Recenzie: Vegetariana de Han Kang

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.


  Recenzie:

Vegetariana” este o lectură unică, fascinantă și cutremurătoare, despre destinul înfiorător al unei femei, ajunsă în situația tragică în care nici propriului trup nu îi mai aparține. În acest roman alegoric, decizia eroinei de a renunța la carne, aparent insignifiantă într-o societate care își impune standardele de frumusețe prin diete, va avea urmări radicale, de neimaginat. Într-o dimineață oarecare, în pragul celui de-al cincilea an de căsnicie, Cheong asistă la o scenă bizară, surprinzându-și soția în timp ce aceasta distrugea toate produsele animale din casă, motivându-și simplu acțiunile cu „Am avut un vis…” Acesta va fi începutul sfârșitului pentru cuplu. Coșmarul psihologic se va extinde ulterior în planul exterior- prin decizia subită de a nu mai curma vieți, protagonista sfârsește ea însăși prin a fi  „devorată” de cei pe care îi considera apropiați. Odată afirmată decizia de a-și schimba regimul alimentar, familia recurge la soluții extreme, invadându-i în mod brutal intimitatea femeii, ridiculizând-o și amintindu-i de traume adânci din copilărie ( mustrările tatălui agresiv, torturarea și uciderea lentă a câinelui familiei). Deși Han Kang își prezintă eroina în mai multe ipostaze narative, extrem de diferite una față de cealaltă (pentru Cheong, soțul ei, este o femeie absolut banală, care nu atrage atenția din punct de vedere fizic,în timp ce pentru bărbatul lui In-hye ea reprezintă o ființă exotică, debordând de senzualitate) avem totuși prilejul să o cunoaștem sumar pe Yeong-hye, în fragmente din coșmarurile ce îi tulbură nopțile. Personajul rămâne o enigmă pentru mine deoarece, deși pot înțelege motivele și principiile care stau la baza renunțării la sine, însăși autoarea descurajează o abordare rațională a romanului,

Am observat că autoarea  pune accentul pe erotism în aceeași măsură în care este reprezentată și drama psihologică, astfel în Pata Mongolă, Han Kang evocă tendința bărbaților de a obiectiviza femeile, Yeong-hye devenind un simplu obiect sexual pentru cumnatul ei, care profită de femeie fără rețineri, într-un moment de maximă vulnerabilitate psihică. Tabloul grotesc al abuzului este remarcabil prin profunzimea  sentimentelor  insuflate cititorului: toată revolta și suferința personajului se regăsesc în neputința de a acționa în acest punct. Lipsa apetitului va impune totodată schimbări fizice drastice, corpul femeii își pierde forma, nu mai este nimic erotic în înfățișarea ei, dar asta nu îi oprește pe cei din jur să pretindă control asupra ei. Cartea este puternic metaforizată, de la refuzul categoric de a mânca produse animale (un prim pas în parcursul femeii  spre dezumanizare) ca o expresie a libertății umane, până la  înfometare ca un simbol al opoziției față de patriarhism și feminitate.  Personajul își reprimă totodată gândurile și sentimentele, fiind captivă în propriul trup, în propria viață („Și ce, nu e voie să mori?” este replica care pare să pecetluiască soarta eroinei).

In-hye, sora protagonistei, este singura care îi rămâne alături, după ce Yeong-hye este părăsită de soț și abandonată de familie, singura care înțelege că în spatele interpretărilor și a diagnosticelor doctorilor, sora ei se opune însăși naturii umane și nu există un tratament care să o mai poată salva. Capitolul final al poveștii, „Copaci în flăcări” reflectă asupra suferinței, a mecanismul psihic de autoapărare: personajul feminin triumfă în cele din urmă, renunțând la sine, dar prețul libertății induce cititorului  sentimentul dulce-amărui de resemnare. „Vegetariana” reprezintă așadar o călătorie în tenebrele minții umane, un act de curaj și sacrificiu, un roman îndrăzneț în care veți regăsi cu siguranță propriile cugetări. Este Yeong-hye eliberată prin alegerea făcută, este moartea ultima expresie a libertății? Han Kang este autoarea care m-a introdus în literatura sud-coreeană și nici nu se putea un start mai puternic. Categoric nu va fi ultima lecturare a acestui autor, dar pentru moment vă recomand romanul acesta, pe care îl puteți achiziționa online din categoria cărți beletristicăCartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie. Mulțumesc mult!


 Scor: 5/5


Anunțuri

Recenzie: Legenda de Marie Lu

Cartea mi-a fost oferită de noul partener al blogului, editura Booklet Fiction, pentru recenzie. Mulțumesc frumos!

                                                     Descriere:

981109Lumea s-a schimbat definitiv. Statele Unite s-au scindat; partea de vest este ocupata acum de republica, o natiune mereu pe picior de razboi cu vecinii sai. June si Day sunt doi adolescenti care  vin din medii radical diferite. Nascuta intr-o familie republicana bogata, June se pregateste pentru o cariera de succes in armata. O imensa conspiratie face ca destinul ei sa se intersecteze cu acela al lui Day, cel mai cautat infractor din republica.  

„Amestec de actiune alerta si SF. Legenda este lectura perfecta pentru fanii Jocurilor Foamei” – Voya


Recenzie:

Nici nu am realizat cât de mult mi-au lipsit romanele distopice până într-o după-amiază când navigam pe un blog de carte și un titlu mi-a captat atenția: Legenda. Seria scrisă de Marie Lu mi-a fost recomandată de Goodreads după fiecare roman distopic citit, așa că vă puteți imagina cât de mult m-a bucurat vestea că primele două volume au fost lansate și la noi în 2016. Într-un fel Legenda mi-a amintit de ce odată genul distopic era preferatul meu: combinațía de acțíune și suspans, aventură și umor este mult prea atractivă pentru a-i putea rezista. Primul capitol al trilogiei ne prezintă un stat totalitar, cu obișnuitele conflicte  între forțele guvernamentale și rebeli și o conspirație care decimează populația.Eroii noștrii, June Iparis, cel mai strălucit agent al republicii și problematicul Day, formează o echipă atipică în elucidarea unei conspirații letale, autoarea plasând indiciile asemenea pieselor unui puzzle. Ambele personaje dau dovadă de o anumită maturitate în gândire și un spirit liber care îi apropie, anticipându-și reciproc mișcările; este captivant să-i urmărești cum renunță ușor la prejudicii și își unesc forțele. Să fi fost eu în poziția eroinei, nu cred că aș fi fost la fel de îngăduitor. M-au destins și observațiile lui June,pentru că personajul asimilează foarte multe detalii și informații cu o singură privire. Nici Day nu este așa cum mi l-am închipuit inițial – față de alți eroi din literatura pentru tineri, este mult mai relaxat și știe că umorul poate fi cel mai bun medicament în anumite situații.Romanul urmează modelul distopic clasic (guvern corupt și tineri cu abilități speciale), dar ceea ce recomandă cu adevărat această serie este stilul narativ, căruia nu i-am găsit niciun defect; există o cursivitate în scriere pe care am întâlnit-o în puține cărți și pe care nu o așteptam într-un roman YA, unde autorii tind să grăbească derularea acțiunii. Deși seria este comparată cu trilogia Jocurile Foamei, eu am asociat protagoniștii cu binecunoscutul cuplu din Divergent (un mare plus, având în vedere că a fost primul roman distopic citit și ocupă un loc special în preferințele mele). Și sincer vorbind, Marie Lu se numără printre acei autori cărora le place să se joace cu emoțiile cititorilor (o dată am întrerup instinctiv lectura pentru că firul narativ a luat o întorsătură subită și mi-au trebuit câteva minute să meditez la ceea ce tocmai am citit). Acțiunea nu este forțată și drept urmare cartea se citește foarte repede; predomină dialogul și aș recomanda-o tinerilor care vor să se apuce de citit anul acesta. 

sc7xjp1Începând cu Divergent și încheind cu Legenda, mi-am format o imagine destul de clară în legătură cu ceea ce caut într-o distopie. La acest capitol, Legenda lui Marie Lu bifează toate căsuțele. Mă bucur că am avut în sfârșit ocazia să citesc primul volum al seriei și consider că își merită pe drept popularitatea în rândul tinerilor (peste 2 milioane de exemplare s-au vândut până în prezent). Dacă ar trebui să adaug ceva Legendei, mi-ar fi plăcut să găsesc mai multe detalii despre personajele secundare,cum ar fi Kaede,despre care aflăm doar că e o luptătoare înnăscută și lucrează la un bar. Știu că povestea a fost concepută de la început ca o trilogie și astfel de informații vor fi dezvăluite pe parcurs,dar în momentul în care am terminat cartea am rămas cu mai multe semne de întrebare. De asemenea, am citit că următoarul volum este și mai dinamic,un motiv în plus să-i acordați seriei o șansă. În plus, cartea are coperta cartonată, cu un model în relief și arătă super în bibliotecă 🙂 Nu știu dacă sunteți familiari cu editura Booklet și colecția Booklet Fiction,dar vă recomand să aruncați oricum o privire pe pagina lor de Facebook; cine știe, poate că în felul ăsta vă veți găsi următorul roman preferat. În continuarea seriei vine Geniul și în primăvara aceasta ne vom bucura și de capitolul final al trilogiei, Campionul, cărți pe care abia aștept să le citesc. În final vă las citatul preferat din Legenda, cel în care personajul principal,Day, își explică numele:

"Fiecare zi înseamnă o nouă serie de douăzeci și patru de ore.Fiecare zi înseamnă că totul e posibil din nou. Trăiești în prezent,mori în prezent,iei totul așa cum vine. În fiecare zi."

Fiecare zi înseamnă o nouă serie de douăzeci și patru de ore.Fiecare zi înseamnă că totul e posibil din nou. Trăiești în prezent,mori în prezent,iei totul așa cum vine. În fiecare zi.


Scor: 5/5

cinci stele

In My Mailbox #21

Salutare,cititori!  Am revenit cu ultimul unboxing din 2016; nici nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul.. Nu pot spune că 2016 a fost „anul meu” sau cel mai bun an de până acum, este totuși anul care mi-a adus cele mai multe noutăți în bibliotecă și urmează să-mi depășesc și recordul pentru cele mai multe cărți citite (36). De la ultimul IMM am strâns 9 romane și în continuare o să vă scriu câteva cuvinte despre fiecare.

 Am primit:

dada

img_2341

De la librăria online Libris am primit pentru rencenzie următoarele titluri: „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote, „Panica” de Lauren Oliver, „Lumina iubirii” de Jay Asher și „După cutremur” de Haruki Murakami. (Recenziile pentru primele două le puteți accesa cu un simplu click pe titlu.)  Sunt foarte curios în legătură cu noul roman semnat de Jay Asher – primul său roman a fost uimitor, al doilea nu m-a impresionat în mod deosebit și rămâne de văzut dacă cel de-al treilea va fi pe măsura așteptărilor. Cât despre „După cutremur”, este cel de-al patrulea volum de Haruki Murakami pe care îl citesc. Până acum autorul nu m-a dezamăgit,dar o să-mi exprim pe larg părerile despre carte într-o viitoare recenzie.

img_2343

De la Black Button Books am primit „Uite-aşa o pierzi” de Junot Díaz,un roman extrem de amuzant pe care trebuie neapărat să-l includeți pe lista de lecturi în 2017 😉 Editura se află la început de drum, așa că le puteți ura bun venit pe piața literară cu o mică apreciere a paginii de Facebook.

img_2336

De luna aceasta suntem încântați să colaborăm și cu editura Booklet Fiction și am ales să începem această colaborare cu „Legenda” de Marie Lu.Cartea este scrisă impecabil, m-a surprins plăcut și recenzia este pe drum.

Am cumpărat: img_2344-horz

Am profitat de reducerile de Black Friday pentru a comanda câteva titluri de pe Elefant, pe care probabil că o să ajung să le citesc tocmai în iulie. Îmi doream „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys de când autoarea a venit în România și a promis că va scrie o carte despre istoria noastră. „Si am privit cu totii spre cer…” de Tommy Wallach am cumpărat-o pentru că, asemenea personajelor, și eu pot număra zilele până la încheierea liceului și va fi interesant să văd dacă mă regăsesc oarecum în conflictele interioare ale protagoniștilor.
img_2338

„Revolutionary Road” de Richard Yates a fost ecranizată în 2008 și pelicula cu Leonardo DiCaprio si Kate Winslet in rolurile principale a obținut nominalizări la premiile Oscar, Globul de Aur si BAFTA, așa că am considerat că trebuie să o am în bibliotecă.

img_2346

Și în final, un nou membru al familiei, Kindle Glare 6! Am tot înghesuit noile achiziții în bibliotecă, dar spațiul este limitat și nici bugetul nu îmi permite să cumpăr toate cărțile de pe lista de lecturi. Cărțile în format electronic sunt și mai ieftine decât cele tipărite și mai ușor de accesat. Evident că nu o să renunț definitiv să-mi iau cărți în formatul clasic, dar până îmi fac eu ordine în bibliotecă, o să încerc să citesc mai multe eBook-uri. Am cumpărat acest Kindle de pe emag luna trecută și sunt mulțumit de el, deși , dacă eram mai bine informat, aș fi cumpărat o versiune care să-mi permită să modific luminozitatea, pentru a putea citi și în întuneric. O să îl iau cu mine și la facultate și în toate excursiile de anul viitor. P.S. Fragmentul de pe cutie este din Miss Peregrine de Ransom Riggs,unul dintre romanele mele preferate!

Cam acestea ar fi noutățile…  Vă urez sărbători fericite și numai bucurii în noul an! 😉

In My Mailbox #20

Salutare, cititori! Deși eram absolut convins că ultimul an de liceu nu-mi va permite să mai citesc, deocamdată reușesc să împac școala cu lectura. (Viața socială e la pământ, dar asta e altă poveste). În șapte săptămâni de școală am citit șapte romane și sper să apuc să-mi completez provocarea Goodreads până în decembrie. Am tot spus că nu o să mai cumpăr cărți  (doar am atâtea necitite în bibliotecă) dar luna viitoare este Black Friday și în Decembrie este Crăciunul, așa că economiile mele sunt ca și cheltuite.

Am cumpărat: 

img_2317

Nerve” de Jeanne Ryan: Pe 16 septembrie a avut loc premiera filmului Nerve în cinematografele din România și tot atunci am adăugat și eu cartea pe lista de lecturi. Câteva zile mai târziu am găsit-o pe Elefant la jumătate de preț și cu transport gratuit. Am comandat-o. Pot spune că este o lectură ok, alertă, de care vă puteți bucura într-un week-end. Dacă sunteți ca mine și nu vreți să vedeți filmul până ce nu ați citit cartea, nu vă faceți probleme – singurul lucru pe care îl au în comun cartea și filmul sunt numele protagoniștilor, în rest totul a fost schimbat.

Am primit:

img_2320

Marat” de Natașa Alina Culea: Luna aceasta am fost destul de norocos încât să câștig romanul Marat la un concurs organizat de autoare pe Goodreads. Este prima dată când câștig o carte și îi mulțumesc autoarei pentru oportunitatea de a-i citi povestea. Este un roman de dragoste, acțiunea se desfășoară în China și dacă v-am stârnit curiozitatea puteți găsi citate și informații pe blogul autoarei.

img_2319

Nu veți avea ura mea” de Antoine Leiris: De la partenerii noștrii, Libris, am primit două volume pentru recenzie. Nu veți avea ura mea este unul dintre ele, un roman cutremurător despre urmările atentatului terorist de anul trecut de la clubul Bataclan din Paris. Volumul este un manifest anti-violență de o frumusețe tragică. Autorul și-a pierdut soția și mama fiului său, Melvil, dar refuză să le răspundă teroriștilor cu aceeași mânie care a curmat viața persoanei iubite. În ultimele zile am tot încercat să duc la bun șfârșit recenzia cărții,dar este dificil să surprinzi tragedia cuiva, durerea și pierderea în 1000 de cuvinte.

img_2316

Biblioteca sufletelor” de Ransom Riggs: Cel de-al doilea titlu trimis de prietenii noștrii de la Libris a fost  Biblioteca sufletelor. Am așteptat lansarea acestei cărți mai mult de un an și nu aș putea fi mai fericit, acum că mi-am completat colecția Miss Peregrine. A fost o lectură excepțională, chiar mai bună decât mă așteptam. După ce am terminat-o, week-end-ul trecut, am rămas cu un book hangover, de unde îmi dau seama de obicei că am citit o carte bună 😀 Recenzia în curând!

În final, o poză de grup:

img_2321

Recenzie: Cartea secretă a Fridei Kahlo de F.G. Haghenbeck

Descriere: 

971971Cartea Plantei de Menta, un carnetel negru, s-a descoperit candva printre obiectele personale ale Fridei Kahlo. Era o colectie de retete culinare dupa care se pregateau ofrandele cu ocazia Zilei Mortilor. Inspirat de aceasta marturie emotionanta, F.G. Haghenbeck a inceput sa reconstituie viata celebrei pictorite. Biografie si fictiune, poveste si istorie, Cartea secreta a Fridei Kahlo deseneaza destinul implacabil al unei artiste, al unei femei, al unui spirit tulburat.

„Dintre toate locurile casei, bucataria era inima ce o facea sa palpite, transformand o cladire inerta intr-o fiinta vie. Mai mult decat o simpla locuinta, Casa Albastra era sanctuarul, refugiul si altarul stapanei sale. Casa Albastra era Frida. In ea strangea amintiri ale trecerii sale prin viata. Era un loc unde convietuiau fara probleme portretele lui Lenin, Stalin, Mao Zedong cu catapetesme rustice ale Fecioarei de Guadalupe.“

Recenzie: 

Cartea secretă a Fridei Kahloprezintă biografia romanțată a celebrei pictorițe 14194388_1042137312549689_2052734754_nmexicane, un omagiu adus vieții și operei artistei. Înainte de a o citi, nu aveam o opinie bine conturată în privința pictoriței; cunoștințele mele se limitau la câteva autoportrete și citate culese de pe rețelele de socializare. Atunci nici nu mi-aș fi putut imagina cât de profund a influențat ea societatea artistică a timpurilor în țara de origine. Dacă aveți curiozitatea să căutați „artiști mexicani” pe Internet, o să observați că numele Fridei va fi primul rezultat, urmat de cel al soțului ei, un pictor la fel de cunoscut.Totodată m-a întristat profund destinul artistei, faptul că nu a avut parte de viața pe care o merita. Deși a cunoscut faima și dragostea adevărată, deși a călătorit mult și talentul i-a fost răsplătit, fericirea a ocolit-o.Frida a fost o fire puternică pe care boala a făcut-o vulnerabilă, un spirit liber care atunci când poliomielita i-a paralizat picioarele a spus: „La ce-mi trebuie mie picioare când eu am aripi să zbor?” Personalități ale epocii precum Picasso,Salvador Dali, Ernest Hemingway,Henry Miller,Troțki și Georgia O’Keeffe au fost inspirați de farmecul, talentul și mâncărurile delicioase ale Fridei.

Fiecare episod din viața artistei este pus în relație cu tabloul inspirat de această experiență, autorul oferindu-ne o perspectiva unică asupra artei prin ochii artistului. Construcția romanului urmează un tipar bine definit: la începutul fiecărui capitol regăsim o mică ilustrație a tabloului a cărui poveste urmează să o aflăm și la final una sau mai multe rețete culinare, însoțite de anecdote și cugetări ale Fridei. Rețetele de mâncăruri tradiționale redau șarmul vieții mexicane prin explozia de culoare și arome, preparate picante și aromate cu diverse condimente exotice. Am întâmpinat dificultăți cu aceste rețete pentru că deși ele au inspirat romanul, îngreunează puțin cursul lecturii – la fiecare două-trei capitole trebuia să mă opresc din citit să îmi iau o gustare.

14169510_1042137302549690_311232061_nCartea are într-adevăr note biografice fiind vorba de o personalitate reală, dar ficțiunea umple golurile lăsate de istorie. La astfel de cărți apreciez mai ales voința scriitorului de a rămâne obiectiv, fără a pune intenționat personalitatea descrisă într-o lumină favorabilă sau nefavorabilă. Cu toate atributele Fridei este și greu să rămânem obiectivi. Pe parcursul vieții Frida a fost soție, amantă,atee, bisexuală, comunistă, bolnavă,muză, bucătăreasă, nepoată a morții și mai târziu a devenit un simbol al Mexicului. Înțeleg că sunt (mari) diferențe culturale între latino-americani și europeni și unii încă o condamnă pentru felul cum și-a trăit viața,dar până la urmă ceea ce contează cu adevărat este opera ei și nimeni nu îi poate contesta talentul. Un alt subiect discutat în carte este relația controversată cu celebrul pictor Diego Rivera. Cuplul Rivera-Kahlo este fără îndoială unul dintre cele mai bizare pe care le-am întâlnit. Frida l-a cunoscut pe Diego pe când acesta îi picta școala. I-a devenit ucenică pentru o perioadă și mai târziu în viață au decis să își unească destinele prin căsătorie. De aici povestea se complică: Diego o înșeală pe Frida cu mai multe femei și Frida la rândul ei îl înșeală pe Diego cu mai mulți bărbați și femei deopotrivă. În perioada în care a fost imobilizată la pat, Diego a înșelat-o chiar și cu sora ei, dar Frida a decis să îl ierte. Asta în condițiile în care cea de-a doua soție a lui Diego, părăsită în favoarea Fridei, s-a ocupat personal de preparatele pentru nunta celor doi și a învățat-o pe pictoriță să gătească pentru a nu fi și ea părăsită.

 ” Nu cred că malurile râurilor suferă pentru că lasă apa să curgă, nici că pământul suferă pentru că plouă, nici că atomul se întristează pentru că descarcă energie. Pentru mine, totul își are compoziția firească.”

tumblr_o6t9dzo2Cj1rtjm0mo1_400

Stilul narativ este deosebit, la fel de creativ și plin de culoare ca picturile artistei. Romanul are și un ușor accent supranatural. Din cauza bolii care o măcina, spre finalul vieții, Frida a devenit dependentă de morfină. Drogurile, tradiția mexicană și viziunea lor asupra morții, combinate cu faptul că Frida a supraviețuit în mod miraculos unui accident mortal, toate acestea au contribuit la convingerea pictoriței că moartea i se adresează prin intermediul viselor. Deși pur ficționale, conversațiile dintre Frida și „Nașa” ei pot fi considerate învățături de viață; ele surprind declinul emoțional al artistei, femeia pierzându-și voința de a trăi puțin câte puțin. În continuare am selectat câteva citate despre moarte, pentru a vă forma o părere despre stilul narativ și cum a fost integrată ultima experiență a vieții în roman:

” – Fiindcă pentru unii este doar o suflare, iar pentru alții sunt multe file de romane. Fiecare își spune povestea, oricât de lungă sau scurtă ar fi ea. Pentru el a fost de-ajuns. A avut parte de cât i-a fost necesar. Niciun minut în plus, niciun minut în minus. Așa merge treaba, i-a explicat Nașa ei.”

                                                                                                         „Noi, mexicanii, luăm moartea în râs. Orice pretext este bun pentru a petrece. Nașterea și moartea sunt momentele cele mai importante din viața noastră. Moartea înseamnă doliu și bucurie. Tragedie și distracție. Pentru a conviețui cu ceasul cel din urmă pregătim pâinea noastră cu oscioare dulci, rotundă, precum ciclul vieții; și în centru craniul. Dulce, dar mortuar. Aceea sunt eu. „

„Când i-a primit, Frida a încercat să-i explice că moartea îi dă târcoale și că de mult timp trăia zile împrumutate, dar, fără să acorde importanță poveștii ei, Picasso i-a spus doar atât: ‘ Nu uita: tot ce-ți poți imagina este real.’ „

Recomand cartea pentru că m-a făcut să respect mai mult artistul și efortul deosebit pe care îl depune pentru lucrarea sa. Felul în care Frida transpunea suferința în artă mi-a dat de gândit că în orice întâmplare nefericită poate exista și un strop de speranță. Până acum, am fost plăcut impresionat de autorii mexicani și sper să îmi găsesc timp în curând și de Gabriel García Márquez. Alături de Remedios Varo, Frida rămâne una dintre cele mai apreciate pictorițe americo-latine. Casa în care a locuit, situată în Coyoacán,Mexico City, a devenit un loc de pelerinaj pentru iubitorii de artă de pretutindeni, fiind transformată în muzeu și găzduind lunar 25.000 de turiști. Fosta locuință a Fridei adăpostește nu mai puțin de 2.000 de obiecte de artă și eu am inclus-o deja pe lista mea de locuri pe care vreau să le văd cândva. Cartea poate fi comandată cu un simplu click pe copertă.

frida-kahlo-house-mexico-city-rod-waddington

„Orice expresie în artă, dincolo de libertate și dragoste este falsă.”

Scor: 5/5

cinci stele

 

 

Recomand:

In My Mailbox #18

IMG_21251s

Salut! Am decis să scriu un articol despre ce mai am prin bibliotecă înainte să mă întorc la citit. În ultima zi de școală am primit bursa de merit și tot în aceeași zi am cheltuit până la ultimul bănuț pe cărți ( am intrat puțin și în economiile personale). Am făcut trei comenzi de pe Libris și Okian, în funcție de oferte. Cărțile de pe Okian au sosit abia peste o lună pentru că mi-am comandat un titlu din Marea Britanie. De atunci am încercat să profit cât mai mult de vacanță, pentru că nu știu cât timp liber voi avea odată ce va începe școala. Luna trecută am reușit să citesc șapte cărți și în continuare puteți afla ce am citit și ce urmează să citesc, care sunt recomandările mele pentru ultima lună de vară:

Am primit pentru recenzie romanul Amalia de Liza Karan (Editura Virtuală,2016) și ,dacă sunteți interesați, mi-am descris experiența cu această carte aici .

IMG_2163

Am fost extrem de încântat să descopăr ediția ilustrată a bestseller-ului Codul lui Da Vinci de Dan Brown (RAO,2007) la jumătate de preț pe Libris. Povestea în sine este interesantă și autorul știe cum să mențină atenția cititorilor, nici nu se pune problema că v-ați putea plictisi. Am cumpărat-o pentru că profesoara de română ne-a spus odată enervată că ea nu va citi niciodată romanul lui Dan Brown, că nu merită toată atenția de care are parte sau ceva de genul. Apoi mi-am amintit ce ne-a recomandat ea să citim și… aceasta a fost prima carte pe care am citit-o imediat ce am intrat în vacanță.

IMG_2132

Cartea secreta a Fridei Kahlo de F.G. Haghenbeck (Nemira,2016) este biografia romanțată a celebrei pictorițe mexicane, o artistă a cărei viață a fost cât se poate de controversată. Pe parcursul vieții Frida a fost soție, amantă,atee, bisexuală, comunistă, bolnavă,muză, bucătăreasă,nepoată a morții și mai târziu a devenit un simbol al Mexicului. Personalități ale epocii precum Picasso,Salvador Dali, Ernest Hemingway,Henry Miller,Troțki și Georgia O’Keeffe au fost inspirați de spiritul liber și mâncărurile delicioase ale Fridei. I-am acordat cinci stele pe Goodreads și o să revin cu o recenzie.

IMG_2146

Mara Dyer. Inceputul de Michelle Hodkin (Trei,2016). Acum doi ani am obținut cartea în format PDF dar după cincizeci de pagini am renunțat la lectură, cu speranța că va fi lansată și la noi și voi putea să o adaug în bibliotecă. Iată că s-a întâmplat, mulțumită editurii Trei. A fost o lectură distractivă,deși mi s-a părut mai înfricoșătoare la prima citire. În orice caz, o recomand amatorilor de supranatural.

IMG_2164

Fata Din Tren de Paula Hawkins (Trei,2015): Am citit cartea aceasta pentru că toată lumea o citește (inclusiv președintele Obama) și eram curios încă de când am văzut afișul filmului la cinematograf. Este bine scrisă și povestea te captivează, dar nu mi se pare nicidecum «o revelație» sau «următorul fenomen literar». Sunt ecouri din „Fata disparută” de Gillian Flynn (pe care am adorat-o) și dacă vă intrigă thrillerele psihologice o să aveți o surpriză plăcută. În concluzie a fost o lectură bună, dar nu excepțională, așa cum a fost recomandată de criticii New York Times.

IMG_2154

Fata cu toate darurile de M.R. Carey (Nemira,2016): Spre deosebire de „Fata din tren”, romanul lui M.R.Carey își merită pe deplin prestigiul. Încă nu am realizat un clasament al lecturilor de anul acesta, dar când o voi face, puteți fi siguri că veți regăsi romanul acesta în primele trei poziții. Îl recomand cu toată căldura și vă promit că mesajul autorului va rămâne în memoria voastră mult timp de acum încolo. Ce m-a convins să citesc povestea a fost următoarea recomandare: „Daca cititi un singur roman anul acesta, sa fie Fata cu toate darurile, e fantastic!“ – Martina Cole. 

IMG_2148

Stephen King – ” It „,”Jocul lui Gerald„,”Carrie„: Mi-am cumpărat și trei romane scrise de „maestrul horror-ului” și sunt nerăbdător să le citesc. It este cea mai bună lucrare a autorului, dar are aproximativ 1400 de pagini și nu mă văd citind-o prea curând. În schimb, până la șfârșitul vacanței am în plan să citesc Carrie.

IMG_2150

IMG_2152

14030746_1031515826945171_1073390336_n

Sticletele de Donna Tartt (Litera,2015) este o carte pe care mi-o doream de foarte mult timp dar, la fel ca It, are peste 1100 de pagini și este puțin probabil să o citesc anul acesta.

IMG_2141

Cinder de Marissa Meyer (Puffin,2012): Asta citesc în momentul de față. Am parcurs jumătate din poveste și pot spune că so far so good. Este o lectură captivantă, plină de umor și suspans. Mi se pare că are ceva în plus față de alte romane de ficțiune dar nu mă pronunț până nu o termin.

IMG_2157

Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald (Polirom,2013): Mă bucur că am găsit ediția tie-in (mi s-a spun că nu se mai publică, dar cred că mai sunt câteva exemplare pe Okian). Romanul este unul clasic, de care sunt sigur că ați auzit cu toții. Va fi interesant să îl citesc în sfârșit după ce am găsit atâtea citate și analize ale poveștii în alte cărți pentru adolescenți.

IMG_2162

De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger (Polirom,2011): Un alt roman clasic despre maturizare, perfect pentru o zi toridă de vară. Am așteptări mari de la autor și sper să nu fiu dezamăgit.

IMG_2143

The Diary of a Young Girl după Anne Frank: Faimosul jurnal al tinerei Anne Frank a fost publicat în sute de ediții și traduceri diferite și este una dintre primele 10 cărți ale lumii ca număr de exemplare vândute. Momentan nu sunt pregătit pentru o mini-depresie așadar o să-l mai păstrez puțin în bibliotecă.

IMG_2155

All the Bright Places de Jennifer Niven (Penguin Books,2015): Pentru că nu poți avea niciodată destule cărți despre depresie, corect? Știu că romanul a fost lansat și la noi în țară la editura Trei, dar l-am găsit redus în engleză, față de ediția noastră unde trebuia să plătesc prețul întreg. Nu m-am gândit când o să-l și citesc,probabil când o să am dispoziția necesară.

IMG_2165

Ultimul dar nu cel din urmă.. Pawnee: The Greatest Town in America de Leslie Knope (Ebury Press,2014). Nu vă puteți imagina cât de mult mi-am dorit această carte. Ca să vă faceți o impresie, citiți articolul acesta de anul trecut. Am comandat cartea de trei ori, după ce de două ori mi s-a spus că nu se mai tipărește. Așadar visele devin realitate, ai încredere în tine și tot pachetul. A fost o lectură incredibil de amuzantă și  fiecare poză în parte sporește plăcerea lecturii.

IMG_2138

În final,o poză de grup 🙂

IMG_2166

Recenzie: Requiem de Lauren Oliver

Cartea mi-a fost oferita de libraria online Libris pentru recenzie.Multumesc mult!

Descriere:

947243

 

A treia parte din trilogia Delirium.

Poate ca o luam razna din cauza sentimentelor noastre. Poate ca dragostea chiar e o boala si ne-ar fi mai bine fara ea.

Dar am ales un alt drum.

Si, in fond, acesta e rostul evitarii operatiei: sa fim liberi sa alegem. Liberi sa alegem inclusiv ce e gresit.


Recenzie :

Primul volum ne-a purtat pe urmele Magdalenei (Lena) Haloway, o tanara care se tumblr_o80sbuBQiJ1unfdido1_500
imbolnaveste de amor deliria nervosa, boala iubrii, intr-o societate distopica care blameaza toate problemele morale pe seama iubirii, interzice absolut orice manifestare a afectiunii printr-un cod de legi inclus in Cartea Tacerii si in cele din urma ajunge sa creeze un ser impotriva deliriei, administrat obligatoriu la implinirea varstei de optsprezece ani. Lena reuseste sa evadeze din orasul natal, cu putin timp inainte de a-i fi administrat tratamentul, si se refugiaza in spatiile neingradite, formate din terenuri salbatice,  neexplorate de societate. Dar Alex, marea sa iubire si baiatul care a imbolnavit-o, nu este la fel de norocos. Cel de-al doilea volum ne prezinta o fata schimbata,maturizata, care incearca sa isi refaca viata cu ajutorul prietenilor din Salbaticie  (Raven, Tack, Hunter si Blue) si in ciuda eforturilor de a-si ascunde sentimentele, se indragosteste din nou, de data asta de Julian. Requiem este cel de-al treilea si totodata ultimul capitol al trilogiei.Vor reusi rebelii sa rastoarne sistemul corupt? Romanul evolueaza destul de lent fata de primele doua volume, urmarind doua perspective, unul fiind cel al eroinei noastre, Lena si celalalt al Hanei, prietena ei. Hana, acum vindecata si parte a inaltei societati a Portlandului, prin logodna cu  Fred Hargrove, fiul fostului primar asasinat de rebeli, se confrunta cu propriile fantome din trecut. In ciuda vindecarii, care promite pacea interioara, Hana resimte din plin vinovatia pentru cum a parasit-o pe Lena la sfarsitul primului volum ,asa ca in acest volum incearca sa se revanseze fata de familia prietenei sale. Perspectiva este unica si reconfortanta deoarece timp de doua volume tratamentul ne-a fost prezentat ca fiind pierderea libertatii de a alege, a intereselor si a capacitatii persoanelor de a aprecia lucrurile ( fara extreme precum „ura” si „iubire”, nici celelalte sentimente si emotii nu pot avea intensitate), dar Hana ne dovedeste exact contrariul. Datorita acestui volum, Hana a devenit unul din personajele mele preferate din intreaga trilogie, alaturi de Raven si Julian. Imi plac personajele care au o evolutie constanta pana se ajunge la un echilibru – am mentionat evolutia eroinei principale la inceputul recenziei si in acest punct ma vad nevoit sa discut si involutia ei evidenta pe parcursul ultimului volum. In primul rand,a fost nevoie de un triunghi amoros pentru a mentine interesul cititorilor fata de Lena („triunghiul amoros” fiind modalitatea prin care autoarea a imbinat firul narativ a trei personaje intr-unul singur, acaparand astfel o mare parte din naratiune). In al tumblr_n6nqhjf5Bu1qfyjoto1_5001doilea rand, desi naratiunea se baza oarecum pe acest triunghi amoros, Lena nu interactioneaza prea mult cu niciunul dintre baieti ( temandu-se ca unul dintre ei va fi ranit in final, lucru inevitabil in situatia de fata). Evolutia acestor trei personaje stagneaza, baietii asteptand ca Lena sa-l aleaga pe unul dintre ei si ignorand faptul ca este un razboi in plina desfasurare la care ar trebui sa ia parte. Oricum, eu personal citeam cat mai repede capitolele din perspectiva Lenei, pentru a ma putea delecta cu povestea Hanei, captivanta datorita confesiunilor ei despre viata dinainte de operatie.Stilul naratiunii este ca intotdeauna ingenios,descriptiv si alert, personajele lui Oliver explorand o lume cu totul fascinanta, cu multe imagini artistice ce sporesc placerea  lecturii. Cand vine vorba de descrieri, Lauren Oliver se claseaza printre putinii scriitori contemporani care pot emotiona prin arta descriptiva mai mult decat prin actiune in sine. Cadrul natural este descris adeseori,intens si cu meticulozitate, fiind evidenta preferinta autoarei pentru astfel de spatii in defavoarea celor urbane, care sunt aproape intotdeauna afectate de distrugeri sau parasite. Daca ati fost  impresionati de tehnica si limbajul poetic folosit de Cassandra Clare, va recomand seria Delirium si va promit ca nu o sa regretati alegerea facuta. Cel mai „puternic” volum din trilogie cred ca a fost al doilea, dar nici Requiem nu dezamageste la capitolul suspans. Finalul este destul de vag si cu siguranta nu este cel pe care il asteptam. Stiind ca seria aceasta mai contine patru povestiri independente (Annabel,Alex,Hana si Raven), care ar putea fi lansate si la noi, nu o sa imi iau inca ramas bun definitiv de la naratiune. In orice caz, ii sunt extrem de recunoscator autoarei pentru efortul si geniul creativ de a dezvolta ideea unei lumi lipsite de dragoste si astept lansarea urmatorei  serii scrise de ea, Replica (pe 4 octombrie in America) pe care intentionez sa o citesc anul viitor. Puteti achizitiona cartea online din categoria carti beletristica.

Scor: 4/5

patru stele

tumblr_nabq4rKMAJ1sd1sxio1_500