Despre devoratoruldecarti200

Nu sunt foarte diferit de oricare dintre tinerii cititori romani.Citesc de la young adult la non-fictiune si lucrez la propria carte. Blogul meu a fost actualizat in ianuarie 2013(atunci cand m-am apucat serios de el) si am postat pana in prezent cateva sute de articole de care va puteti bucura :D

Recenzie: Inimi chimice de Krystal Sutherland

Cartea mi-a fost oferită de editura Storia pentru recenzie. Mulțumesc mult! 

Descriere:

1072045

Henry Page nu a fost niciodata indragostit. Se considera un spirit romantic fara speranta, caruia nu i-a fost dat sa intalneasca iubirea la care spera – una de tipul celor din filme, care faca inima sa tresara si sa nu-I lase sa doarma si sa manance. In schimb, s-a multumit sa invete ca sa ia note mari si sa intre la o facultate buna; dar si sa devina in sfarsit redactor-sef al ziarului de liceu. In clasa a XII-a, intr-o zi de joi, la prima ora, isi face aparitia Grace Town, iar Henry isi da seama ca totul se va schimba.

    Grace nu seamana cu fata din visurile lui – merge in baston, poarta haine baietesti care-i sunt prea mari si pare sa faca dus cam rar. E limpede ca ceva e defect in fiinta lui Grace, dar lui Henry i se pare cu atat mai frumoasa si isi doreste mai mult ca orice s-o ajute sa-si lipeasca bucatile pierdute din suflet. 


 Recenzie:

   În „Inimi chimice”, Krystal Sutherland se adresează noii generații cu mult umor și ingeniozitate, oferindu-ne personaje tridimensionale și o perspectivă dinamizată asupra iubirii adolescentine tragice. Dacă tot suntem obișnuiți cu iubirea idealizată în limitele realismului, cu îndrăgostiții care își mărturisesc sentimentele sub lumina palidă a lunii, să vedem partea aceasta întunecată, inestetică a iubirii este categoric reconfortant. Autoarea creează așadar o alternativă la poveștile de dragoste cu care ne-am obișnuit: cine spune că, pentru a fi memorabilă, iubirea trebuie să fie împărtășită sau eternă? Henry Page își împarte ultimul an de liceu între timpul petrecut cu prietenii săi, Lola și Murray, și selecția articolelor pentru ziarul școlii, unde este desemnat redactor-șef. O relație spontană nu se regăsește pe lista lui de priorități, dar Henry nu anticipează apariția misterioasei Grace Town. Grace, cu toate obiceiurile ei lipsite de sens și cu o ușoară indiferență față de micile controverse ale vieții de liceu, este un personaj atipic pentru literatura Young Adult. M-a intrigat modul cum eroina poate fi vulnerabilă și îndurerată, dar în același timp emană siguranță de sine în relațiile cu cei din jur. Henry este o persoană foarte sociabilă și se bucură de o oarecare popularitate în liceu, în timp ce fata se autoizolează. Sacrificiile pe care Henry este dispus să le facă pentru a o cunoaște pe Garce capturează perfect entuziasmul specific primei iubiri. Din partea prietenilor lui Henry, vă puteți aștepta la mult umor și ironie, dar și scurte conflicte și dezamăgiri ca în orice prietenie. Lola este probabil cel mai rațional personaj din carte, ea va încerca să-l aducă cu picioarele pe pământ pe Henry și intervine atunci când misterul ce înconjoară viața lui Grace începe să îl bântuie pe tânăr până când acesta nu se mai poate concenta la nicio altă activitate. Sadie, sora lui Henry, savant genial și copilul problemă al familiei, este fără îndoială personajul meu preferat din carte, în timp ce Murray, deși extrem de simpatic, mi s-a părut destul de stereotipizat, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă autoarea a întâlnit vreodată un australian (și da, se pare că este originară din Australia). La fel ca prietenul său, și Murray are parte de o dramă sentimentală, dar niciuna nu eclipsează suferința  lui Grace. Grace este captivă într-o relație din trecut, genul acela de iubire pe care o întâlnești o dată în viață și pe care nu o vei putea înlocui vreodată. Cât de greu este sa concurezi cu o astfel de iubire, stiind ca vei fi intotdeauna a doua opțiune? Aceasta este întrebarea care îl va chinui pe Henry pe parcursul romanului. Echilibrul vieții lui Grace este  fragil și pare să se deterioreze rapid, iar singurul care o poate salva pe fată din acest purgatoriu este tocmai băiatul pe care ea îl refuză.

Inimi chimice„, debutul în literatura pentru adolescenți al scriitoarei Krystal Sutherland, explorează prima iubire, între suferință și vindecare, posibilitatea de a o lua de la capăt și urmările acestei alegeri. Astfel evenimentele tragice din trecut se îmbină cu situații comice în drumul tinerilor spre maturizare. Probabil că aș fi apreciat mai mult glumele în engleză, pentru că unele jocuri de cuvinte sunt intraductibile în română. Oricum, această carte este relevantă pentru tineri și datorită referințelor culturale din cărți, filme și seriale. Dacă referințe din seria „Harry Potter” sunt destul de frecvente, tot am fost surprins să citesc despre alegerile prezidențiale de anul trecut și campania lui Hillary- aceste detalii conferă romanului acea senzație de familiaritate, fiind mai aproape de realitate. Trebuie să mulțumim editurii Storia pentru apariția acestui roman la noi în țară și bineînțeles autoarei deoarece a reușit să abordeze acest subiect sensibil într-o manieră realistă și să surprindă și alte ipostaze ale iubirii. Foarte curând voi organiza un nou concurs cu titluri de la editura Storia pe pagina de Facebook a blogului și voi reveni cu mai multe recenzii, dar acum vă urez vacanță plăcută și spor la citit!


 Scor: 5/5

 

 

Recenzie: Vegetariana de Han Kang

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.


  Recenzie:

Vegetariana” este o lectură unică, fascinantă și cutremurătoare, despre destinul înfiorător al unei femei, ajunsă în situația tragică în care nici propriului trup nu îi mai aparține. În acest roman alegoric, decizia eroinei de a renunța la carne, aparent insignifiantă într-o societate care își impune standardele de frumusețe prin diete, va avea urmări radicale, de neimaginat. Într-o dimineață oarecare, în pragul celui de-al cincilea an de căsnicie, Cheong asistă la o scenă bizară, surprinzându-și soția în timp ce aceasta distrugea toate produsele animale din casă, motivându-și simplu acțiunile cu „Am avut un vis…” Acesta va fi începutul sfârșitului pentru cuplu. Coșmarul psihologic se va extinde ulterior în planul exterior- prin decizia subită de a nu mai curma vieți, protagonista sfârsește ea însăși prin a fi  „devorată” de cei pe care îi considera apropiați. Odată afirmată decizia de a-și schimba regimul alimentar, familia recurge la soluții extreme, invadându-i în mod brutal intimitatea femeii, ridiculizând-o și amintindu-i de traume adânci din copilărie ( mustrările tatălui agresiv, torturarea și uciderea lentă a câinelui familiei). Deși Han Kang își prezintă eroina în mai multe ipostaze narative, extrem de diferite una față de cealaltă (pentru Cheong, soțul ei, este o femeie absolut banală, care nu atrage atenția din punct de vedere fizic,în timp ce pentru bărbatul lui In-hye ea reprezintă o ființă exotică, debordând de senzualitate) avem totuși prilejul să o cunoaștem sumar pe Yeong-hye, în fragmente din coșmarurile ce îi tulbură nopțile. Personajul rămâne o enigmă pentru mine deoarece, deși pot înțelege motivele și principiile care stau la baza renunțării la sine, însăși autoarea descurajează o abordare rațională a romanului,

Am observat că autoarea  pune accentul pe erotism în aceeași măsură în care este reprezentată și drama psihologică, astfel în Pata Mongolă, Han Kang evocă tendința bărbaților de a obiectiviza femeile, Yeong-hye devenind un simplu obiect sexual pentru cumnatul ei, care profită de femeie fără rețineri, într-un moment de maximă vulnerabilitate psihică. Tabloul grotesc al abuzului este remarcabil prin profunzimea  sentimentelor  insuflate cititorului: toată revolta și suferința personajului se regăsesc în neputința de a acționa în acest punct. Lipsa apetitului va impune totodată schimbări fizice drastice, corpul femeii își pierde forma, nu mai este nimic erotic în înfățișarea ei, dar asta nu îi oprește pe cei din jur să pretindă control asupra ei. Cartea este puternic metaforizată, de la refuzul categoric de a mânca produse animale (un prim pas în parcursul femeii  spre dezumanizare) ca o expresie a libertății umane, până la  înfometare ca un simbol al opoziției față de patriarhism și feminitate.  Personajul își reprimă totodată gândurile și sentimentele, fiind captivă în propriul trup, în propria viață („Și ce, nu e voie să mori?” este replica care pare să pecetluiască soarta eroinei).

In-hye, sora protagonistei, este singura care îi rămâne alături, după ce Yeong-hye este părăsită de soț și abandonată de familie, singura care înțelege că în spatele interpretărilor și a diagnosticelor doctorilor, sora ei se opune însăși naturii umane și nu există un tratament care să o mai poată salva. Capitolul final al poveștii, „Copaci în flăcări” reflectă asupra suferinței, a mecanismul psihic de autoapărare: personajul feminin triumfă în cele din urmă, renunțând la sine, dar prețul libertății induce cititorului  sentimentul dulce-amărui de resemnare. „Vegetariana” reprezintă așadar o călătorie în tenebrele minții umane, un act de curaj și sacrificiu, un roman îndrăzneț în care veți regăsi cu siguranță propriile cugetări. Este Yeong-hye eliberată prin alegerea făcută, este moartea ultima expresie a libertății? Han Kang este autoarea care m-a introdus în literatura sud-coreeană și nici nu se putea un start mai puternic. Categoric nu va fi ultima lecturare a acestui autor, dar pentru moment vă recomand romanul acesta, pe care îl puteți achiziționa online din categoria cărți beletristicăCartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie. Mulțumesc mult!


 Scor: 5/5


Recenzie: După cutremur de Haruki Murakami

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

777592Toate povestirile reunite in acest volum sunt legate de teribilul cutremur din 1995 care a zguduit regiunea Kobe din Japonia. Spiritul patrunzator si poetic al scriitorului urmareste destinele unor oameni condusi in acelasi timp de speranta si disperare, cutremurul fiind un ecou al trecutului de mult ingropat. Astfel, Satsuki isi uraste fostul iubit care, cu treizeci de ani in urma, ii distrusese visul de a avea copii. Oare dorinta ei de razbunare a provocat cutremurul? Junpei s-a instrainat de parintii lui care locuiesc in Kobe, iar micuta Sara are cosmaruri in care „nenea Cutremur” incearca sa o bage intr-o cutie. Miyake si-a parasit familia si aprinde focuri pe plaja. Katagiri se intoarce acasa, unde il asteapta o broasca uriasa, ce are o misiune speciala: sa salveze Tokio de o rama imensa care, cind se-nfurie, face pamantul sa se cutremure; acum, rama e furioasa…


 Recenzie:

După cutremur” este o colecție de șase eseuri în care autorul imortalizează efectele cutremurului în viețile locuitorilor din vecinătatea orașului afectat de seism. Tensiunea acumulată după cutremur se ridică la suprafață dar nu are ocazia să izbucnească, de aceea personajele trăiesc într-o permanentă stare de derută, care îi este insuflată și cititorului. Murakami explorează conceptul de „realism magic”, personajele desprinse din realitate confruntându-se cu situații bizare, în lipsa unor criterii stricte a ce anume este real și ce este imaginar. Rezultatul este un tablou social ambiguu, imposibil de descifrat și explicat. De exemplu, în „Toți copiii Domnului dansează”, Yoshiya, un tânăr crescut cu ideea că este fiul Mântuitorului, pleacă într-o noapte pe urmele unui străin care artumblr_ogn3y7nsrh1s8fgnzo1_500 putea fi tatăl său biologic și sfârșește prin a dansa până la epuizare pe un teren abandonat. Situațiile sunt neobișnuite și uneori de-a dreptul absurde, cutremurul fiind doar un pretext, un catalizator care grăbește anumite evenimente,dar nu le avansează într-atât încât să schimbe cursul destinelor protagoniștilor. Ceea ce era inevitabil să se întâmple, se întâmplă oricum. Este adevărat că în prima povestire, soția îl părăsește pe Komura în urma cutremurului, că evenimentul nefericit declanșează ceva în ea, dar ea nu a locuit niciodată în Kobe și nu cunoaște pe nimeni din regiune, întreaga situație devenind și mai confuză. Finalul povestirii, schimbul de replici dintre soțul dezorientat și tânăra excentrică întâlnită în Hokkaido, denotă o alegere arbitrară de a lăsa lucrurile să își urmeze cursul firesc („Ce zici,începi să te simți departe?” (…) „Mă simt chiar foarte departe” (…) „Dar ești de-abia la început.„) Cred că scriitorul a vrut să ilustreze cât de obscură e ființa umană: pe de-o parte există tendința de a te detașa de suferință, dar drumul spre vindecare nu este (și nu ar trebui să fie) ușor.  În „Plăcintă cu miere”, Junpei, scriitorul introvertit îndrăgostit de soția celui mai bun prieten, decide să îi mărturisească acesteia sentimentele ascunse timp de decenii întregi. Pentru curajul și sinceritatea dovedită, după ani și ani de așteptare, personajul primește o oarecare mângâiere, dar destinul celor doi îndrăgostiți rămâne incert. Am senzația că Murakami construiește intenționat povestirile fără un final propriu-ziu pentru a spori misterul ce înconjoară acest roman. Din titlu, mă așteptam ca seismul să aibă o importanță majoră în narațiune, dar cea mai mare parte a personajelor tratează evenimentul cu indiferență și foarte puține dintre ele empatizează cu victimele. O fetiță de patru ani, care încă nu și-a dezvoltat sentimente de apatie împotriva morții, este mai afectată de cutremur decât o femeie matură al cărei fost iubit locuia chiar în regiunea zguduită de seism. Natura umană, așa cum o interpretează Murakami în opera sa, este mai degrabă preocupată de probleme personale, de zi cu zi, înainte de a privi imaginea de ansamblu, de a se gândi la acele evenimentele ce schimbă cursul istoriei. În toate romanele „murakamiene” pe care le-am citit până acum, apariția unei probleme personale coincide cu declanșarea unui eveniment istoric, percepția protagonistului asupra amândurora fiind adeseori neclară.tumblr_o6kqm9bfgn1rilyu2o1_1280 Menționez că acesta este cel de-al patrulea roman de Haruki Murakami pe care am ajuns să îl citesc și totodată primul roman căruia i-am acordat cinci stele anul acesta. Nu aveam așteptări extraordinare de la carte – am pus pe seama numărului relativ mic de pagini, lipsa unei consistențe în narațiune,dar nu e cazul aici, pentru că fiecare povestire aduce ceva nou și original romanului. Nu este vorba despre o simplă secvență narativă care să ateste în profunzime calitatea romanului, ci despre toate acele referințe culturale care m-au făcut să îndrăgesc povestea . Broscanul din „Broscanul salvează Tokyo” nu este  un simplu monstru mitic, el este un strălucit observator obiectiv al societății urbane, cu vaste cunoștiințe literare (îi menționează pe Joseph Conrad și Dostoevsky, Hemingway și Anna Karenina). Cu un cutremur atât în planul exterior cât și în cel interior (psihologic) universul lui Murakami include ființe complexe, a căror natură nu o putem aprecia decât la modul obiectiv. Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


 Scor: 5/5

cinci stele


Recenzie: Lumina iubirii de Jay Asher

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

 Familia Sierrei traieste din cultivarea pomilor de Craciun undeva, in Oregon. In fiecare an1072805 insa, se muta cu totii in California pentru a-si vinde brazii. Asa ca Sierra traieste, practic, in doua lumi, unde are doua vieti diferite. Si in oricare din ele ii este, inevitabil, dor de cealalta. Pana de acest Craciun, cand Sierra face cunostinta cu Caleb. Reputatia lui Caleb nu e aceea a unui baiat model: cu ani in urma a facut o greseala ingrozitoare pe care o tot ispaseste de atunci. Sierra poate trece insa peste trecutul lui si se hotaraste sa il ajute pentru a-si dobandi iertarea. Dar, atunci cand se trezesc inconjurati de neinţelegere, dezaprobare si suspiciuni, Caleb si Sierra incep sa se intrebe daca, intr‑adevar, asa cum se spune, dragostea chiar iti este de ajuns pentru a depasi orice obstacol…


 Recenzie:

După „Cele treisprezece motive” și „Viitorul nostru”, eram extrem de curios să aflu în ce sferă se va situa ”Lumina iubirii”, cel de-al treilea roman pentru adolescenți lansat de Jay Asher. În primul său roman scriitorul a atins un subiect controversat, depresia în rândul tinerilor americani; m-a impresionat profund destinul protagonistei și tot atunci, după o discuție cu autorul, am promis că îi voi citi toate cărțile (cele puțin pe cele lansate la noi). Din nefericire, celui de-al doilea volum publicat i-a lipsit profunzimea aceea pe care o așteptam de la autor și nici mesajul nu a fost bine definit (recenzia aici). Mi-am pus toate speranțele în acest nou roman pentru că nu poți da greș cu o frumoasă poveste de dragoste  ce ia ființă tocmai în perioada sărbătorilor de iarnă. Lumina iubirii” este ca un film de Crăciun care se derulează în mintea ta, o comedie romantică pe care ți-ai dori să o savurezi alături de o c0dm_cyxcaetukvcană de ciocolată caldă. Proza lui Jay Asher este sinceră și emoționantă, special concepută pentru nopțile friguroase de iarnă. Personal,nu sunt adeptul genului romantic datorită caracterului repetitiv- în cele mai multe cazuri poți intui intriga și finalul poveștii după doar câteva paragrafe, dar trebuia să mă conving de tehnica narativă a lui Asher. Acesta introduce un element nou în formula clasică de „fata cuminte întâlnește băiatul rău”: în mod inedit „băiatul rău” nu se bucură de reputația de copil problematic și fata nu îl salvează pe tip de demonii din trecut, el este cel care are inițiativa de a se schimba. Cu mult umor, autorul a surprins naivitatea primei iubiri, o relație de sezon care depăsește așteptările protagoniștilor; Sierra își propune să nu se atașeze prea tare de partenerul ei de sărbători, relația având un termen de expirare. Dar, deși timpul petrecut împreuna se apropie de inevitabilul final,afecțiunea pe care o simt unul față de celălalt nu face decât să sporească. Un alt aspect original al poveștii este ocupația familiei Sierrei; fata pare să trăiască într-un glob de Crăciun și nu mi-am imaginat niciodată că voi întâlni atâtea amănunte despre brazi și afacerile cu pomi de Crăciun. Cartea este perfectă dacă doriți să resimțiți magia Crăciunului sau dacă sunteți genul sentimental care aspiră întotdeauna la un final fericit. Este reconfortant să citești despre farmecul sărbătorilor, când oamenii se străduiesc să fie mai buni și coopereazăcubakacukaqfh6f pentru a atinge un ideal comun. Într-o anumită măsură,cartea este despre reinventare: din încercările lui Caleb de a-și reconstrui familia, Sierra învață să prețuiască mai mult relația de înceredere pe care o are cu proprii părinți. În afară de prietena Sierrei, Heather, celelalte personaje sunt construite destul de sumar. Dacă de cele mai multe ori Caleb se străduiește să vadă aspectele pozitive ale fiecărei persoane, Sierra este cea scoate la suprafață optimismul din oameni prin căldura și sinceritatea de care dă dovadă. Încă de când eram foarte mic, mă fascinează ideea de Crăciun cu tot ce include această sărbătoare; mă bucur, în special, că autorul a reușit să redea valoarea sentimentală a tradițiilor moderne, fără a le omite pe cele vechi. Poate că astăzi Crăciunul ține mai mult de partea comercială,dar bucuria de a dărui este principalul motivul pentru care ar trebui să așteptăm cu nerăbdare Crăciunul. 9781509840762-what-lightLumina iubirii” ne oferă așadar un exemplu de reinventare, frumoasa idilă dintre Sierra și Caleb fiind dezvoltată pentru a ilustra combaterea prejudecăților. Consider că în spatele nesiguranței și a temerilor noastre se ascunde de fapt nevoia de a fi acceptați și dacă suntem dispuși să evităm zvonurile, este posibil să descoperim persoane speciale pe care altminteri le-am fi ignorat. În orice caz, m-am convins de stilul narativ al autorului și mă pot vedea scriind recenzii și pentru viitoarele sale romane. Cărții a trebuit să-i acord patru stele pentru că, așa cum am tot repetat pe blog, romanele de dragoste sunt foarte previzibile. Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


 Scor: 4/5

patru stele


Recenzie: Legenda de Marie Lu

Cartea mi-a fost oferită de noul partener al blogului, editura Booklet Fiction, pentru recenzie. Mulțumesc frumos!

                                                     Descriere:

981109Lumea s-a schimbat definitiv. Statele Unite s-au scindat; partea de vest este ocupata acum de republica, o natiune mereu pe picior de razboi cu vecinii sai. June si Day sunt doi adolescenti care  vin din medii radical diferite. Nascuta intr-o familie republicana bogata, June se pregateste pentru o cariera de succes in armata. O imensa conspiratie face ca destinul ei sa se intersecteze cu acela al lui Day, cel mai cautat infractor din republica.  

„Amestec de actiune alerta si SF. Legenda este lectura perfecta pentru fanii Jocurilor Foamei” – Voya


Recenzie:

Nici nu am realizat cât de mult mi-au lipsit romanele distopice până într-o după-amiază când navigam pe un blog de carte și un titlu mi-a captat atenția: Legenda. Seria scrisă de Marie Lu mi-a fost recomandată de Goodreads după fiecare roman distopic citit, așa că vă puteți imagina cât de mult m-a bucurat vestea că primele două volume au fost lansate și la noi în 2016. Într-un fel Legenda mi-a amintit de ce odată genul distopic era preferatul meu: combinațía de acțíune și suspans, aventură și umor este mult prea atractivă pentru a-i putea rezista. Primul capitol al trilogiei ne prezintă un stat totalitar, cu obișnuitele conflicte  între forțele guvernamentale și rebeli și o conspirație care decimează populația.Eroii noștrii, June Iparis, cel mai strălucit agent al republicii și problematicul Day, formează o echipă atipică în elucidarea unei conspirații letale, autoarea plasând indiciile asemenea pieselor unui puzzle. Ambele personaje dau dovadă de o anumită maturitate în gândire și un spirit liber care îi apropie, anticipându-și reciproc mișcările; este captivant să-i urmărești cum renunță ușor la prejudicii și își unesc forțele. Să fi fost eu în poziția eroinei, nu cred că aș fi fost la fel de îngăduitor. M-au destins și observațiile lui June,pentru că personajul asimilează foarte multe detalii și informații cu o singură privire. Nici Day nu este așa cum mi l-am închipuit inițial – față de alți eroi din literatura pentru tineri, este mult mai relaxat și știe că umorul poate fi cel mai bun medicament în anumite situații.Romanul urmează modelul distopic clasic (guvern corupt și tineri cu abilități speciale), dar ceea ce recomandă cu adevărat această serie este stilul narativ, căruia nu i-am găsit niciun defect; există o cursivitate în scriere pe care am întâlnit-o în puține cărți și pe care nu o așteptam într-un roman YA, unde autorii tind să grăbească derularea acțiunii. Deși seria este comparată cu trilogia Jocurile Foamei, eu am asociat protagoniștii cu binecunoscutul cuplu din Divergent (un mare plus, având în vedere că a fost primul roman distopic citit și ocupă un loc special în preferințele mele). Și sincer vorbind, Marie Lu se numără printre acei autori cărora le place să se joace cu emoțiile cititorilor (o dată am întrerup instinctiv lectura pentru că firul narativ a luat o întorsătură subită și mi-au trebuit câteva minute să meditez la ceea ce tocmai am citit). Acțiunea nu este forțată și drept urmare cartea se citește foarte repede; predomină dialogul și aș recomanda-o tinerilor care vor să se apuce de citit anul acesta. 

sc7xjp1Începând cu Divergent și încheind cu Legenda, mi-am format o imagine destul de clară în legătură cu ceea ce caut într-o distopie. La acest capitol, Legenda lui Marie Lu bifează toate căsuțele. Mă bucur că am avut în sfârșit ocazia să citesc primul volum al seriei și consider că își merită pe drept popularitatea în rândul tinerilor (peste 2 milioane de exemplare s-au vândut până în prezent). Dacă ar trebui să adaug ceva Legendei, mi-ar fi plăcut să găsesc mai multe detalii despre personajele secundare,cum ar fi Kaede,despre care aflăm doar că e o luptătoare înnăscută și lucrează la un bar. Știu că povestea a fost concepută de la început ca o trilogie și astfel de informații vor fi dezvăluite pe parcurs,dar în momentul în care am terminat cartea am rămas cu mai multe semne de întrebare. De asemenea, am citit că următoarul volum este și mai dinamic,un motiv în plus să-i acordați seriei o șansă. În plus, cartea are coperta cartonată, cu un model în relief și arătă super în bibliotecă 🙂 Nu știu dacă sunteți familiari cu editura Booklet și colecția Booklet Fiction,dar vă recomand să aruncați oricum o privire pe pagina lor de Facebook; cine știe, poate că în felul ăsta vă veți găsi următorul roman preferat. În continuarea seriei vine Geniul și în primăvara aceasta ne vom bucura și de capitolul final al trilogiei, Campionul, cărți pe care abia aștept să le citesc. În final vă las citatul preferat din Legenda, cel în care personajul principal,Day, își explică numele:

"Fiecare zi înseamnă o nouă serie de douăzeci și patru de ore.Fiecare zi înseamnă că totul e posibil din nou. Trăiești în prezent,mori în prezent,iei totul așa cum vine. În fiecare zi."

Fiecare zi înseamnă o nouă serie de douăzeci și patru de ore.Fiecare zi înseamnă că totul e posibil din nou. Trăiești în prezent,mori în prezent,iei totul așa cum vine. În fiecare zi.


Scor: 5/5

cinci stele

In My Mailbox #21

Salutare,cititori!  Am revenit cu ultimul unboxing din 2016; nici nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul.. Nu pot spune că 2016 a fost „anul meu” sau cel mai bun an de până acum, este totuși anul care mi-a adus cele mai multe noutăți în bibliotecă și urmează să-mi depășesc și recordul pentru cele mai multe cărți citite (36). De la ultimul IMM am strâns 9 romane și în continuare o să vă scriu câteva cuvinte despre fiecare.

 Am primit:

dada

img_2341

De la librăria online Libris am primit pentru rencenzie următoarele titluri: „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote, „Panica” de Lauren Oliver, „Lumina iubirii” de Jay Asher și „După cutremur” de Haruki Murakami. (Recenziile pentru primele două le puteți accesa cu un simplu click pe titlu.)  Sunt foarte curios în legătură cu noul roman semnat de Jay Asher – primul său roman a fost uimitor, al doilea nu m-a impresionat în mod deosebit și rămâne de văzut dacă cel de-al treilea va fi pe măsura așteptărilor. Cât despre „După cutremur”, este cel de-al patrulea volum de Haruki Murakami pe care îl citesc. Până acum autorul nu m-a dezamăgit,dar o să-mi exprim pe larg părerile despre carte într-o viitoare recenzie.

img_2343

De la Black Button Books am primit „Uite-aşa o pierzi” de Junot Díaz,un roman extrem de amuzant pe care trebuie neapărat să-l includeți pe lista de lecturi în 2017 😉 Editura se află la început de drum, așa că le puteți ura bun venit pe piața literară cu o mică apreciere a paginii de Facebook.

img_2336

De luna aceasta suntem încântați să colaborăm și cu editura Booklet Fiction și am ales să începem această colaborare cu „Legenda” de Marie Lu.Cartea este scrisă impecabil, m-a surprins plăcut și recenzia este pe drum.

Am cumpărat: img_2344-horz

Am profitat de reducerile de Black Friday pentru a comanda câteva titluri de pe Elefant, pe care probabil că o să ajung să le citesc tocmai în iulie. Îmi doream „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys de când autoarea a venit în România și a promis că va scrie o carte despre istoria noastră. „Si am privit cu totii spre cer…” de Tommy Wallach am cumpărat-o pentru că, asemenea personajelor, și eu pot număra zilele până la încheierea liceului și va fi interesant să văd dacă mă regăsesc oarecum în conflictele interioare ale protagoniștilor.
img_2338

„Revolutionary Road” de Richard Yates a fost ecranizată în 2008 și pelicula cu Leonardo DiCaprio si Kate Winslet in rolurile principale a obținut nominalizări la premiile Oscar, Globul de Aur si BAFTA, așa că am considerat că trebuie să o am în bibliotecă.

img_2346

Și în final, un nou membru al familiei, Kindle Glare 6! Am tot înghesuit noile achiziții în bibliotecă, dar spațiul este limitat și nici bugetul nu îmi permite să cumpăr toate cărțile de pe lista de lecturi. Cărțile în format electronic sunt și mai ieftine decât cele tipărite și mai ușor de accesat. Evident că nu o să renunț definitiv să-mi iau cărți în formatul clasic, dar până îmi fac eu ordine în bibliotecă, o să încerc să citesc mai multe eBook-uri. Am cumpărat acest Kindle de pe emag luna trecută și sunt mulțumit de el, deși , dacă eram mai bine informat, aș fi cumpărat o versiune care să-mi permită să modific luminozitatea, pentru a putea citi și în întuneric. O să îl iau cu mine și la facultate și în toate excursiile de anul viitor. P.S. Fragmentul de pe cutie este din Miss Peregrine de Ransom Riggs,unul dintre romanele mele preferate!

Cam acestea ar fi noutățile…  Vă urez sărbători fericite și numai bucurii în noul an! 😉

Recenzie: Uite-aşa o pierzi de Junot Díaz

Cartea mi-a fost oferită de editura Black Button Books pentru recenzie. Mulțumesc ! 

Descriere:

coperte-04

New York Times Bestseller şi finalistă la National Book Award, Uite-aşa o pierzi este modalitatea câştigătorului de premiu Pulizer, Junot Díaz de a sărbători iubirea, cu toate faţetele sale: iubirea obsesivă, iubirea ilicită, iubirea pierdută, iubirea maternă.

În proza extrem de energică, inventivă, delicată şi amuzantă, poveştile din Uite-aşa o pierzi sunt expuse la dorinţa infinită şi slăbiciunea inevitabilă a inimii. Ne amintesc că pasiunea triumfă mereu în faţa experienţei şi că „timpul de înjumătățire al dragostei este veșnicia”.


Recenzie:

tumblr_ohq83mzzip1rmg6cfo1_r2_1280Uite-aşa o pierzi” este o carte care m-a pus în dificultate; am pornit de la ideea că am de-a face cu o lectură ușoară, comică și puțin controversată, având în vedere că personajul principal, Yunior, prezintă imaginea streotipică a dominicanului infidel pe care am tot întâlnit-o în filme și seriale. Primul capitol aproape că-mi confirma bănuielile, dar romanul are un farmec aparte,ceva ca o vrajă care nu îți permite să te oprești din citit. Mi-au trebuit așadar trei capitole ca să înțeleg mesajul autorului (ascuns cu subtilitate în spatele greșelilor făcute de Yunior) și încă unul, cel de-al patrulea, ca să ajung să îndrăgesc cartea în forma ei noncomformistă. Dacă în majoritatea povestirilor întâlnim evenimente ce au culminat viața lui Yunior (sosirea în America,relațiile din adolescență, boala fratelui său, pierderea marilor „războaie” ale iubirii), în cea de-a patra distingem o problemă socială și anume greutățile pe care trebuie să le înfrunte imigranții pentru a-și câștiga traiul într-o țară capitalistă. “Otravida, Otravez” este singurul capitol din carte care nu îl vizează în mod direct pe Yunior, ci redă povestea de viață a unei simple femei dominicane, bucuriile și suferințele ei de zi cu zi, iubirea pe care i-o poartă unui bărbat divorțat și teama că acesta se va întoarce la soția și copiii lui. Poate cel mai complex personaj din întreaga narațiune, femeia aceasta misterioasă m-a fascinat întocmai pentru că ea nu ar fi trebuit să fie acolo – povestea în sine pare a fi nelalocul ei printre amintirile lui Yunior. Așa că m-am gândit: de ce autorul a simțit nevoia să includă și acest personaj în carte? Ce conexiuni există între Yunior și femeia misterioasă? Inițial am presupus că ar fi vorba de una dintre fostele iubite, dar după cercetări serioase pe internet, am descoperit că ea nu a făcut niciodată parte din viața protagonistului și totuși i-a schimbat percepția asupra lumii pentru totdeauna. Nu vă pot dezvălui identitatea personajului, dar am insistat asupra acestui episod pentru că odată ce am descifrat misterul lui Díaz am realizat cât de departe de adevăr am fost în așteptările mele. Nu este doar o lectură ușoară,de amuzament; poate că așa este percepută la prima vedere,dar există o profunzime nebănuită în cuvintele lui Yunior. Poți alege să vezi infidelitățile, incapacitatea de a se dedica unei singure femei și excesele sau poți vedea evenimentele care l-au împins spre problemele de relaționare. Vinovat sau victimă, Yunior are întradevăr defectele lui, dar faptul că în final încearcă să fie o persoană mai bună dovedește că nu este chiar un caz pierdut, ci ar putea fi „excepția” de la regulă. Nu știu dacă prontagonistul a fost inspirat din experiența de viață a autorului,dar cred că ar fi mai bine să nu aflu.

„Ana Iris m-a întrebat odată dacă-l iubesc iar eu i-am vorbit despre luminile din vechea mea casă din capitală, despre cum pâlpâiau și nu știai niciodată dacă urmau să se stingă sau nu. Îți lași treaba deoparte și aștepți și nu poți face cu adevărat nimic până ce luminile nu se hotărăsc. Asta, i-am spus, este ceea ce simt.”

Personal nu aș scrie o carte a cărei acțiune să se desfășoare în țara mea pentru că nu aș tumblr_my0ys4gdfx1sfyt8fo1_1280putea reprezenta obiectiv societatea, tradițiile și așa mai departe, dar întotdeauna mă bucur să descopăr mici frânturi din istoria și obiceiurile unei culturi prin intermediul romanelor citite (oricât de subiective ar fi ele). De acum voi asocia cultura dominicană cu Junot Díaz, așa cum îi asociez pe britanici cu Shakespeare. Oricum, ideea de a lăsa câteva cuvinte în limba natală a autorului mi s-a părut inspirată. Mereu mă întreb ce semnificații ale poveștii rămân lost in translation și mulțumită acestui roman mi-am mai potolit curiozitatea (plus că anumite detalii sunt ușor incomode și m-am bucurat că nu a trebuit să le citesc în română). În finalul romanului regăsim Ghidul Infidelului În Dragoste și dacă ar trebui să aleg un titlu alternativ pentru întreaga narațiune sau să fac rezumatul a tot ce am citit într-o singură propoziție, nici nu m-aș gândi la altceva. Sfatul meu este să citiți romanul lui Díaz cu mintea deschisă,preferabil cu dispoziția de a vă distra. Nu vă grăbiți să-l condamnați pentru că odată cu societatea și iubirea a evoluat și dragostea modernă nu ține cont de rațiune. Puteți comanda cartea de aici.


Scor: 4/5

patru stele