Recenzie: Magonia de Maria Dahvana Headley

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere: 

  Inca de cand era mica, Aza sufera de o boala de plamani, din cauza careia ii este tot mai magoniagreu sa respire. Doctorii ii dau medicamente sperand ca reusesc sa o mentina in viata. Cand Aza vede o corabie in cer, familia ei considera ca e vorba de un efect secundar al pastilelor. Dar Aza e sigura ca nu e o halucinatie. Poate sa auda pe cineva de pe vas strigandu-i numele. Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care intotdeauna a fost alaturi de ea si pentru care ea ar putea avea sentimente mai mult decat prietenesti. Dar inainte ca Aza sa se gandeasca mai bine la asta, ceva groaznic se intampla. Boala o doboara. Aza pleaca din aceasta lume. Si ajunge intr-alta: MAGONIA.

    Deasupra norilor, pe taramul corabiilor, Aza nu mai este faptura slaba, pe moarte. In Magonia, ea poate sa respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensa, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Caci Magonia si Pamantul sunt in pragul razboiului, iar soarta intregii omeniri sta in mainile Azei – inclusiv soarta baiatului pe care il iubeste. Incotro se va indrepta loialitatea ei?
Recenzie:
Uneori, după fiecare 30-40 de romane citite,îmi pun întrebarea: „Care dintre aceste cărți ar putea deveni un clasic contemporan?”. Anul acesta îi acord votul de încredere Magoniei. Efectiv nu am putut să o las jos, am citit câte o sută de pagini pe zi, asta pentru că nu voiam să o termin într-o singură noapte. Asemenea unei picturi suprarealiste universul Magoniei este minuțios construit și poți descoperi noi sensuri în fiecare detaliu al narațiunii. Sincer, aveam nevoie de o provocare, de o carte care să mă pună la încercare și Magonia a picat la fix. Afirm că o astfel de lectură este o provocare pentru că nu poți anticipa ce urmează să se întâmple. Aza Ray, eroina romanului, este o tânără pasionată de cărți, sarcastică și încăpățânată, cu o pasiune secretă și pentru cel mai bun prieten, sfsJason. Vă regăsiți în descriere? Pentru că eu mă regăsesc puțin🙂 Romanul este prezentată atât din perspectiva Azei, cât și a lui Jason, prietenul ei la fel de sacastic și încăpățânat. Relația dintre cei doi protagoniști este înduioșătoare și îmi amintește de romanele lui John Green. Dacă mi-ar cere cineva să fac rezumatul cărții într-o singură propoziție aș spune că este despre o fată care moare și un băiat care moare după ea. Desigur, aș putea să fac o paralelă între „Sub aceeaşi stea” și „Magonia” ,dar cel de-al doilea roman este remarcabil dintr-atâtea puncte de vedere încât l-ar eclipsa pur și simplu pe Green și alte completări nu ar mai fi necesare. În primul rând tehnica narativă este marcată de nuanţe lirice și se distinge de tot ce am citit în ultimii ani. Singura carte care s-a apropiat ușor de această performanță a fost Atingerea lui Juliette de Tahereh Mafi (atunci nu eram deloc familiarizat  cu stilul de scriere și i-am acordat trei stele). Mi-au trebuit câteva capitole să mă obișnuiesc cu metoda de scriere a autoarei.Pe urmă povestea, o aventură memorabilă cu pirați, mercenari, ființe pe jumătate om pe jumătate pasăre și cântece apocaliptice, toate acestea între nori, pe un tărâm numit Magonia. Este o lume atipică, a contrariilor, cu personaje colorate și o atmosferă magică. Pentru prima dată nu m-a deranjat faptul că personajele principale nu se încadrează în tiparul realismului și cătumblr_o2av1qpjhg1s03z7mo3_1280 autoarea și-a luat libertatea de a le contura cât mai  „deosebit”. De exemplu, Jason poate recita numărul  π până la cea de-a cincizecea zecimală și este atât de hipster încât citește romane din secolul al șaisprezecelea pentru amuzament. Nu numai că Jason are cunoștințe despre absolut orice domeniu și relații dubioase de la agenți guvernamentali la tipii care lucrează la morgă (?) dar și prietena lui, Aza, este unică din toate punctele de vedere și la  șase ani știa mai multe zecimale din π decât Jason. În mod normal, când întâlnesc asemenea personaje iau o pauză de la lectură, pentru că vreau să mă identific cât de cât cu protagoniștii și  să pot face o conexiune între ficțiune și realitate. În această carte am înțeles că realitatea Magoniei nu dorește să aibă nimic de-a face cu realitatea noastră pentru că rasa umană distruge toate misterele, tot ce nu poate și nu vrea să înțeleagă. În plus discuțiile celor doi tineri îți vor aduce zâmbetul pe buze pentru că au farmecul acela nonșalant și inocența primei iubiri. Cum spuneam, dialogul nu are o cursivitate studiată, el este chiar mai imprevizbil decât narațiunea: într-un moment ni se vorbește despre boala Azei, despre faptul că îi creștea o pană în plămâni și în momentul următor autoarea ne lovește cu ceva de genul „Apropo, am menționat că Aza învățase singură limbajul Silbo, alcătuit din fluierături, specific Insulelor Canare? Era o fată atât de specială„. Pe mine astfel de pasaje neașteptate m-au  distrat și am aflat o mulțime de informații pe care nu știu cum le-aș putea folosi în viața reală. Finalul cărții m-a luat prin surprindere pentru că nu este doar lupta generică dintre bine și rău – cele două tabere par a se confunda și loialitatea personajelor este pusă la încercare într-un conflict de proporții, care va avea urmări iremediabile (în ambele lumi și pentru ambii eroi).
tumblr_ntlmkwzrjb1qdlytco1_1280Vreau să vă opriți puțin din lectură pentru a admira coperta. Nu-i așa că este fantastică? Mă bucur că echipa Leda Edge a decis să păstreze coperta originală a cărții, pentru că se potrivește de minune poveștii.Maria Dahvana Headley are o voce puternică țn literatură și din cele  treizeci de povești publicate în Statele Unite, mă întreb care va fi următoarea tradusă în română. Sper să fiți la fel de încântați de călătoria Azei printre nori, alături de membrii echipajului corabiei Amina Pennarum. Dacă ați citit-o deja sau aveți de gând să o citiți, aștept impresiile voastre. Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.
Scor: 5/5
cinci stele

In My Mailbox #19

img_2291Salutare, cititori! A reînceput școala și putem să ne luăm adio de la ochelarii de soare și trândăveală. Dacă săptămâna trecută făceam eforturi supraomenești să țin ochii deschiși pe parcursul orelor de curs, acum, mulțumită frigului și ploii care îndeamnă la visare, îmi este aproape imposibil. Am avut parte de un început de săptămână frumos, la aflarea veștii că aproape toate actrițele mele preferate au câștigat câte un Emmy: Sarah Paulson (din „American Horror Story”), Kate Mckinnon („SNL”), Amy Poehler (a câștigat după opt nominalizări) și bineînțeles Tatiana Maslany (din „Orphan Black”). Ziarul Libertatea a considerat victoria Tatianei o reușită a românilor, deși actrița este în proporție de 10%   „româncă”. Nu uitați că luna aceasta revin serialele American Horror Story cu sezonul 6 și Cum Să Scapi Nepedepsit cu sezonul 3. Cu toată agitația de început de an, mi-am făcut timp și pentru două lecturi despre care o să vă scriu mai multe în continuare.

În materie de cărți, vara aceasta a fost ca nicio altă vară. Am cumpărat în total 40 de titluri, dintre care 25 au ajuns în biblioteca mea, restul aparțin mamei și surorii mele. Mai am spațiu de 4-5 cărți maxim pe un raft, după care voi fi nevoit să citesc în format electronic. Sunt extrem de încântat că am reușit să umplu o bibliotecă cu aproximativ 200 de cărți înainte de a împlini optsprezece ani🙂 O să revin cu poze când mai trec pe la bunici, unde am toate cărțile.  Asta a fost ca o paranteză, acum revin la ultimele achiziții.

Am cumpărat:

Septembrie a însemnat și prima mea comandă de la un anticariat. Este vorba de PrintreCărți.ro. Am comandat șapte cărți. Sincer nici nu prea știam la ce să mă aștept de la comandă, dar am fost mulțumit de rezultat. Nu dau nume (Anticariatul de noapte), dar unele companii de acest fel sunt sub orice critică. În orice caz, de luni bune căutam să-mi cumpăr epopeea fantastică scrisă de Elias Lönnrot, Kalevala. Cartea nu a mai fost editată în România de mult timp și dacă nu o găseam la anticariat, mi-aș fi cumpărat-o în engleză. De ce îmi doream aceaste volume de poezie? Sunt pasionat de folclorul și mitologia nordică și Elias Lönnrot este pentru finlandezi ce este Eminescu pentru noi. Kalevala a fost revoluționară pentru că vorbea despre istoria statului finlandez pe vremea când Finlanda nici nu visa să fie stat independent. Puțini oameni știu asta,dar Kalevala a stat drept inspirație pentru Stăpânul Inelelor, însuși J. R. R. Tolkien fiind fascinat de povestea în versuri. Cărțile pe care le-am cumpărat eu au fost tipărite acum 50 de ani și scrisul s-a șters pe alocuri,dar o voi citi neapărat când o să am mai mult timp.  Și ca să închei vă spun că încă mai lucrez la romanul despre un tânăr introvertit finlandez și aș putea utiliza niște legende din Kalevala  🙂)

1-horz

The Picture of Dorian Gray de Oscar Wilde: Am cumpărat-o în engleză pentru că, deși vreau să o citesc, parcă nu reușesc niciodată să o termin. În trecut am împrumutat-o de la bibliotecă și am obținut-o în format PDF, dar am tot abandonat-o. Sper că voi reuși să o duc la bun sfârșit,acum că o am în bibliotecă. Coperta este puțin deteriorată și notele critice se întind pe 50 de pagini înainte de romanul propriu-zis, dar cu puțină răbdare, trec și peste asta.

4

Diavolul şi domnişoara Prym de Paulo Coelho: A treia carte de Paulo Coelho pe care o citesc, am terminat-o în două zile și o noapte albă. Tema este lupta dintre bine și rău, o parabolă a firii umane. O recomand și eu deja mi-am trecut în lista de cumpărături un alt titlu al acestui autor. Am hotărît ca Alchimistul, cea mai cunoscută carte a lui Coelho, să fie ultimul dintre romanele lui pe care o să îl citesc.

img_2288
  Atracţia de Sylvia Day: Ok,deci cartea aceasta o cumpărasem pentru mama, dar ea și-a mai cumpărat 11 volume în august și am decis că se poate lipsi de o carte 🙂) De la ea am moștenit pasiunea pentru literatură. Oricum, am auzit numai vorbe bune despre Sylvia Day și sunt curios cum scrie. Cu 15 cărți în lista de lecturi nu știu când o să-i vină rândul.

img_2285

Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor. Am încercat să modific balansul de alb,dar nu vă doriți să vedeți ce a ieșit, credeți-mă.

Am primit:

De la partenerii noștrii, librăria online Libris am primit pentru recenzie două titluri. Mulțumesc frumos! Primul se numește Magonia și este scris de Maria Dahvana Headley. Am citit-o în week-end dar nu am nicio idee cum să vă explic subiectul cărții. E nebunie curată… Corăbii pe cer, păsări care îți intră în plămâni, o fată care moare și un băiat care moare după ea. Este o carte ciudățică pe care ori o să o îndrăgiți ori o să vă displacă profund, dar care nu vă poate rămâne indiferentă. Eu fac parte din prima categorie de cititori și sper ca recenzia să fie pe măsura poveștii.

img_2301

Al doilea volum primit pentru recenzie este La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami. Da, m-am întors la Murakami, la un an după ce am terminat Pădurea Norvegiană. Am citit un sfert din roman ( inclusiv în pauze la școală) și dacă timpul este de partea mea, o să o citesc până săptămâna viitoare. Dacă ați ajuns până aici cu lectura, vă mulțumesc pentru timpul acordat și sunt curios ce ați achiziționat voi în ultima lună.

img_2303

Recenzie: Cartea secretă a Fridei Kahlo de F.G. Haghenbeck

Descriere: 

971971Cartea Plantei de Menta, un carnetel negru, s-a descoperit candva printre obiectele personale ale Fridei Kahlo. Era o colectie de retete culinare dupa care se pregateau ofrandele cu ocazia Zilei Mortilor. Inspirat de aceasta marturie emotionanta, F.G. Haghenbeck a inceput sa reconstituie viata celebrei pictorite. Biografie si fictiune, poveste si istorie, Cartea secreta a Fridei Kahlo deseneaza destinul implacabil al unei artiste, al unei femei, al unui spirit tulburat.

„Dintre toate locurile casei, bucataria era inima ce o facea sa palpite, transformand o cladire inerta intr-o fiinta vie. Mai mult decat o simpla locuinta, Casa Albastra era sanctuarul, refugiul si altarul stapanei sale. Casa Albastra era Frida. In ea strangea amintiri ale trecerii sale prin viata. Era un loc unde convietuiau fara probleme portretele lui Lenin, Stalin, Mao Zedong cu catapetesme rustice ale Fecioarei de Guadalupe.“

Recenzie: 

Cartea secretă a Fridei Kahloprezintă biografia romanțată a celebrei pictorițe 14194388_1042137312549689_2052734754_nmexicane, un omagiu adus vieții și operei artistei. Înainte de a o citi, nu aveam o opinie bine conturată în privința pictoriței; cunoștințele mele se limitau la câteva autoportrete și citate culese de pe rețelele de socializare. Atunci nici nu mi-aș fi putut imagina cât de profund a influențat ea societatea artistică a timpurilor în țara de origine. Dacă aveți curiozitatea să căutați „artiști mexicani” pe Internet, o să observați că numele Fridei va fi primul rezultat, urmat de cel al soțului ei, un pictor la fel de cunoscut.Totodată m-a întristat profund destinul artistei, faptul că nu a avut parte de viața pe care o merita. Deși a cunoscut faima și dragostea adevărată, deși a călătorit mult și talentul i-a fost răsplătit, fericirea a ocolit-o.Frida a fost o fire puternică pe care boala a făcut-o vulnerabilă, un spirit liber care atunci când poliomielita i-a paralizat picioarele a spus: „La ce-mi trebuie mie picioare când eu am aripi să zbor?” Personalități ale epocii precum Picasso,Salvador Dali, Ernest Hemingway,Henry Miller,Troțki și Georgia O’Keeffe au fost inspirați de farmecul, talentul și mâncărurile delicioase ale Fridei.

Fiecare episod din viața artistei este pus în relație cu tabloul inspirat de această experiență, autorul oferindu-ne o perspectiva unică asupra artei prin ochii artistului. Construcția romanului urmează un tipar bine definit: la începutul fiecărui capitol regăsim o mică ilustrație a tabloului a cărui poveste urmează să o aflăm și la final una sau mai multe rețete culinare, însoțite de anecdote și cugetări ale Fridei. Rețetele de mâncăruri tradiționale redau șarmul vieții mexicane prin explozia de culoare și arome, preparate picante și aromate cu diverse condimente exotice. Am întâmpinat dificultăți cu aceste rețete pentru că deși ele au inspirat romanul, îngreunează puțin cursul lecturii – la fiecare două-trei capitole trebuia să mă opresc din citit să îmi iau o gustare.

14169510_1042137302549690_311232061_nCartea are într-adevăr note biografice fiind vorba de o personalitate reală, dar ficțiunea umple golurile lăsate de istorie. La astfel de cărți apreciez mai ales voința scriitorului de a rămâne obiectiv, fără a pune intenționat personalitatea descrisă într-o lumină favorabilă sau nefavorabilă. Cu toate atributele Fridei este și greu să rămânem obiectivi. Pe parcursul vieții Frida a fost soție, amantă,atee, bisexuală, comunistă, bolnavă,muză, bucătăreasă, nepoată a morții și mai târziu a devenit un simbol al Mexicului. Înțeleg că sunt (mari) diferențe culturale între latino-americani și europeni și unii încă o condamnă pentru felul cum și-a trăit viața,dar până la urmă ceea ce contează cu adevărat este opera ei și nimeni nu îi poate contesta talentul. Un alt subiect discutat în carte este relația controversată cu celebrul pictor Diego Rivera. Cuplul Rivera-Kahlo este fără îndoială unul dintre cele mai bizare pe care le-am întâlnit. Frida l-a cunoscut pe Diego pe când acesta îi picta școala. I-a devenit ucenică pentru o perioadă și mai târziu în viață au decis să își unească destinele prin căsătorie. De aici povestea se complică: Diego o înșeală pe Frida cu mai multe femei și Frida la rândul ei îl înșeală pe Diego cu mai mulți bărbați și femei deopotrivă. În perioada în care a fost imobilizată la pat, Diego a înșelat-o chiar și cu sora ei, dar Frida a decis să îl ierte. Asta în condițiile în care cea de-a doua soție a lui Diego, părăsită în favoarea Fridei, s-a ocupat personal de preparatele pentru nunta celor doi și a învățat-o pe pictoriță să gătească pentru a nu fi și ea părăsită.

 ” Nu cred că malurile râurilor suferă pentru că lasă apa să curgă, nici că pământul suferă pentru că plouă, nici că atomul se întristează pentru că descarcă energie. Pentru mine, totul își are compoziția firească.”

tumblr_o6t9dzo2Cj1rtjm0mo1_400

Stilul narativ este deosebit, la fel de creativ și plin de culoare ca picturile artistei. Romanul are și un ușor accent supranatural. Din cauza bolii care o măcina, spre finalul vieții, Frida a devenit dependentă de morfină. Drogurile, tradiția mexicană și viziunea lor asupra morții, combinate cu faptul că Frida a supraviețuit în mod miraculos unui accident mortal, toate acestea au contribuit la convingerea pictoriței că moartea i se adresează prin intermediul viselor. Deși pur ficționale, conversațiile dintre Frida și „Nașa” ei pot fi considerate învățături de viață; ele surprind declinul emoțional al artistei, femeia pierzându-și voința de a trăi puțin câte puțin. În continuare am selectat câteva citate despre moarte, pentru a vă forma o părere despre stilul narativ și cum a fost integrată ultima experiență a vieții în roman:

” – Fiindcă pentru unii este doar o suflare, iar pentru alții sunt multe file de romane. Fiecare își spune povestea, oricât de lungă sau scurtă ar fi ea. Pentru el a fost de-ajuns. A avut parte de cât i-a fost necesar. Niciun minut în plus, niciun minut în minus. Așa merge treaba, i-a explicat Nașa ei.”

                                                                                                         „Noi, mexicanii, luăm moartea în râs. Orice pretext este bun pentru a petrece. Nașterea și moartea sunt momentele cele mai importante din viața noastră. Moartea înseamnă doliu și bucurie. Tragedie și distracție. Pentru a conviețui cu ceasul cel din urmă pregătim pâinea noastră cu oscioare dulci, rotundă, precum ciclul vieții; și în centru craniul. Dulce, dar mortuar. Aceea sunt eu. „

„Când i-a primit, Frida a încercat să-i explice că moartea îi dă târcoale și că de mult timp trăia zile împrumutate, dar, fără să acorde importanță poveștii ei, Picasso i-a spus doar atât: ‘ Nu uita: tot ce-ți poți imagina este real.’ „

Recomand cartea pentru că m-a făcut să respect mai mult artistul și efortul deosebit pe care îl depune pentru lucrarea sa. Felul în care Frida transpunea suferința în artă mi-a dat de gândit că în orice întâmplare nefericită poate exista și un strop de speranță. Până acum, am fost plăcut impresionat de autorii mexicani și sper să îmi găsesc timp în curând și de Gabriel García Márquez. Alături de Remedios Varo, Frida rămâne una dintre cele mai apreciate pictorițe americo-latine. Casa în care a locuit, situată în Coyoacán,Mexico City, a devenit un loc de pelerinaj pentru iubitorii de artă de pretutindeni, fiind transformată în muzeu și găzduind lunar 25.000 de turiști. Fosta locuință a Fridei adăpostește nu mai puțin de 2.000 de obiecte de artă și eu am inclus-o deja pe lista mea de locuri pe care vreau să le văd cândva. Cartea poate fi comandată cu un simplu click pe copertă.

frida-kahlo-house-mexico-city-rod-waddington

„Orice expresie în artă, dincolo de libertate și dragoste este falsă.”

Scor: 5/5

cinci stele

 

 

Recomand:

In My Mailbox #18

IMG_21251s

Salut! Am decis să scriu un articol despre ce mai am prin bibliotecă înainte să mă întorc la citit. În ultima zi de școală am primit bursa de merit și tot în aceeași zi am cheltuit până la ultimul bănuț pe cărți ( am intrat puțin și în economiile personale). Am făcut trei comenzi de pe Libris și Okian, în funcție de oferte. Cărțile de pe Okian au sosit abia peste o lună pentru că mi-am comandat un titlu din Marea Britanie. De atunci am încercat să profit cât mai mult de vacanță, pentru că nu știu cât timp liber voi avea odată ce va începe școala. Luna trecută am reușit să citesc șapte cărți și în continuare puteți afla ce am citit și ce urmează să citesc, care sunt recomandările mele pentru ultima lună de vară:

Am primit pentru recenzie romanul Amalia de Liza Karan (Editura Virtuală,2016) și ,dacă sunteți interesați, mi-am descris experiența cu această carte aici .

IMG_2163

Am fost extrem de încântat să descopăr ediția ilustrată a bestseller-ului Codul lui Da Vinci de Dan Brown (RAO,2007) la jumătate de preț pe Libris. Povestea în sine este interesantă și autorul știe cum să mențină atenția cititorilor, nici nu se pune problema că v-ați putea plictisi. Am cumpărat-o pentru că profesoara de română ne-a spus odată enervată că ea nu va citi niciodată romanul lui Dan Brown, că nu merită toată atenția de care are parte sau ceva de genul. Apoi mi-am amintit ce ne-a recomandat ea să citim și… aceasta a fost prima carte pe care am citit-o imediat ce am intrat în vacanță.

IMG_2132

Cartea secreta a Fridei Kahlo de F.G. Haghenbeck (Nemira,2016) este biografia romanțată a celebrei pictorițe mexicane, o artistă a cărei viață a fost cât se poate de controversată. Pe parcursul vieții Frida a fost soție, amantă,atee, bisexuală, comunistă, bolnavă,muză, bucătăreasă,nepoată a morții și mai târziu a devenit un simbol al Mexicului. Personalități ale epocii precum Picasso,Salvador Dali, Ernest Hemingway,Henry Miller,Troțki și Georgia O’Keeffe au fost inspirați de spiritul liber și mâncărurile delicioase ale Fridei. I-am acordat cinci stele pe Goodreads și o să revin cu o recenzie.

IMG_2146

Mara Dyer. Inceputul de Michelle Hodkin (Trei,2016). Acum doi ani am obținut cartea în format PDF dar după cincizeci de pagini am renunțat la lectură, cu speranța că va fi lansată și la noi și voi putea să o adaug în bibliotecă. Iată că s-a întâmplat, mulțumită editurii Trei. A fost o lectură distractivă,deși mi s-a părut mai înfricoșătoare la prima citire. În orice caz, o recomand amatorilor de supranatural.

IMG_2164

Fata Din Tren de Paula Hawkins (Trei,2015): Am citit cartea aceasta pentru că toată lumea o citește (inclusiv președintele Obama) și eram curios încă de când am văzut afișul filmului la cinematograf. Este bine scrisă și povestea te captivează, dar nu mi se pare nicidecum «o revelație» sau «următorul fenomen literar». Sunt ecouri din „Fata disparută” de Gillian Flynn (pe care am adorat-o) și dacă vă intrigă thrillerele psihologice o să aveți o surpriză plăcută. În concluzie a fost o lectură bună, dar nu excepțională, așa cum a fost recomandată de criticii New York Times.

IMG_2154

Fata cu toate darurile de M.R. Carey (Nemira,2016): Spre deosebire de „Fata din tren”, romanul lui M.R.Carey își merită pe deplin prestigiul. Încă nu am realizat un clasament al lecturilor de anul acesta, dar când o voi face, puteți fi siguri că veți regăsi romanul acesta în primele trei poziții. Îl recomand cu toată căldura și vă promit că mesajul autorului va rămâne în memoria voastră mult timp de acum încolo. Ce m-a convins să citesc povestea a fost următoarea recomandare: „Daca cititi un singur roman anul acesta, sa fie Fata cu toate darurile, e fantastic!“ – Martina Cole. 

IMG_2148

Stephen King – ” It „,”Jocul lui Gerald„,”Carrie„: Mi-am cumpărat și trei romane scrise de „maestrul horror-ului” și sunt nerăbdător să le citesc. It este cea mai bună lucrare a autorului, dar are aproximativ 1400 de pagini și nu mă văd citind-o prea curând. În schimb, până la șfârșitul vacanței am în plan să citesc Carrie.

IMG_2150

IMG_2152

14030746_1031515826945171_1073390336_n

Sticletele de Donna Tartt (Litera,2015) este o carte pe care mi-o doream de foarte mult timp dar, la fel ca It, are peste 1100 de pagini și este puțin probabil să o citesc anul acesta.

IMG_2141

Cinder de Marissa Meyer (Puffin,2012): Asta citesc în momentul de față. Am parcurs jumătate din poveste și pot spune că so far so good. Este o lectură captivantă, plină de umor și suspans. Mi se pare că are ceva în plus față de alte romane de ficțiune dar nu mă pronunț până nu o termin.

IMG_2157

Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald (Polirom,2013): Mă bucur că am găsit ediția tie-in (mi s-a spun că nu se mai publică, dar cred că mai sunt câteva exemplare pe Okian). Romanul este unul clasic, de care sunt sigur că ați auzit cu toții. Va fi interesant să îl citesc în sfârșit după ce am găsit atâtea citate și analize ale poveștii în alte cărți pentru adolescenți.

IMG_2162

De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger (Polirom,2011): Un alt roman clasic despre maturizare, perfect pentru o zi toridă de vară. Am așteptări mari de la autor și sper să nu fiu dezamăgit.

IMG_2143

The Diary of a Young Girl după Anne Frank: Faimosul jurnal al tinerei Anne Frank a fost publicat în sute de ediții și traduceri diferite și este una dintre primele 10 cărți ale lumii ca număr de exemplare vândute. Momentan nu sunt pregătit pentru o mini-depresie așadar o să-l mai păstrez puțin în bibliotecă.

IMG_2155

All the Bright Places de Jennifer Niven (Penguin Books,2015): Pentru că nu poți avea niciodată destule cărți despre depresie, corect? Știu că romanul a fost lansat și la noi în țară la editura Trei, dar l-am găsit redus în engleză, față de ediția noastră unde trebuia să plătesc prețul întreg. Nu m-am gândit când o să-l și citesc,probabil când o să am dispoziția necesară.

IMG_2165

Ultimul dar nu cel din urmă.. Pawnee: The Greatest Town in America de Leslie Knope (Ebury Press,2014). Nu vă puteți imagina cât de mult mi-am dorit această carte. Ca să vă faceți o impresie, citiți articolul acesta de anul trecut. Am comandat cartea de trei ori, după ce de două ori mi s-a spus că nu se mai tipărește. Așadar visele devin realitate, ai încredere în tine și tot pachetul. A fost o lectură incredibil de amuzantă și  fiecare poză în parte sporește plăcerea lecturii.

IMG_2138

În final,o poză de grup :)

IMG_2166

Premiile Liebster

Salutare,prieteni ! Astăzi o să întrerup șirul obișnuit de recenzii pentru a scrie o altfel de prezentare. După cum puteți vedea în titlu, am fost nominalizat la Liebster Awards, o modalitate de promovare și creare de noi conexiuni în comunitatea bloggerilor. Și anul trecut am primit o nominalizare dar nu am avut acces la calculator în perioada aceea și nu am putut să o onorez. Anul acesta am fost nominalizat de două ori și le mulțumesc frumos colegelor de la Three Raven Feathers și The Sagittarius Books pentru întrebări.

P.S. Am întârziat o săptămână cu răspunsurile pentru că am fost plecat într-o excursie. Am scris mai mult ca să mă revanșez. Spor la citit! :))

wp-1470079474522

Pașii pe care trebuie să-i urmezi dacă ai fost nominalizat:

1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.

2. Listează regulile în postarea ta.

3. Afișează premiile Liebster undeva pe blogul tău.

4. Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.

5. Scrie zece lucruri random despre tine.

6. Nominalizează 5-11 blog-uri și informează-le că au fost nominalizate.

7. Asigură blog-urile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.

10 lucruri despre mine:

  1. Sunt zodia Capricorn ( a treia generație după tata și bunicul).
  2. Mă pasionează călătoriile și diversitatea culturală încât singurul canal de televiziune pe care îl urmăresc este Travel Channel.
  3. Îmi place să descopăr artiști și melodii mai puțin cunoscute.Dacă o melodie bună are doar câteva sute de mii de vizualizări am senzația că sunt parte a ceva special.
  4. Îmi doresc o casă la marginea pădurii. Mi-ar plăcea să mă pot plimba prin pădure, să îmi pun ordine în gânduri, să mă liniștesc și să admir natura oricând am chef.
  5. Sunt în clasa a douăsprezecea și mă pregătesc pentru Bac.
  6. Am început să scriu o carte dar nu am motivație suficientă să o termin. În doi ani am scris aproape 30 de pagini.
  7. Îmi place foarte mult untul de arahide.
  8. Nu îmi place să iau autobuzul ( în timpul școlii parcurg zilnic patru kilometri și întârzii aproape de fiecare dată pentru că mă încăpățânez să nu iau autobuzul).
  9. Nu îmi schimb tonul vocii când sunt ironic și prietenii nu știu ce să mai creadă :))
  10. Probabil nu o să mă obișnuiesc niciodată cu ideea că unii oameni aleg să trăiască o viață monotonă.

Întrebări de la Three Raven Feathers:
1.Ce carte are cea mai frumoasă copertă, din punctul tău de vedere?

 Cioburi de stele, scrisă de Amie Kaufman și Meagan Spooner. Coperta a reprezentat unul din factorii cheie pentru care am decis să citesc această carte. Este dinamică și oferă o imagine fidelă a ceea ce vei descoperi pe parcursul lecturii.

cioburidestele

2.Cât de des oferi cărți drept cadou?

Cât de des mi se oferă ocazia. Nu am foarte mulți prieteni care citesc și care își doresc cărți, dar dacă știu că vine ziua unui prieten apropiat, primul lucru la care mă gândesc este ce carte i s-ar potrivi. La școală, o colegă chiar m-a rugat să nu îi iau cărți de Secret Santa, așa că nu ofer cărți decât atunci când știu că vor fi apreciate.

3.Colecționezi semne de carte?

Nu pot să spun că le colecționez, dar având aproape 200 de cărți în bibliotecă, cred că am strâns câteva zeci. Le folosesc destul de rar, preferând să recitesc pasaje până ajung la capitolul unde am rămas.

4.Ce gen literar îndrăgeşti cel mai mult?

Citesc foarte multe romane de ficțiune (fantastice și științifico-fantastice), dar cele mai bune cărți pe care le-am întâlnit sunt cele care explorează realitatea lumii contemporane, fără elemente fantastice .

5.Care este personajul cu care te identifici cel mai bine?

Bună întrebare. Cred că m-aș putea integra fără probleme într-un roman de John Green deoarece, asemenea personajelor Miles Halter din „Căutând-o pe Alaska” și Quentin Jacobsen din ” Oraşe de hârtie”, și eu le sunt loial prietenilor, sătul de monotonia vieții de liceu și gata oricând să plec într-o aventură.

6.Dacă ar trebui să alegi a fi o creatură fantasy,care ar fi aceea?

Dacă ar trebui să aleg o civilizație supranaturală aș alege elfii. Îmi place să îmi imaginez că departe,pe tărâmuri nordice cu puțini locuitori, ființe micuțe și nevăzute ocrotesc pădurea și uneori ajută oamenii fără știința acestora. Spre deosebire de alte ființe supranaturale care duc o viață agitată, elfii sunt considerați pașnici și se folosesc de statutul de semizei pentru a păstra armonia.

7.Există o carte care nu ți-a plăcut absolut deloc?

Nu, consider că din fiecare carte poți să înveți câte ceva, indiferent că este vorba de o idee sau un întreg pachet de cunoștiințe. În schimb, o carte care mi-a dat bătăi de cap și pe care cu greu m-am ambiționat să o termin a fost „Ion” de Liviu Rebreanu.

8.Care este cel mai impresionant personaj negativ pe care l-ai întâlnit?tumblr_o9fyovGMqF1s5m21go1_250

Cersei Lannister din seria „Cântec de gheață și foc”: Everyone who isn’t us is an enemy. Pe parcursul a cinci cărți și șase sezoane de serial, Cersei a condus din umbră Westeros. A împins imperiul în declin, îngreunând  viața oamenilor de rând, și-a înlăturat adversarii politici (inclusiv personajele îndrăgite de toți) și printr-o lovitură de stat șocantă a obținut Tronul de Fier. Dar oricât de distructivă este calea aleasă de regină, fanii seriei nu o pot urî pe Cersei. Mai mult, unii nici nu o mai consideră un personaj negativ. Regina-mamă a luptat pentru a-și proteja familia și acum poartă vina dezbinării acesteia. Cântec de gheață și foc ne-a oferit atâtea personaje complexe, dar parcă niciunul nu a suferit o transformare radicală precum cea a lui Cersei. Alte personaje negative demne de menționat sunt Ramsay Bolton, Melisandre și Joffrey Baratheon.

9.Ce carte te-a emoționat până la lacrimi?

Oricât de mult m-ar impresiona o carte sau un film, lacrimile refuză să apară, probabil pentru că știu că personajele sunt ficționale. În clasa a doua învățătoarea ne-a recomandat  „Punte spre Terabithia” de Katherine Paterson și ultimele capitole încă mă mai bântuie. Tot la capitolul cărți emoționante, recomand „Hoțul de cărți” de Markus Zusak și „Fata cu toate darurile” de M. R. Carey.

punte-spreterabithia-horz

10.Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, care ar fi acela și de ce ?

Știu că sună clișeic dar chiar mi-ar fi plăcut să studiez la Hogwarts. Nici nu ar trebui să fiu un personaj principal, m-aș bucura pur și simplu să trăiesc în lumea magică creată de J.K.Rowling. Un alt univers ficțional în care mi-ar plăcea să trăiesc este cel imaginat de Cassandra Clare în seria „Instrumente mortale„.

tumblr_nkv5im8WhP1u1vo97o1_500

Întrebări de la The Sagittarius Books:

1. Alege un citat care te reprezintă.

„When a man loves cats, I am his friend and comrade, without further introduction.” – Mark Twain

2. Ai urât vreodată un personaj ficțional?

Două cuvinte: Dolores Umbridge. Profesoara de Apărare împotriva Artelor Întunecate din „Harry Potter şi Ordinul Phoenix” este fără îndoială unul dintre cele mai detestate personaje din literatura pentru copii.Cred că motivul pentru care o urâm cu toți este că ne amintește fiecăruia de cineva, construcția personajului fiind atât de aproape de realitate. Mentorul care te trădează, politicianul corupt, profesorul care îți face viața grea doar pentru că poate, toate acestea se regăsesc în comportamentul lui Umbridge. În viața reală nu-l vei înfrunta pe Voldemort,dar te vei lovi adesea de Umbridge. Și acum, doar gândindu-mă la ea, începe să mă ia durerea de cap.

tumblr_inline_n2vayrIoCJ1s7hbkx-1457625473

3. Ai vreun personaj model, cu care vrei să semeni la un moment dat? Sau un autor model?

Uneori mi-aș dori să fiu mai altruist în relațiile cu ceilalți, să pot înțelege mai ușor așteptările și problemele celor din jur, să îi pot ajuta asemenea personajului Stargirl din romanul  „Copila-Stea” de Jerry Spinelli. De fiecare dată când cineva acționează într-un mod neplăcut încerc să-i înțeleg situația înainte de a-l judeca și toate astea se datorează personajului amintit mai sus. Ca autori îi admir pe Ransom Riggs și Rick Yancey pentru felul în care dozează suspansul.

4. Cu ce autori ai vrea să poți sta de vorbă?

Paulo Coelho. Romanul „Învingătorul este întotdeauna singur ” se numără printre cărțile mele preferate și în momentul de față citesc „Adulter„. Următorul roman de pe lista mea de lecturi este Alchimistul”. Autorul are un stil de scriere specific, sincer și profund, și fiecare personaj îți amintește de un prieten vechi. Mi-ar plăcea să îl întâlnesc, să discutăm despre viață și societate.

5. Care este cel mai înspăimântător personaj ficțional pe care îl cunoști?

Sunt tentat să îl amintesc pe Voldemort din seria Harry Potter pentru că își pierde complet umanitatea și singurul lucru care îl mai ține în viață este ura, nevoia de răzbunare. Totuși, dementorii.

tumblr_nn5cmvf4VV1rz7ailo2_500

6. Există vreo carte care ți-a schimbat complet percepția asupra lumii?

Când aveam șase ani am văzut Ferma Animalelor ( filmul de animație din 1954), realizat după romanul scris de George Orwell. Deviza cărții: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”.Cartea este o lecție de viață și la vârsta aceea m-a impresionat profund. Recomand cartea în aceeași măsură ca filmul.

7. Ai gusturi asemănătoare în filme și cărți? Dacă nu, care sunt deosebirile?

În general,da, îmi plac cărțile alerte, care îți pun mintea la contribuție. În materie de filme, observ tot mai multe adaptări cinematografice ale romanelor și tot mai puține scenarii originale. Sper că măcar așa oamenii vor deveni mai interesați de cărți și vor citi mai mult.

8. Science fiction, horror sau fantasy?

Câte puțin din fiecare.

9. În ce tărâm magic ți-ar plăcea să trăiești?

Am vizitat atâtea lumi atât de diferite, prin intermediul cărților și al filmelor, încât mi-ar fi imposibil să aleg doar una. Aș vizita Narnia, Hogwarts, Middle Earth, Wonderland și abia apoi m-aș hotărî unde vreau să rămân.

10. Care sunt autorii care ți-au marcat adolescența?

Am început cu Mircea Sântimbreanu ( Recreația Mare) și Constantin Chiriță ( Cireșarii). Mai târziu i-am descoperit pe Joseph Delaney,L. J. Smith ,Charlaine Harris, Veronica Roth și Alexandre Dumas.

Bloguri nominalizate :

  1. Cărți la puterea a doua
  2. Romance Of Pages
  3. Reading After Midnight
  4. My Book Basket
  5. Stil de scriitor

Întrebări : 

1. Numește cartea preferată și descrie-o în cinci cuvinte.

2. În ce moment al zilei citești?

3. Ce carte lansată în străinătate ți-ar plăcea să apară și la noi în țară?

4. Ce autor contemporan crezi că ar trebui să se studieze în școli?

5. Cărei cărți i-ai schimba finalul și de ce?

6.Ce carte a fost mai bună decât de așteptai?

7. Citești recenzii înainte de a cumpăra o carte?

8. Există vreo melodie ce te inspiră să scrii o carte?

9. Ce roman independent ți-ar fi plăcut să aibă o continuare?

10. Există o carte populară care ție personal ți-a displăcut?

 

Recenzie: Amalia de Liza Karan

Descriere:41AwSfSrZgL

Amalia este o adolescenta care se indragosteste nebuneste de Zain, un barbat mai în varsta, de cultura si religie diferite de ale ei. Si, cand dragostea lor reuseste sa se ridice mai presus de convingerile fiecaruia, un secret bine pastrat iese la iveala si este pe punctul de a o ruina.

 Amalia este o poveste emotionanta de iubire, credinta si curaj, care ne spune ca visele in care credem cu tarie se implinesc.


Recenzie : 

Amalia este un roman de suflet, explorând relația dintre un bărbat irakian și o tânără din București, o poveste captivantă care își propune să înlăture prejudecățile și barierele culturale. Romanul urmărește totodată un deceniu din viața protagonistei: o cunoaştem pe Amalia („Amy”) în ultimul an de liceu,o adolescentă tumblr_o21nhpsDIr1rjjohgo1_1280entuziastă și visătoare, și la finalul romanului părăsim o femeie matură, inteligentă şi puternică, dar la fel de pasionantă. Amalia este genul de eroină carismatică pe care o îndrăgești imediat și de care cu greu te mai poți despărți la final. Fie că se află în centrul orașului natal sau pe tărâmuri orientale, tânăra ajunge întotdeauna la inima celor din jur.  Zain și Amalia sunt într-un puternic contrast unul față de celălalt; atât prin experiența de viață, credință, origine, cât și prin raționament și personalitate. Amy este foarte tânără și prin urmare ușor naivă, impresionabilă, în timp ce Zain, prima ei mare iubire, își cunoaște interesele și nu se lasă învins până nu obține ceea ce vrea. În anumite momente am simțit că iubitul ei este conștient de influența pe care o are asupra Amaliei și nu se sfieşte să o manipuleaze.De fiecare dată când Zain i se plânge de unul dintre prietenii ei, Amalia taie brusc firele ce o leagă de acea persoană. Povestea este marcată de multe momente neprevăzute,o răsturnare de situație memorabilă fiind încheierea relațiilor cu Ina. „Din clipa aceea Ina a rămas pentru totdeauna un capitol închis din viața mea” – Așa se încheie prietenia cu Ina, ea fiind cea mai bună prietenă a Amaliei încă din copilărie, ajunsă în cele din urmă într-o poziție nefavorabilă din cauza unei traume și a unui lung șir de nereușite. Situația se repetă cu arăboaica și Sam („ căci în momentul în care ne-am luat rămas bun, nici nu mi-am dorit să-l mai revăd vreodată.”), tot după intervenția lui Zain. Oricum relația lor este departe de a fi perfectă și cei doi îndrăgostiți se încăpățânează să își facă zile amare unul altuia, despărțindu-se de mai multe ori doar de dragul de a se împăca. Atunci când Amalia nu îi face pe plac și au câte o dispută, Zain nu se desparte oficial de ea, ci dispare din viața ei pentru o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă, fata fiind nevoită să îl recucerească pentru a-i dobândi afecțiunea. Situația m-a amuzat având în vedere că în viața reală lucrurile largestau complet altfel. Nu am înțeles întru totul comportamentul lui Zain și nici de ce se grăbește Amy să-l ierte de fiecare dată, dar autoarea ne-a demonstrat în mai multe ocazii că iubirea ne face să acționăm împotriva firii, așadar am decis să nu îmi mai pun întrebări și să mă bucur de lectură.Totuși, este fascinant cum tindem să idealizăm persoana iubită, să îi acceptăm defectele chiar dacă în secret luptăm să ne corectăm propriile imperfecțiuni, încercând mereu să îi găsim scuze, pentru că iubirea cere sacrificii. Povestea Amaliei ne reaminește că, la final, nu contează până unde am fi dispuși să mergem pentru persoana iubită, pentru că destinul este cel care ne poartă pe aceste cărări lăuntrice și el are ultimul cuvânt în povestea fiecăruia dintre noi. Problema cu „pasiunile mistuitoare” este că se sting la fel de repede.

„Ce rost are să mai priveşti unde ai ajuns? Ridică-ţi privirea şi vezi unde ai vrea să fii. ”

Autoarea a știut să se inspire și din folclor, dedicând un capitol întreg viselor premonitorii și bine a făcut, deoarece capitolul în cauză mi s-a părut cel mai intrigant din toată povestea. Cu fiecare nouă despărţire, premoniţiile Amaliei devin şi mai sumbre, iar monologul ei interior este şi mai tragic. Dar,pe măsură ce fata pare să se cufunde în tristețe,și persoanelor care i-au trădat așteptările li se întâmplă lucruri, lucruri rele. Nu pot să vă spun mai multe pentru a nu vă strica suspansul,dar merită tumblr_o21nmh6PSf1rjjohgo1_1280să descoperiți urmările. Am citit cartea în două zile și când am ajuns la ultima pagină trecuse de unu și jumătate dimineața. Într-o țară cu foarte mulți romancieri contemporani, dar și foarte multe scrieri de calitate inferioară,sub nivelul european, consider că în direcția Amaliei ar trebui să se îndrepte literatura romantică autohtonă. Autoarea și-a asumat riscuri și a reușit să aducă la viață o poveste a cărei frumusețe se datorează chiar faptului că este neconvențională. Felicitările mele Lizei Karan și sper ca povestea să ajungă la inima cât mai multor cititori. Nu am știut de existența Editurii Virtuale până de curând dar dacă aveți de gând să publicați o carte în viitor, vă recomand să aruncați o privire pe site-ul editurii. O să găsiți acolo sfaturi utile, editoriale și articole menite să vă îndrume și să vă informeze în ceea ce presupune lansarea unei cărți. În plus, coperta este absolut superbă și tiparul este bine executat. Mai multe detalii despre formatul cărții și de unde poate fi achiziționată găsiți cu un simplu click pe copertă.

Cartea mi-a fost oferită de autoare pentru recenzie. Mulțumesc mult!

Scor: 4/5

patru stele

 

 

 

Recenzie: Requiem de Lauren Oliver

Cartea mi-a fost oferita de libraria online Libris pentru recenzie.Multumesc mult!

Descriere:

947243

 

A treia parte din trilogia Delirium.

Poate ca o luam razna din cauza sentimentelor noastre. Poate ca dragostea chiar e o boala si ne-ar fi mai bine fara ea.

Dar am ales un alt drum.

Si, in fond, acesta e rostul evitarii operatiei: sa fim liberi sa alegem. Liberi sa alegem inclusiv ce e gresit.


Recenzie :

Primul volum ne-a purtat pe urmele Magdalenei (Lena) Haloway, o tanara care se tumblr_o80sbuBQiJ1unfdido1_500
imbolnaveste de amor deliria nervosa, boala iubrii, intr-o societate distopica care blameaza toate problemele morale pe seama iubirii, interzice absolut orice manifestare a afectiunii printr-un cod de legi inclus in Cartea Tacerii si in cele din urma ajunge sa creeze un ser impotriva deliriei, administrat obligatoriu la implinirea varstei de optsprezece ani. Lena reuseste sa evadeze din orasul natal, cu putin timp inainte de a-i fi administrat tratamentul, si se refugiaza in spatiile neingradite, formate din terenuri salbatice,  neexplorate de societate. Dar Alex, marea sa iubire si baiatul care a imbolnavit-o, nu este la fel de norocos. Cel de-al doilea volum ne prezinta o fata schimbata,maturizata, care incearca sa isi refaca viata cu ajutorul prietenilor din Salbaticie  (Raven, Tack, Hunter si Blue) si in ciuda eforturilor de a-si ascunde sentimentele, se indragosteste din nou, de data asta de Julian. Requiem este cel de-al treilea si totodata ultimul capitol al trilogiei.Vor reusi rebelii sa rastoarne sistemul corupt? Romanul evolueaza destul de lent fata de primele doua volume, urmarind doua perspective, unul fiind cel al eroinei noastre, Lena si celalalt al Hanei, prietena ei. Hana, acum vindecata si parte a inaltei societati a Portlandului, prin logodna cu  Fred Hargrove, fiul fostului primar asasinat de rebeli, se confrunta cu propriile fantome din trecut. In ciuda vindecarii, care promite pacea interioara, Hana resimte din plin vinovatia pentru cum a parasit-o pe Lena la sfarsitul primului volum ,asa ca in acest volum incearca sa se revanseze fata de familia prietenei sale. Perspectiva este unica si reconfortanta deoarece timp de doua volume tratamentul ne-a fost prezentat ca fiind pierderea libertatii de a alege, a intereselor si a capacitatii persoanelor de a aprecia lucrurile ( fara extreme precum „ura” si „iubire”, nici celelalte sentimente si emotii nu pot avea intensitate), dar Hana ne dovedeste exact contrariul. Datorita acestui volum, Hana a devenit unul din personajele mele preferate din intreaga trilogie, alaturi de Raven si Julian. Imi plac personajele care au o evolutie constanta pana se ajunge la un echilibru – am mentionat evolutia eroinei principale la inceputul recenziei si in acest punct ma vad nevoit sa discut si involutia ei evidenta pe parcursul ultimului volum. In primul rand,a fost nevoie de un triunghi amoros pentru a mentine interesul cititorilor fata de Lena („triunghiul amoros” fiind modalitatea prin care autoarea a imbinat firul narativ a trei personaje intr-unul singur, acaparand astfel o mare parte din naratiune). In al tumblr_n6nqhjf5Bu1qfyjoto1_5001doilea rand, desi naratiunea se baza oarecum pe acest triunghi amoros, Lena nu interactioneaza prea mult cu niciunul dintre baieti ( temandu-se ca unul dintre ei va fi ranit in final, lucru inevitabil in situatia de fata). Evolutia acestor trei personaje stagneaza, baietii asteptand ca Lena sa-l aleaga pe unul dintre ei si ignorand faptul ca este un razboi in plina desfasurare la care ar trebui sa ia parte. Oricum, eu personal citeam cat mai repede capitolele din perspectiva Lenei, pentru a ma putea delecta cu povestea Hanei, captivanta datorita confesiunilor ei despre viata dinainte de operatie.Stilul naratiunii este ca intotdeauna ingenios,descriptiv si alert, personajele lui Oliver explorand o lume cu totul fascinanta, cu multe imagini artistice ce sporesc placerea  lecturii. Cand vine vorba de descrieri, Lauren Oliver se claseaza printre putinii scriitori contemporani care pot emotiona prin arta descriptiva mai mult decat prin actiune in sine. Cadrul natural este descris adeseori,intens si cu meticulozitate, fiind evidenta preferinta autoarei pentru astfel de spatii in defavoarea celor urbane, care sunt aproape intotdeauna afectate de distrugeri sau parasite. Daca ati fost  impresionati de tehnica si limbajul poetic folosit de Cassandra Clare, va recomand seria Delirium si va promit ca nu o sa regretati alegerea facuta. Cel mai „puternic” volum din trilogie cred ca a fost al doilea, dar nici Requiem nu dezamageste la capitolul suspans. Finalul este destul de vag si cu siguranta nu este cel pe care il asteptam. Stiind ca seria aceasta mai contine patru povestiri independente (Annabel,Alex,Hana si Raven), care ar putea fi lansate si la noi, nu o sa imi iau inca ramas bun definitiv de la naratiune. In orice caz, ii sunt extrem de recunoscator autoarei pentru efortul si geniul creativ de a dezvolta ideea unei lumi lipsite de dragoste si astept lansarea urmatorei  serii scrise de ea, Replica (pe 4 octombrie in America) pe care intentionez sa o citesc anul viitor. Puteti achizitiona cartea online din categoria carti beletristica.

Scor: 4/5

patru stele

tumblr_nabq4rKMAJ1sd1sxio1_500