Recenzie: Uite-aşa o pierzi de Junot Díaz

Cartea mi-a fost oferită de editura Black Button Books pentru recenzie. Mulțumesc ! 

Descriere:

coperte-04

New York Times Bestseller şi finalistă la National Book Award, Uite-aşa o pierzi este modalitatea câştigătorului de premiu Pulizer, Junot Díaz de a sărbători iubirea, cu toate faţetele sale: iubirea obsesivă, iubirea ilicită, iubirea pierdută, iubirea maternă.

În proza extrem de energică, inventivă, delicată şi amuzantă, poveştile din Uite-aşa o pierzi sunt expuse la dorinţa infinită şi slăbiciunea inevitabilă a inimii. Ne amintesc că pasiunea triumfă mereu în faţa experienţei şi că „timpul de înjumătățire al dragostei este veșnicia”.


Recenzie:

tumblr_ohq83mzzip1rmg6cfo1_r2_1280Uite-aşa o pierzi” este o carte care m-a pus în dificultate; am pornit de la ideea că am de-a face cu o lectură ușoară, comică și puțin controversată, având în vedere că personajul principal, Yunior, prezintă imaginea streotipică a dominicanului infidel pe care am tot întâlnit-o în filme și seriale. Primul capitol aproape că-mi confirma bănuielile, dar romanul are un farmec aparte,ceva ca o vrajă care nu îți permite să te oprești din citit. Mi-au trebuit așadar trei capitole ca să înțeleg mesajul autorului (ascuns cu subtilitate în spatele greșelilor făcute de Yunior) și încă unul, cel de-al patrulea, ca să ajung să îndrăgesc cartea în forma ei noncomformistă. Dacă în majoritatea povestirilor întâlnim evenimente ce au culminat viața lui Yunior (sosirea în America,relațiile din adolescență, boala fratelui său, pierderea marilor „războaie” ale iubirii), în cea de-a patra distingem o problemă socială și anume greutățile pe care trebuie să le înfrunte imigranții pentru a-și câștiga traiul într-o țară capitalistă. “Otravida, Otravez” este singurul capitol din carte care nu îl vizează în mod direct pe Yunior, ci redă povestea de viață a unei simple femei dominicane, bucuriile și suferințele ei de zi cu zi, iubirea pe care i-o poartă unui bărbat divorțat și teama că acesta se va întoarce la soția și copiii lui. Poate cel mai complex personaj din întreaga narațiune, femeia aceasta misterioasă m-a fascinat întocmai pentru că ea nu ar fi trebuit să fie acolo – povestea în sine pare a fi nelalocul ei printre amintirile lui Yunior. Așa că m-am gândit: de ce autorul a simțit nevoia să includă și acest personaj în carte? Ce conexiuni există între Yunior și femeia misterioasă? Inițial am presupus că ar fi vorba de una dintre fostele iubite, dar după cercetări serioase pe internet, am descoperit că ea nu a făcut niciodată parte din viața protagonistului și totuși i-a schimbat percepția asupra lumii pentru totdeauna. Nu vă pot dezvălui identitatea personajului, dar am insistat asupra acestui episod pentru că odată ce am descifrat misterul lui Díaz am realizat cât de departe de adevăr am fost în așteptările mele. Nu este doar o lectură ușoară,de amuzament; poate că așa este percepută la prima vedere,dar există o profunzime nebănuită în cuvintele lui Yunior. Poți alege să vezi infidelitățile, incapacitatea de a se dedica unei singure femei și excesele sau poți vedea evenimentele care l-au împins spre problemele de relaționare. Vinovat sau victimă, Yunior are întradevăr defectele lui, dar faptul că în final încearcă să fie o persoană mai bună dovedește că nu este chiar un caz pierdut, ci ar putea fi „excepția” de la regulă. Nu știu dacă prontagonistul a fost inspirat din experiența de viață a autorului,dar cred că ar fi mai bine să nu aflu.

„Ana Iris m-a întrebat odată dacă-l iubesc iar eu i-am vorbit despre luminile din vechea mea casă din capitală, despre cum pâlpâiau și nu știai niciodată dacă urmau să se stingă sau nu. Îți lași treaba deoparte și aștepți și nu poți face cu adevărat nimic până ce luminile nu se hotărăsc. Asta, i-am spus, este ceea ce simt.”

Personal nu aș scrie o carte a cărei acțiune să se desfășoare în țara mea pentru că nu aș tumblr_my0ys4gdfx1sfyt8fo1_1280putea reprezenta obiectiv societatea, tradițiile și așa mai departe, dar întotdeauna mă bucur să descopăr mici frânturi din istoria și obiceiurile unei culturi prin intermediul romanelor citite (oricât de subiective ar fi ele). De acum voi asocia cultura dominicană cu Junot Díaz, așa cum îi asociez pe britanici cu Shakespeare. Oricum, ideea de a lăsa câteva cuvinte în limba natală a autorului mi s-a părut inspirată. Mereu mă întreb ce semnificații ale poveștii rămân lost in translation și mulțumită acestui roman mi-am mai potolit curiozitatea (plus că anumite detalii sunt ușor incomode și m-am bucurat că nu a trebuit să le citesc în română). În finalul romanului regăsim Ghidul Infidelului În Dragoste și dacă ar trebui să aleg un titlu alternativ pentru întreaga narațiune sau să fac rezumatul a tot ce am citit într-o singură propoziție, nici nu m-aș gândi la altceva. Sfatul meu este să citiți romanul lui Díaz cu mintea deschisă,preferabil cu dispoziția de a vă distra. Nu vă grăbiți să-l condamnați pentru că odată cu societatea și iubirea a evoluat și dragostea modernă nu ține cont de rațiune. Puteți comanda cartea de aici.


Scor: 4/5

patru stele

Recenzie: Biblioteca sufletelor de Ransom Riggs

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere: 

Un baiat cu puteri extraordinare. O armata de monstri nimicitori. O batalie magistrala1062731 pentru viitorul deosebitilor.

Copiii deosebiti aflati in grija lui Miss Peregrine isi tin fanii cu sufletul la gura pana in ultimul moment. Dupa doua volume naucitoare, Ransom Riggs aduce in cea de-a treia parte a indragitei serii, Biblioteca Sufletelor, deznodamantul mult asteptat. Jacob descopera, in sfarsit, care este rolul sau in lumea deosebitilor, pe masura ce abilitatile lui devin din ce in ce mai sofisticate. Alaturi de Emma si Addison MacHenry, cel mai deosebit caine vorbitor, Jacob sare din prezent in trecut, dintr-o bucla in alta, pentru a-si salva prietenii captivi intr-o fortareata in care strigoii ticluiesc cele mai diabolice planuri. Astfel, cei trei eroi ajung de pe strazile Londrei moderne in labirinticul Pogonul dracului, o mahala uitata de lume a Angliei victoriene. Aici se va decide, odata pentru totdeauna, soarta lumii deosebitilor, intr-o lupta pe viata si pe moarte impotriva strigoilor si a sufletelor-pustii.


Recenzie:

tumblr_nwom09m3an1u0w14jo2_1280Sincer, deși am primit volumul la o săptămână de la lansarea oficială, eram ușor ezitant dacă să mai amân puțin lectura sau nu. Foarte multe serii de ficțiune populare au fost „distruse” de volumul final și nu voiam să adaug și această serie pe lista cărților care „aveau potențial dar și-au pierdut farmecul pe parcurs”. Autorii cunoscuți sunt adesea presați de edituri să scoată ceva,orice pentru fani și parcă la final, odată ce și-au format deja un fandom și editurile le promovează excesiv lansările, nu-și mai dau interesul așa cum o făceau la început. Miss Peregrine este excepția care confirmă regula, mi-a depășit așteptările și ultimul volum mi s-a părut chiar mai reușit decât Orașul Pustiu. Vorbim despre o serie care și-a păstrat capacitatea de a captiva cititorii până la ultima pagină. Folosindu-se doar de câteva fotografii vechi, autorul a creat un întreg univers „deosebit” pe care noi, cititorii, l-am explorat alături de personajele îndrăgite. Seria devine mai întunecată cu fiecare volum; imaginile descrise în Biblioteca Sufletelor par a fi desprinse dintr-un coșmar. Ajutați de un nou deosebit misterios pe nume Sharon, Jacob,Emma și Addison sfârșesc în Pogonul dracului, un loc atât de periculos pe cât e de grotesc. Cred că Sharon a fost personajul meu preferat pe parcursul acestui volum pentru că destinde atmosfera cu replicile sale spirituale și își ajută prietenii chiar dacă ei încearcă să scape de el în mod constant. Sharon este prietenul pe care eroii noștrii nu-l merită, dar de care au nevoie și nu este singurul personaj memorabil introdus în acest ultim capitol al trilogiei. Poate că bătălia finală nu a fost cea la care se așteptau fanii seriei, dar cartea nu duce lipsă de situații limită și felul cum s-a încheiat povestea mi-a amintit într-o oarecare măsură de Harry Potter. Nu m-aș supăra ca Miss Peregrine să câștige aceeași simpatie de care s-a bucurat seria lui Rowling, dar știu că este puțin probabil cu schimbările aduse de regizor adaptării cinematografice. Ransom Riggs nu a avut prea multe de spus în legătură cu filmul Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children, dar din recenziile urmăritorilor am dedus că nu au fost cu toții impresionați de cum a abordat Tim Burton ideile. Revin la „Biblioteca Sufletelor” și vă mai spun că titlul face referire la o legendă foarte interesantă despre originile deosebiților, aflăm mai multe informații despre istoria și buclele în care se ascund cei cu însușiri neobișnuite. Așa cum bănuiți deja din descriere, nu toți deosebiții vor lua parte la această aventură și dacă aveți alt personaj preferat în afara cuplului Jacob-Emma nu o să fiți pe deplin mulțumiți. Știți cum în primul volum fiecărui deosebit îi era dedicat câte un capitol și toți interacționau ca o familie? În Biblioteca Sufletelor  majoritatea membrilor grupului au câte două-trei replici, pentru că situația continuă să se înrăutățească și fiind ultimul volum, nu mai este timp de dezvoltare a personajelor. În schimb sunt mai multe accente romantice decât au fost în primele două volume și Jacob are de făcut o alegere importantă care nu mai vizează viața prietenilor săi. Fotografiile sunt la fel de înfricoșatoare pe cât te-ai aștepta de la o astfel de carte, dar cred că Ransom Riggs a salvat cele mai neobișnuite poze pentru final. Îmi va fi cu siguranță dor de starea pe care mi-o provoacă aceste cărți – în niciun moment al lecturii nu m-am plictisit și nu m-am oprit din citit decât atunci când era absolut necesar. Miss Peregrine este una dintre seriile care m-au captivat și m-au îndemnat să îmi pun imaginația la contribuție cel mai mult în ultimii ani și nu știu dacă îi voi găsi un înlocuitor prea curând. Să citesc cărțile lui Riggs a fost o experiență unică, surprinzătoare și uneori bizară, dar plăcută, de care merită să vă bucurați și voi. Dacă ați citit primele două volume și vă doriți să luați parte și la această ultimă aventură, v-am lăsat câteva linkuri utile de unde puteți achiziționa cărțile, la începutul articolului. Găsiți toate romanele autorului în categoria cărți beletristică. Între timp, o să vizionez și eu filmul, să mă conving de ceea ce am citit și aștept traducerea volumui Tales of the Peculiar să îmi completez seria în bibliotecă 😉


Scor: 5/5

cinci stele


 

In My Mailbox #20

Salutare, cititori! Deși eram absolut convins că ultimul an de liceu nu-mi va permite să mai citesc, deocamdată reușesc să împac școala cu lectura. (Viața socială e la pământ, dar asta e altă poveste). În șapte săptămâni de școală am citit șapte romane și sper să apuc să-mi completez provocarea Goodreads până în decembrie. Am tot spus că nu o să mai cumpăr cărți  (doar am atâtea necitite în bibliotecă) dar luna viitoare este Black Friday și în Decembrie este Crăciunul, așa că economiile mele sunt ca și cheltuite.

Am cumpărat: 

img_2317

Nerve” de Jeanne Ryan: Pe 16 septembrie a avut loc premiera filmului Nerve în cinematografele din România și tot atunci am adăugat și eu cartea pe lista de lecturi. Câteva zile mai târziu am găsit-o pe Elefant la jumătate de preț și cu transport gratuit. Am comandat-o. Pot spune că este o lectură ok, alertă, de care vă puteți bucura într-un week-end. Dacă sunteți ca mine și nu vreți să vedeți filmul până ce nu ați citit cartea, nu vă faceți probleme – singurul lucru pe care îl au în comun cartea și filmul sunt numele protagoniștilor, în rest totul a fost schimbat.

Am primit:

img_2320

Marat” de Natașa Alina Culea: Luna aceasta am fost destul de norocos încât să câștig romanul Marat la un concurs organizat de autoare pe Goodreads. Este prima dată când câștig o carte și îi mulțumesc autoarei pentru oportunitatea de a-i citi povestea. Este un roman de dragoste, acțiunea se desfășoară în China și dacă v-am stârnit curiozitatea puteți găsi citate și informații pe blogul autoarei.

img_2319

Nu veți avea ura mea” de Antoine Leiris: De la partenerii noștrii, Libris, am primit două volume pentru recenzie. Nu veți avea ura mea este unul dintre ele, un roman cutremurător despre urmările atentatului terorist de anul trecut de la clubul Bataclan din Paris. Volumul este un manifest anti-violență de o frumusețe tragică. Autorul și-a pierdut soția și mama fiului său, Melvil, dar refuză să le răspundă teroriștilor cu aceeași mânie care a curmat viața persoanei iubite. În ultimele zile am tot încercat să duc la bun șfârșit recenzia cărții,dar este dificil să surprinzi tragedia cuiva, durerea și pierderea în 1000 de cuvinte.

img_2316

Biblioteca sufletelor” de Ransom Riggs: Cel de-al doilea titlu trimis de prietenii noștrii de la Libris a fost  Biblioteca sufletelor. Am așteptat lansarea acestei cărți mai mult de un an și nu aș putea fi mai fericit, acum că mi-am completat colecția Miss Peregrine. A fost o lectură excepțională, chiar mai bună decât mă așteptam. După ce am terminat-o, week-end-ul trecut, am rămas cu un book hangover, de unde îmi dau seama de obicei că am citit o carte bună 😀 Recenzia în curând!

În final, o poză de grup:

img_2321

Recenzie: La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere: 

825329Viata linistita a lui Hajime, proprietarul unui bar din Tokyo, este tulburata de amintirea unei povesti de dragoste din tinerete. Ceea ce il obsedeaza pe erou nu e neaparat imaginea iubitei din trecut, ci caracterul unic si irepetabil al relatiei dintre doi oameni si convingerea ca destinul uman e o problema de optiune. Reintilnirea cu una dintre iubite echivaleaza cu o incercare disperata de a recupera timpul pierdut, fie si cu riscul ruperii legaturilor cu prezentul. O poveste aproape ireala despre dragoste si despre moarte, ca mai toate povestile lui Murakami, invaluita in acordurile melodiei lui Nat King Cole „South of the Border”.


Recenzie:

Romanul „La sud de graniță, la vest de soare are ca temă relația a doi îndrăgostiți născuți sub o stea potrivnică, doi oameni pe care destinul îi unește și dezbină de mai multe ori pe parcursul vieții. Dacă vreți, puteți privi cartea ca pe o continuare a romanului Pădurea Norvegiană: Hajime este la rândul lui un Toru Watanabe maturizat, care primește o a doua șansă pentru a-și împlini iubirea din adolescență. Este scris cu aceeaşi sinceritate/emoție care i-a adus lui Murakami o nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură în anul 2013 și poate fi împărțit în două: în prima jumătate a romanului se urmărește viața aparent banală dusă de Hajime până la varsta de treizeci și șase de ani, în timp ce în cea de-a doua avem parte de mai multă acțiune odată cu apariția misterioasei Shimamoto. În cazul în care nu ați mai citit nimic de Murakami puteți începe cu acest roman. Dacă sunteți cititori fideli, atunci probabil ațí observat că toate romanele sale prezintă similarități și cartea în discuție nu face excepție. Ca în majoritatea lucrărilor semnate de Murakami, unul din personajele principale,Hajime, se confruntă cu niște probleme de natură psihică (eu am presupus că ar fi vorba de depresie) care îl împiedică să își vadă viața împlinită. La început se plânge de faptul că e singur la părinți într-un oraș în care toți copiii au frați și surori, apoi se plânge de iubita din liceu, de job, de lipsa provocărilor vieții, de propria nefericire, dar nu face nicio schimbare pentru a ieși din situația sa. După ce norocul îi surâde și ajunge să trăiască viața la care visează mulți, după ce pare că s-a împăcat cu sine la 36 de ani,atunci apare fata de care era îndrăgostit în copilărie și Hajime simte că poate să o ia de la capăt. Mi-a fost extrem de dificil să empatizez cu protagonistul nostru pentru că își creează singur nefericirea și apoi odesign-interior-cluj-joben-91 împarte generos cu toți cei din jur. În liceu își înșela iubita, dar nu se simțea vinovat pentru că nu avea sentimente reale pentru amantă; mai târziu folosește aceeași scuză când își înșeală nevasta. Descrie toate femeile din viața lui ca persoane după care „nu întoarce lumea capul pe stradă”, toate în afară de Shimamoto în jurul căreia sunt concentrate toate calitățile. Pentru mai mult timp își împarte viața între cele două cluburi de jazz pe care le deține și lasă familia pe locul 3. Până la urmă el este o victimă a universului și nu e vina lui că persoanele care îl iubesc suferă. Poate că îl judec prea dur pentru un personaj de ficțiune, dar nu este un personaj oarecare, ci eroul povestirii, de la care așteptam o altfel de energie.

  „Reușesc să-i supăr și să-i jignesc pe cei din jurul meu fără vreun motiv anume și în felul acesta îmi fac și mie rău.” 

 Pe Shimamoto autorul nu ne-a permis să o descifrăm cu totul – este femeia pentru care Hajime ar renunța la soția și la cele două fete ale sale, dar ea apare și dispare de atâtea ori din viața lui încât bărbatul se întreabă dacă nu cumva totul se petrece doar în imaginația sa. Shimamoto a salvat oarecum lectura și mi-a oferit un motiv să citesc în continuare, pentru a afla ce se petrece în viața ei. Unde dispare mereu? Este oare prizoniera cuiva? Dacă spune că are atâta timp liber la dispoziție de ce pleacă mai repede decât Cenușereasa la bal? Mi-am format tot felul de ipoteze, i-am pus faptele în balanță și cu toată alura ei enigmatică tot nu am găsit ceva concret de care să mă leg în recenzie. Este un personaj care nu este nici pozitiv, nici negativ, este ceva ce englezii ar numi „chaotic neutral” și recunosc că am un fel de fascinație în jurul acestui tip de personaje. Shimamoto compensează pentru caracterul lui Hajime. „La sud de graniță, la vest de soare” pune accentul pe psihologia personajelor și de aceea acțiunea este relativ simplă. Ai impresia că ești în auditoriu la conferința unui om care a ajuns departe și acum își exprimă drumul parcurs,greutățile pe care a trebuit să le înfrunte, incertitudinile și regretele. Titlul reunește un element din începutul povestirii cu unul din final, formându-se astfet un fel de circularitate a universului creat de Murakami. Romanul împrumută numele unei melodii de jazz „South of the Border”, fiind una dintre cele 5 cărți „murakamiene” ale căror titluri sunt referințe directe la melodii (regăsite pe parcursul cărților). Îmi place ideea și când o să lansez la rândul meu o carte puteți fi siguri că  va conține câteva din melodiile mele preferate. În orice caz, s-a observat că după ce o melodie apare într-unul dintre romanele lui Murakami, ea își găsește curând un loc și în topurile japoneze (o melodie clasică folosită în ultimul său roman a vândut într-o săptămână de la apariția volumului mai mult decât reușise în ultimii cinci ani).

large

„Pretend you’re happy when you’re blue,
It isn’t very hard to do.”

În concluzie, este un roman bine scris,care deși nu atinge complexitatea temelor abordate în alte volume de Murakami, capătă un renume pe cont propriu.Dacă vă așteptați la o lectură ușoară și intrigantă, s-ar putea chiar să vă placă mai mult decât sperați. Și da, finalul nu a fost cel la care speram, dar a jucat un rol important în acordarea celor 4 stele. Mă gândeam că o să obțin mai multe informații, dar Murakami a ținut să păstreze aerul acela de mister prezent în tot romanul. Nu știu când voi reveni la acest autor, dacă va fi peste o lună sau peste un an, dar sunt sigur că voi reveni la cărțile sale și sper să îmi iau revanșa cu următoarea recenzie. Până atunci puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


Scor: 4/5

patru stele


 Alte ediții :

south_of_the_border_west_of_the_sun_large_6979

tumblr_mjah83p5gv1qjd1kgo1_1280

tumblr_nw04hzlfqm1sorrnlo1_1280

19707500599

In My Mailbox #19

img_2291Salutare, cititori! A reînceput școala și putem să ne luăm adio de la ochelarii de soare și trândăveală. Dacă săptămâna trecută făceam eforturi supraomenești să țin ochii deschiși pe parcursul orelor de curs, acum, mulțumită frigului și ploii care îndeamnă la visare, îmi este aproape imposibil. Am avut parte de un început de săptămână frumos, la aflarea veștii că aproape toate actrițele mele preferate au câștigat câte un Emmy: Sarah Paulson (din „American Horror Story”), Kate Mckinnon („SNL”), Amy Poehler (a câștigat după opt nominalizări) și bineînțeles Tatiana Maslany (din „Orphan Black”). Ziarul Libertatea a considerat victoria Tatianei o reușită a românilor, deși actrița este în proporție de 10%   „româncă”. Nu uitați că luna aceasta revin serialele American Horror Story cu sezonul 6 și Cum Să Scapi Nepedepsit cu sezonul 3. Cu toată agitația de început de an, mi-am făcut timp și pentru două lecturi despre care o să vă scriu mai multe în continuare.

În materie de cărți, vara aceasta a fost ca nicio altă vară. Am cumpărat în total 40 de titluri, dintre care 25 au ajuns în biblioteca mea, restul aparțin mamei și surorii mele. Mai am spațiu de 4-5 cărți maxim pe un raft, după care voi fi nevoit să citesc în format electronic. Sunt extrem de încântat că am reușit să umplu o bibliotecă cu aproximativ 200 de cărți înainte de a împlini optsprezece ani 🙂 O să revin cu poze când mai trec pe la bunici, unde am toate cărțile.  Asta a fost ca o paranteză, acum revin la ultimele achiziții.

Am cumpărat:

Septembrie a însemnat și prima mea comandă de la un anticariat. Este vorba de PrintreCărți.ro. Am comandat șapte cărți. Sincer nici nu prea știam la ce să mă aștept de la comandă, dar am fost mulțumit de rezultat. Nu dau nume (Anticariatul de noapte), dar unele companii de acest fel sunt sub orice critică. În orice caz, de luni bune căutam să-mi cumpăr epopeea fantastică scrisă de Elias Lönnrot, Kalevala. Cartea nu a mai fost editată în România de mult timp și dacă nu o găseam la anticariat, mi-aș fi cumpărat-o în engleză. De ce îmi doream aceaste volume de poezie? Sunt pasionat de folclorul și mitologia nordică și Elias Lönnrot este pentru finlandezi ce este Eminescu pentru noi. Kalevala a fost revoluționară pentru că vorbea despre istoria statului finlandez pe vremea când Finlanda nici nu visa să fie stat independent. Puțini oameni știu asta,dar Kalevala a stat drept inspirație pentru Stăpânul Inelelor, însuși J. R. R. Tolkien fiind fascinat de povestea în versuri. Cărțile pe care le-am cumpărat eu au fost tipărite acum 50 de ani și scrisul s-a șters pe alocuri,dar o voi citi neapărat când o să am mai mult timp.  Și ca să închei vă spun că încă mai lucrez la romanul despre un tânăr introvertit finlandez și aș putea utiliza niște legende din Kalevala  🙂)

1-horz

The Picture of Dorian Gray de Oscar Wilde: Am cumpărat-o în engleză pentru că, deși vreau să o citesc, parcă nu reușesc niciodată să o termin. În trecut am împrumutat-o de la bibliotecă și am obținut-o în format PDF, dar am tot abandonat-o. Sper că voi reuși să o duc la bun sfârșit,acum că o am în bibliotecă. Coperta este puțin deteriorată și notele critice se întind pe 50 de pagini înainte de romanul propriu-zis, dar cu puțină răbdare, trec și peste asta.

4

Diavolul şi domnişoara Prym de Paulo Coelho: A treia carte de Paulo Coelho pe care o citesc, am terminat-o în două zile și o noapte albă. Tema este lupta dintre bine și rău, o parabolă a firii umane. O recomand și eu deja mi-am trecut în lista de cumpărături un alt titlu al acestui autor. Am hotărît ca Alchimistul, cea mai cunoscută carte a lui Coelho, să fie ultimul dintre romanele lui pe care o să îl citesc.

img_2288
  Atracţia de Sylvia Day: Ok,deci cartea aceasta o cumpărasem pentru mama, dar ea și-a mai cumpărat 11 volume în august și am decis că se poate lipsi de o carte 🙂) De la ea am moștenit pasiunea pentru literatură. Oricum, am auzit numai vorbe bune despre Sylvia Day și sunt curios cum scrie. Cu 15 cărți în lista de lecturi nu știu când o să-i vină rândul.

img_2285

Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor. Am încercat să modific balansul de alb,dar nu vă doriți să vedeți ce a ieșit, credeți-mă.

Am primit:

De la partenerii noștrii, librăria online Libris am primit pentru recenzie două titluri. Mulțumesc frumos! Primul se numește Magonia și este scris de Maria Dahvana Headley. Am citit-o în week-end dar nu am nicio idee cum să vă explic subiectul cărții. E nebunie curată… Corăbii pe cer, păsări care îți intră în plămâni, o fată care moare și un băiat care moare după ea. Este o carte ciudățică pe care ori o să o îndrăgiți ori o să vă displacă profund, dar care nu vă poate rămâne indiferentă. Eu fac parte din prima categorie de cititori și sper ca recenzia să fie pe măsura poveștii.

img_2301

Al doilea volum primit pentru recenzie este La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami. Da, m-am întors la Murakami, la un an după ce am terminat Pădurea Norvegiană. Am citit un sfert din roman ( inclusiv în pauze la școală) și dacă timpul este de partea mea, o să o citesc până săptămâna viitoare. Dacă ați ajuns până aici cu lectura, vă mulțumesc pentru timpul acordat și sunt curios ce ați achiziționat voi în ultima lună.

img_2303

In My Mailbox #18

IMG_21251s

Salut! Am decis să scriu un articol despre ce mai am prin bibliotecă înainte să mă întorc la citit. În ultima zi de școală am primit bursa de merit și tot în aceeași zi am cheltuit până la ultimul bănuț pe cărți ( am intrat puțin și în economiile personale). Am făcut trei comenzi de pe Libris și Okian, în funcție de oferte. Cărțile de pe Okian au sosit abia peste o lună pentru că mi-am comandat un titlu din Marea Britanie. De atunci am încercat să profit cât mai mult de vacanță, pentru că nu știu cât timp liber voi avea odată ce va începe școala. Luna trecută am reușit să citesc șapte cărți și în continuare puteți afla ce am citit și ce urmează să citesc, care sunt recomandările mele pentru ultima lună de vară:

Am primit pentru recenzie romanul Amalia de Liza Karan (Editura Virtuală,2016) și ,dacă sunteți interesați, mi-am descris experiența cu această carte aici .

IMG_2163

Am fost extrem de încântat să descopăr ediția ilustrată a bestseller-ului Codul lui Da Vinci de Dan Brown (RAO,2007) la jumătate de preț pe Libris. Povestea în sine este interesantă și autorul știe cum să mențină atenția cititorilor, nici nu se pune problema că v-ați putea plictisi. Am cumpărat-o pentru că profesoara de română ne-a spus odată enervată că ea nu va citi niciodată romanul lui Dan Brown, că nu merită toată atenția de care are parte sau ceva de genul. Apoi mi-am amintit ce ne-a recomandat ea să citim și… aceasta a fost prima carte pe care am citit-o imediat ce am intrat în vacanță.

IMG_2132

Cartea secreta a Fridei Kahlo de F.G. Haghenbeck (Nemira,2016) este biografia romanțată a celebrei pictorițe mexicane, o artistă a cărei viață a fost cât se poate de controversată. Pe parcursul vieții Frida a fost soție, amantă,atee, bisexuală, comunistă, bolnavă,muză, bucătăreasă,nepoată a morții și mai târziu a devenit un simbol al Mexicului. Personalități ale epocii precum Picasso,Salvador Dali, Ernest Hemingway,Henry Miller,Troțki și Georgia O’Keeffe au fost inspirați de spiritul liber și mâncărurile delicioase ale Fridei. I-am acordat cinci stele pe Goodreads și o să revin cu o recenzie.

IMG_2146

Mara Dyer. Inceputul de Michelle Hodkin (Trei,2016). Acum doi ani am obținut cartea în format PDF dar după cincizeci de pagini am renunțat la lectură, cu speranța că va fi lansată și la noi și voi putea să o adaug în bibliotecă. Iată că s-a întâmplat, mulțumită editurii Trei. A fost o lectură distractivă,deși mi s-a părut mai înfricoșătoare la prima citire. În orice caz, o recomand amatorilor de supranatural.

IMG_2164

Fata Din Tren de Paula Hawkins (Trei,2015): Am citit cartea aceasta pentru că toată lumea o citește (inclusiv președintele Obama) și eram curios încă de când am văzut afișul filmului la cinematograf. Este bine scrisă și povestea te captivează, dar nu mi se pare nicidecum «o revelație» sau «următorul fenomen literar». Sunt ecouri din „Fata disparută” de Gillian Flynn (pe care am adorat-o) și dacă vă intrigă thrillerele psihologice o să aveți o surpriză plăcută. În concluzie a fost o lectură bună, dar nu excepțională, așa cum a fost recomandată de criticii New York Times.

IMG_2154

Fata cu toate darurile de M.R. Carey (Nemira,2016): Spre deosebire de „Fata din tren”, romanul lui M.R.Carey își merită pe deplin prestigiul. Încă nu am realizat un clasament al lecturilor de anul acesta, dar când o voi face, puteți fi siguri că veți regăsi romanul acesta în primele trei poziții. Îl recomand cu toată căldura și vă promit că mesajul autorului va rămâne în memoria voastră mult timp de acum încolo. Ce m-a convins să citesc povestea a fost următoarea recomandare: „Daca cititi un singur roman anul acesta, sa fie Fata cu toate darurile, e fantastic!“ – Martina Cole. 

IMG_2148

Stephen King – ” It „,”Jocul lui Gerald„,”Carrie„: Mi-am cumpărat și trei romane scrise de „maestrul horror-ului” și sunt nerăbdător să le citesc. It este cea mai bună lucrare a autorului, dar are aproximativ 1400 de pagini și nu mă văd citind-o prea curând. În schimb, până la șfârșitul vacanței am în plan să citesc Carrie.

IMG_2150

IMG_2152

14030746_1031515826945171_1073390336_n

Sticletele de Donna Tartt (Litera,2015) este o carte pe care mi-o doream de foarte mult timp dar, la fel ca It, are peste 1100 de pagini și este puțin probabil să o citesc anul acesta.

IMG_2141

Cinder de Marissa Meyer (Puffin,2012): Asta citesc în momentul de față. Am parcurs jumătate din poveste și pot spune că so far so good. Este o lectură captivantă, plină de umor și suspans. Mi se pare că are ceva în plus față de alte romane de ficțiune dar nu mă pronunț până nu o termin.

IMG_2157

Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald (Polirom,2013): Mă bucur că am găsit ediția tie-in (mi s-a spun că nu se mai publică, dar cred că mai sunt câteva exemplare pe Okian). Romanul este unul clasic, de care sunt sigur că ați auzit cu toții. Va fi interesant să îl citesc în sfârșit după ce am găsit atâtea citate și analize ale poveștii în alte cărți pentru adolescenți.

IMG_2162

De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger (Polirom,2011): Un alt roman clasic despre maturizare, perfect pentru o zi toridă de vară. Am așteptări mari de la autor și sper să nu fiu dezamăgit.

IMG_2143

The Diary of a Young Girl după Anne Frank: Faimosul jurnal al tinerei Anne Frank a fost publicat în sute de ediții și traduceri diferite și este una dintre primele 10 cărți ale lumii ca număr de exemplare vândute. Momentan nu sunt pregătit pentru o mini-depresie așadar o să-l mai păstrez puțin în bibliotecă.

IMG_2155

All the Bright Places de Jennifer Niven (Penguin Books,2015): Pentru că nu poți avea niciodată destule cărți despre depresie, corect? Știu că romanul a fost lansat și la noi în țară la editura Trei, dar l-am găsit redus în engleză, față de ediția noastră unde trebuia să plătesc prețul întreg. Nu m-am gândit când o să-l și citesc,probabil când o să am dispoziția necesară.

IMG_2165

Ultimul dar nu cel din urmă.. Pawnee: The Greatest Town in America de Leslie Knope (Ebury Press,2014). Nu vă puteți imagina cât de mult mi-am dorit această carte. Ca să vă faceți o impresie, citiți articolul acesta de anul trecut. Am comandat cartea de trei ori, după ce de două ori mi s-a spus că nu se mai tipărește. Așadar visele devin realitate, ai încredere în tine și tot pachetul. A fost o lectură incredibil de amuzantă și  fiecare poză în parte sporește plăcerea lecturii.

IMG_2138

În final,o poză de grup 🙂

IMG_2166

Premiile Liebster

Salutare,prieteni ! Astăzi o să întrerup șirul obișnuit de recenzii pentru a scrie o altfel de prezentare. După cum puteți vedea în titlu, am fost nominalizat la Liebster Awards, o modalitate de promovare și creare de noi conexiuni în comunitatea bloggerilor. Și anul trecut am primit o nominalizare dar nu am avut acces la calculator în perioada aceea și nu am putut să o onorez. Anul acesta am fost nominalizat de două ori și le mulțumesc frumos colegelor de la Three Raven Feathers și The Sagittarius Books pentru întrebări.

P.S. Am întârziat o săptămână cu răspunsurile pentru că am fost plecat într-o excursie. Am scris mai mult ca să mă revanșez. Spor la citit! :))

wp-1470079474522

Pașii pe care trebuie să-i urmezi dacă ai fost nominalizat:

1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.

2. Listează regulile în postarea ta.

3. Afișează premiile Liebster undeva pe blogul tău.

4. Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.

5. Scrie zece lucruri random despre tine.

6. Nominalizează 5-11 blog-uri și informează-le că au fost nominalizate.

7. Asigură blog-urile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.

10 lucruri despre mine:

  1. Sunt zodia Capricorn ( a treia generație după tata și bunicul).
  2. Mă pasionează călătoriile și diversitatea culturală încât singurul canal de televiziune pe care îl urmăresc este Travel Channel.
  3. Îmi place să descopăr artiști și melodii mai puțin cunoscute.Dacă o melodie bună are doar câteva sute de mii de vizualizări am senzația că sunt parte a ceva special.
  4. Îmi doresc o casă la marginea pădurii. Mi-ar plăcea să mă pot plimba prin pădure, să îmi pun ordine în gânduri, să mă liniștesc și să admir natura oricând am chef.
  5. Sunt în clasa a douăsprezecea și mă pregătesc pentru Bac.
  6. Am început să scriu o carte dar nu am motivație suficientă să o termin. În doi ani am scris aproape 30 de pagini.
  7. Îmi place foarte mult untul de arahide.
  8. Nu îmi place să iau autobuzul ( în timpul școlii parcurg zilnic patru kilometri și întârzii aproape de fiecare dată pentru că mă încăpățânez să nu iau autobuzul).
  9. Nu îmi schimb tonul vocii când sunt ironic și prietenii nu știu ce să mai creadă :))
  10. Probabil nu o să mă obișnuiesc niciodată cu ideea că unii oameni aleg să trăiască o viață monotonă.

Întrebări de la Three Raven Feathers:
1.Ce carte are cea mai frumoasă copertă, din punctul tău de vedere?

 Cioburi de stele, scrisă de Amie Kaufman și Meagan Spooner. Coperta a reprezentat unul din factorii cheie pentru care am decis să citesc această carte. Este dinamică și oferă o imagine fidelă a ceea ce vei descoperi pe parcursul lecturii.

cioburidestele

2.Cât de des oferi cărți drept cadou?

Cât de des mi se oferă ocazia. Nu am foarte mulți prieteni care citesc și care își doresc cărți, dar dacă știu că vine ziua unui prieten apropiat, primul lucru la care mă gândesc este ce carte i s-ar potrivi. La școală, o colegă chiar m-a rugat să nu îi iau cărți de Secret Santa, așa că nu ofer cărți decât atunci când știu că vor fi apreciate.

3.Colecționezi semne de carte?

Nu pot să spun că le colecționez, dar având aproape 200 de cărți în bibliotecă, cred că am strâns câteva zeci. Le folosesc destul de rar, preferând să recitesc pasaje până ajung la capitolul unde am rămas.

4.Ce gen literar îndrăgeşti cel mai mult?

Citesc foarte multe romane de ficțiune (fantastice și științifico-fantastice), dar cele mai bune cărți pe care le-am întâlnit sunt cele care explorează realitatea lumii contemporane, fără elemente fantastice .

5.Care este personajul cu care te identifici cel mai bine?

Bună întrebare. Cred că m-aș putea integra fără probleme într-un roman de John Green deoarece, asemenea personajelor Miles Halter din „Căutând-o pe Alaska” și Quentin Jacobsen din ” Oraşe de hârtie”, și eu le sunt loial prietenilor, sătul de monotonia vieții de liceu și gata oricând să plec într-o aventură.

6.Dacă ar trebui să alegi a fi o creatură fantasy,care ar fi aceea?

Dacă ar trebui să aleg o civilizație supranaturală aș alege elfii. Îmi place să îmi imaginez că departe,pe tărâmuri nordice cu puțini locuitori, ființe micuțe și nevăzute ocrotesc pădurea și uneori ajută oamenii fără știința acestora. Spre deosebire de alte ființe supranaturale care duc o viață agitată, elfii sunt considerați pașnici și se folosesc de statutul de semizei pentru a păstra armonia.

7.Există o carte care nu ți-a plăcut absolut deloc?

Nu, consider că din fiecare carte poți să înveți câte ceva, indiferent că este vorba de o idee sau un întreg pachet de cunoștiințe. În schimb, o carte care mi-a dat bătăi de cap și pe care cu greu m-am ambiționat să o termin a fost „Ion” de Liviu Rebreanu.

8.Care este cel mai impresionant personaj negativ pe care l-ai întâlnit?tumblr_o9fyovGMqF1s5m21go1_250

Cersei Lannister din seria „Cântec de gheață și foc”: Everyone who isn’t us is an enemy. Pe parcursul a cinci cărți și șase sezoane de serial, Cersei a condus din umbră Westeros. A împins imperiul în declin, îngreunând  viața oamenilor de rând, și-a înlăturat adversarii politici (inclusiv personajele îndrăgite de toți) și printr-o lovitură de stat șocantă a obținut Tronul de Fier. Dar oricât de distructivă este calea aleasă de regină, fanii seriei nu o pot urî pe Cersei. Mai mult, unii nici nu o mai consideră un personaj negativ. Regina-mamă a luptat pentru a-și proteja familia și acum poartă vina dezbinării acesteia. Cântec de gheață și foc ne-a oferit atâtea personaje complexe, dar parcă niciunul nu a suferit o transformare radicală precum cea a lui Cersei. Alte personaje negative demne de menționat sunt Ramsay Bolton, Melisandre și Joffrey Baratheon.

9.Ce carte te-a emoționat până la lacrimi?

Oricât de mult m-ar impresiona o carte sau un film, lacrimile refuză să apară, probabil pentru că știu că personajele sunt ficționale. În clasa a doua învățătoarea ne-a recomandat  „Punte spre Terabithia” de Katherine Paterson și ultimele capitole încă mă mai bântuie. Tot la capitolul cărți emoționante, recomand „Hoțul de cărți” de Markus Zusak și „Fata cu toate darurile” de M. R. Carey.

punte-spreterabithia-horz

10.Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela și de ce ?

Știu că sună clișeic dar chiar mi-ar fi plăcut să studiez la Hogwarts. Nici nu ar trebui să fiu un personaj principal, m-aș bucura pur și simplu să trăiesc în lumea magică creată de J.K.Rowling. Un alt univers ficțional în care mi-ar plăcea să trăiesc este cel imaginat de Cassandra Clare în seria „Instrumente mortale„.

tumblr_nkv5im8WhP1u1vo97o1_500

Întrebări de la The Sagittarius Books:

1. Alege un citat care te reprezintă.

„When a man loves cats, I am his friend and comrade, without further introduction.” – Mark Twain

2. Ai urât vreodată un personaj ficțional?

Două cuvinte: Dolores Umbridge. Profesoara de Apărare împotriva Artelor Întunecate din „Harry Potter şi Ordinul Phoenix” este fără îndoială unul dintre cele mai detestate personaje din literatura pentru copii.Cred că motivul pentru care o urâm cu toți este că ne amintește fiecăruia de cineva, construcția personajului fiind atât de aproape de realitate. Mentorul care te trădează, politicianul corupt, profesorul care îți face viața grea doar pentru că poate, toate acestea se regăsesc în comportamentul lui Umbridge. În viața reală nu-l vei înfrunta pe Voldemort,dar te vei lovi adesea de Umbridge. Și acum, doar gândindu-mă la ea, începe să mă ia durerea de cap.

tumblr_inline_n2vayrIoCJ1s7hbkx-1457625473

3. Ai vreun personaj model, cu care vrei să semeni la un moment dat? Sau un autor model?

Uneori mi-aș dori să fiu mai altruist în relațiile cu ceilalți, să pot înțelege mai ușor așteptările și problemele celor din jur, să îi pot ajuta asemenea personajului Stargirl din romanul  „Copila-Stea” de Jerry Spinelli. De fiecare dată când cineva acționează într-un mod neplăcut încerc să-i înțeleg situația înainte de a-l judeca și toate astea se datorează personajului amintit mai sus. Ca autori îi admir pe Ransom Riggs și Rick Yancey pentru felul în care dozează suspansul.

4. Cu ce autori ai vrea să poți sta de vorbă?

Paulo Coelho. Romanul „Învingătorul este întotdeauna singur ” se numără printre cărțile mele preferate și în momentul de față citesc „Adulter„. Următorul roman de pe lista mea de lecturi este Alchimistul”. Autorul are un stil de scriere specific, sincer și profund, și fiecare personaj îți amintește de un prieten vechi. Mi-ar plăcea să îl întâlnesc, să discutăm despre viață și societate.

5. Care este cel mai înspăimântător personaj ficțional pe care îl cunoști?

Sunt tentat să îl amintesc pe Voldemort din seria Harry Potter pentru că își pierde complet umanitatea și singurul lucru care îl mai ține în viață este ura, nevoia de răzbunare. Totuși, dementorii.

tumblr_nn5cmvf4VV1rz7ailo2_500

6. Există vreo carte care ți-a schimbat complet percepția asupra lumii?

Când aveam șase ani am văzut Ferma Animalelor ( filmul de animație din 1954), realizat după romanul scris de George Orwell. Deviza cărții: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”.Cartea este o lecție de viață și la vârsta aceea m-a impresionat profund. Recomand cartea în aceeași măsură ca filmul.

7. Ai gusturi asemănătoare în filme și cărți? Dacă nu, care sunt deosebirile?

În general,da, îmi plac cărțile alerte, care îți pun mintea la contribuție. În materie de filme, observ tot mai multe adaptări cinematografice ale romanelor și tot mai puține scenarii originale. Sper că măcar așa oamenii vor deveni mai interesați de cărți și vor citi mai mult.

8. Science fiction, horror sau fantasy?

Câte puțin din fiecare.

9. În ce tărâm magic ți-ar plăcea să trăiești?

Am vizitat atâtea lumi atât de diferite, prin intermediul cărților și al filmelor, încât mi-ar fi imposibil să aleg doar una. Aș vizita Narnia, Hogwarts, Middle Earth, Wonderland și abia apoi m-aș hotărî unde vreau să rămân.

10. Care sunt autorii care ți-au marcat adolescența?

Am început cu Mircea Sântimbreanu ( Recreația Mare) și Constantin Chiriță ( Cireșarii). Mai târziu i-am descoperit pe Joseph Delaney,L. J. Smith ,Charlaine Harris, Veronica Roth și Alexandre Dumas.

Bloguri nominalizate :

  1. Cărți la puterea a doua
  2. Romance Of Pages
  3. Reading After Midnight
  4. My Book Basket
  5. Stil de scriitor

Întrebări : 

1. Numește cartea preferată și descrie-o în cinci cuvinte.

2. În ce moment al zilei citești?

3. Ce carte lansată în străinătate ți-ar plăcea să apară și la noi în țară?

4. Ce autor contemporan crezi că ar trebui să se studieze în școli?

5. Cărei cărți i-ai schimba finalul și de ce?

6.Ce carte a fost mai bună decât de așteptai?

7. Citești recenzii înainte de a cumpăra o carte?

8. Există vreo melodie ce te inspiră să scrii o carte?

9. Ce roman independent ți-ar fi plăcut să aibă o continuare?

10. Există o carte populară care ție personal ți-a displăcut?