căutarea unui loc sigur, chiar dacă asta ar însemna să nu-şi mai vadă prietenii niciodată. Pericolele care îi pândesc aici sunt multe şi imprevizibile. Cine s-ar gândi că o fetiţă de 5 ani salvată de la îngheţ ar putea pune în primejdie viaţa tuturor?

Marea nesfârşită, cea de-a doua parte a trilogiei lui Rick Yancey, e o lectură care nu se parcurge decât cu sufletul la gură; ca un meci de şah unde tensiunea dintre cei doi jucători zbârnâie în permanenţă şi e gata să explodeze în orice moment.

„Un roman SF grandios plin de tot romantismul, acţiunea şi suspansul pe care ţi le-ai putea dori.“

Recenzie:

O lectura obligatorie pentru fanii genului stiintifico-fantastic.Daca in primul volum s-a pus accentul pe actiune si la fiecare zece pagini ramaneai cu respiratia taiata,in Marea Nesfarsita  naratiunea este construita in jurul personajelor si nu in jurul conflictului, tumblr_nfacc9HISs1u28x3zo1_r1_500se urmareste  dezvoltarea lor psihologica. Romanul evolueaza treptat,intr-o maniera credibila, urmarind indeaproape trairile interioare ale personajelor si plasand mici indicii despre cum se va evolua povestea.  Desi mi s-a dovedit in nenumarate randuri ca autorul este un maestru al suspansului,acum acesta se desprinde usor de titlul binemeritat si ne demonstreaza ca si descrierile,dialogul pot avea un impact la fel de mare precum actiunea in sine. Tehnica narativa, personajele insufletite,puternice si creativ construite, citatele lirice sau spirituale, pe scurt,tot ce am adorat la primul volum,toate se regasesc in carte in proportii diferite.Pot spune ca romanul este unul intermediar intre dramatismul primului volum si rebeliunea pe care fanii o asteapta la finalul oricarei trilogii, un fel de liniste dinaintea furtunii.Despre constructia romanului trebuie sa stiti ca autorul l-a impartit in doua carti aproximativ independente: prima avand sase capitole iar cea de-a doua numai doua.Stiu ca pare greu de crezut dar,pentru mine, un singur capitol a fost  mai captivant decat toate celelalte combinate. Trebuie sa recunosc ca initial,dupa o suta de pagini, eram intrigat de diminuarea dinamismului si lipsa unui conflict de proportii.Autorul ne-a aratat ca se tumblr_nfacc9HISs1u28x3zo2_500poate,asadar de ce se lasa amanat conflictul? Nu este suspansul explorat la extreme semnatura narativa a lui Rick Yancey? Ei bine,in acest volum ni se aminteste ca sapte adolescenti speriati,infometati si inghetati nu pot lupta impotriva a mii de soldati cu secole intregi de experienta si cunostiinte si mai important,nu ii vor putea niciodata invinge. Putina logica elementara care i-a adus seriei un plus din partea mea. Nu pot sa spun despre o serie cu extraterestri ca ar fi credibila, dar dintre toate romanele postapocaliptice citite in ultimul an,cele scrise de Rick Yancey se apropie cel mai mult de realitate. Yancey confirma inca o data ca trebuie sa ne asteptam la neprevazut printr-o modalitate de exterminare la care nici nu m-as fi gandit volumul trecut. Asa ca iti sincronizezi bataile inimii pe cuvintele autorului si continui sa citesti pana cand ajungi la ultima pagina. Desi ne este prezentat trecutul personajelor,dinainte de invazie, romanul introduce si doua noi personaje: Grace si Razor. Grace este personajul negativ cu aspect angelic, determinata sa ucida, si atunci cand ajunge pe urmele grupului de supravietuitori situatia scapa de sub control. In schimb, Razor este genul acela de personaj amuzant si altruist,neschimbat de tragedia ce invaluie planeta. Gandirea lui criptica de la finalul romanului m-a bagat putin in ceata,dar inteleg ce a vrut autorul sa transmita cu asta: faptul tumblr_nfacc9HISs1u28x3zo3_r1_500ca pana la urma si cei mai buni si drepti pot fi corupti. In recenzia primului volum am precizat ca nu vreau ca aceasta serie sa aiba un triunghi amoros, dar autorul descrie sincer si induiosator relatiile dintre personaje si datorita acestui lucru iert mica infidelitate a personajelor. Surpriza propriu-zisa a romanului a fost Ringer,care,desi stiam ca are potentialul de a deveni personajul preferat al tuturor, ma asteptam sa ramana firea puternica si misterioasa,in mintea si sufletul careia nu poate patrunde nimeni. Desigur ca au fost si capitole peste care am vrut sa trec pe repede-inainte pentru ca personajele mele preferate abia aveau o replica sau nu apareau deloc. Aceeasi problema o sa o intampinati si citind seria Un Cantec de Gheata si Foc (acolo aceasta indignare atinge extreme,deci va recomand sa va inarmati cu rabdare) sau oricare serie cu mai tumblr_nfacc9HISs1u28x3zo4_r1_500multe planuri narative. Stiu ca romanul a avut un impact asupra mea deoarece m-am tot framantat gandindu-ma la personaje si daca o sa mai fie vreodata toti supravietuitorii impreuna si la o saptamana dupa ce l-am terminat .Si de data asta am fost lasat cu sentimente contradictorii si asteptari mari pentru urmatorul volum, deci ii acord votul meu de incredere,desi nu este la fel de spectaculos ca primul volum. Ultimul carte a trilogiei,The Last Star,se lanseaza in America pe data de 24 mai si in Romania va aparea probabil in vacanta de vara. Abia astept sa vizionez filmul si nu mas supara daca scenariul celui de-al doilea film ar fi usor cosmetizat pentru mai multe scene de actiune. Puteti achizitiona  cartea online.

Va reamintesc ca filmul realizat dupa primul volum al seriei „Al Cincilea Val” in regia lui J. Blakeson,cu Chloe Grace Moretz in rolul principal, se va difuza din data de 22 ianuarie 2016 in cinematografele din Romania!  

Rating: 4/5

patru stele

 

 

Citate:

„Cand privesti moartea in ochii si moartea clipeste prima,nimic nu e imposibil.”

„Nu este faptul ca minciunile sunt prea atragatoare pentru a le putea rezista. Adevarul este  prea oribil pentru a-l putea indura.” 

„Asta e costul. Asta e pretul. Pregateste-te, pentru ca atunci cand distrugi umanitatea din oameni,esti lasat numai cu oamenii fara niciun strop de umanitate.”

„Te-am gasit. Dar gasindu-te pe tine,m-am pierdut pe mine.”

„Unele lucruri, dintre cele mai neinsemnate, merita suma tuturor lucrurilor.”

Recenzie : Experiment de Veronica Roth

856848Stiu ca asteptati cu totii aceasta recenzie de anul trecut,asadar sper sa nu va dezamagesc 😉

Descriere:

Societatea împărţită pe facţiuni în care Tris Prior credea cândva a fost distrusă – spulberată de violenţă, conflicte şi trădări. Astfel că atunci când i se oferă şansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregătită. Poate că, în afara oraşului, ea şi Tobias vor putea duce o viaţă nouă, lipsită de minciuni, loialităţi puse sub semnul întrebării şi amintiri dureroase.
Însă noua realitate a lui Tris e şi mai periculoasă decât cea pe care a lăsat-o în urmă. Vechile descoperiri devin imediat de neînţeles. Adevărurile noi şi explozive schimbă inimile celor pe care ea îi iubeşte. Şi, o dată în plus, Tris trebuie să lupte pentru a înţelege complexitatea naturii umane – şi pe ea însăşi –, fiind în acelaşi timp nevoită să facă faţă unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu şi iubire.
Narat dintr-o perspectivă duală captivantă, EXPERIMENT conduce seria Divergent către un final tulburător, dezvăluind secretele lumii distopice care a captivat milioane de cititori.

Recenzie :

Te-ai astepta ca unei serii-fenomen,asa cum este Divergent, sa ii fie recunoscut finalul neasteptat.In schimb, blogurile de specialitate inca se mai contrazic pe acest subiect: A avut Experiment/Allegaint un sfarsit demn de serie? Ma astept ca discutiile acestea sa continue odata cu inaintarea filmelor pe marile ecrane. Eu,ca un simplu cititor,spun ca acest volum a fost reusit.Nu spectaculos,nu sfasietor,reusit. Si uite de-asta nu sunt eu de acord cu termenul-limita de publicare a unei carti. Fiecare autor ar trebui sa-si ia timpul necesar continuarii unei serii,indiferent daca acesta este de doi ani,doi ani jumatate,etc.Suntem cititori,putem astepta daca trebuie.Un exemplu faimos aici este George R.R. Martin (cu toate ca au trecut 2 ani de la ultima carte din seria Un cantec de Gheata si Foc,macar avem certitudinea ca urmatorul volum va fi la un alt nivel.) Dar nu,in cazul seriilor YA populare, tumblr_nlx85u38Ih1tykmomo1_500autorii sunt grabiti de redactori sa apara cu volume noi,peste noapte,cat cartile din serie sunt „pe val” si cat timp cititorii se inghesuie sa cumpere. Socoteala este cat se poate de simpla: daca Veronica a inceput sa scrie la Divergent inca din liceu,ii va ajunge un singur an sa concluzioneze intr-un mod multumitor? Nu,sigur ca nu.Asadar mai degraba am da vina pe editori decat pe autoare, pentru finalul acestei serii. De unde aceasta nemultumire pentru Allegiant? Probabil ca v-ati pus multe intrebari in legatura cu lumea distopica creata de Veronica. Ei bine,Allegiant promite sa raspunda la toate aceste intrebari,ceea ce ar fi un lucru bun daca explicatiile nu ar ocupa mai mult spatiu in carte decat actiunea propriu-zisa. Personajele noi,majoritatea calificate in acelasi domeniu, nu mi-au captat atentia si mi-as fi dorit mai multa interactiune intre personajele vechi,pe care le indrageam. Am apreciat existenta a doua fire narative si faptul ca am reusit sa-l cunoastem pe Tobias – nu pe fiul atotputernicei Evelyn,nu pe conducatorul neinfricat cu doar patru temeri,Four, ci pe adevaratul Tobias Eaton.Perspectiva psihologica este un punct forte al autoarei si sper din suflet ca va continua sa scrie la persoana I si ne va incanta cu mai multe portrete ample. Un alt lucru de apreciat la carte este adaptarea cititorului la schimbarile de situatie – nu stiu cum altfel as putea numi aceast aspect. Daca in volumele anterioare ideea ca eruditii sunt „baietii rai” ne era bine intiparita in minte,in cel de-al treilea volum sunt analizate meritele fiecarei factiuni si rezultatele sunt tumblr_nlj7i8mvTH1u7biv5o1_500surprinzatoare. Informatiile despre trecutul factiunilor sunt destul de vagi -nu se estimeaza un timp in istoria locala,sa nu mai spun de cea universala. Nu mi s-a parut credibil faptul ca dupa ani si ani de cercetari nu s-au putut descoperi astfel de indici,dar am trecut peste asta. Si poate ca am parcurs eu prea repede cele aproape 500 de pagini ,pentru ca am tot avut impresia ca ratez ceva. Parasirea orasului Chicago isi are dezavantajele ei, asa cum a dovedit-o mai tarziu un eveniment din interiorul orasului, destul de important,de care noi,cititorii, nu aflam decat atunci cand faptul este implinit.

Acum,daca ati citit cu atentie recenzia,o sa-mi scrieti ca am ratat esentialul,ca nu am atins momentul cheie al volumului,s.a.m.d. Evident,nu am scris nimic despre Tris.Nu am scris nimic despre curajul ei,despre incercarile ei de a indrepta sistemul corupt si de a ierta persoanele care i-au gresit,si mai ales,nu am scris nimic despre sacrificiu. Am citit articolul de pe blogul autoarei,inteleg de ce a facut acest lucru,o admir pentru curajul ei. Dar gestul in sine a fost tulburator. Persoanele care ii reproseaza autoarei finalul,nu cred ca se gandesc la finalul propriu-zis,ci doar la acel moment particular.Nu stiu ce ar fi mai dureros:ca acela sa fie considerat sfarsitul seriei sau sa ni se aminteasca faptul ca toti ceilalti si-au continuat vietile datorita sacrificiului ei. Tris Prior va ramane una dintre eroinele mele preferate,iar seria Divergent va fi intotdeauna una din seriile „de suflet”. Ma bucur extrem de mult ca am descoperit-o pentru ca mi-a atras atentia asupra cartilor Young Adult. Nu-mi imaginez cum ar fi aratat blogul fara Divergent, dar cu siguranta ar fi fost prea multe carti cu vampiri .Pentru aceasta calatorie incredibila ii sunt recunoscator autoarei si o sa recomand intotdeauna seria cititorilor pasionati.

Rating carte: 4/5

patru stele

 

 

Rating serie: 5/5

cinci stele