In My Mailbox #21

Salutare,cititori!  Am revenit cu ultimul unboxing din 2016; nici nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul.. Nu pot spune că 2016 a fost „anul meu” sau cel mai bun an de până acum, este totuși anul care mi-a adus cele mai multe noutăți în bibliotecă și urmează să-mi depășesc și recordul pentru cele mai multe cărți citite (36). De la ultimul IMM am strâns 9 romane și în continuare o să vă scriu câteva cuvinte despre fiecare.

 Am primit:

dada

img_2341

De la librăria online Libris am primit pentru rencenzie următoarele titluri: „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote, „Panica” de Lauren Oliver, „Lumina iubirii” de Jay Asher și „După cutremur” de Haruki Murakami. (Recenziile pentru primele două le puteți accesa cu un simplu click pe titlu.)  Sunt foarte curios în legătură cu noul roman semnat de Jay Asher – primul său roman a fost uimitor, al doilea nu m-a impresionat în mod deosebit și rămâne de văzut dacă cel de-al treilea va fi pe măsura așteptărilor. Cât despre „După cutremur”, este cel de-al patrulea volum de Haruki Murakami pe care îl citesc. Până acum autorul nu m-a dezamăgit,dar o să-mi exprim pe larg părerile despre carte într-o viitoare recenzie.

img_2343

De la Black Button Books am primit „Uite-aşa o pierzi” de Junot Díaz,un roman extrem de amuzant pe care trebuie neapărat să-l includeți pe lista de lecturi în 2017 😉 Editura se află la început de drum, așa că le puteți ura bun venit pe piața literară cu o mică apreciere a paginii de Facebook.

img_2336

De luna aceasta suntem încântați să colaborăm și cu editura Booklet Fiction și am ales să începem această colaborare cu „Legenda” de Marie Lu.Cartea este scrisă impecabil, m-a surprins plăcut și recenzia este pe drum.

Am cumpărat: img_2344-horz

Am profitat de reducerile de Black Friday pentru a comanda câteva titluri de pe Elefant, pe care probabil că o să ajung să le citesc tocmai în iulie. Îmi doream „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys de când autoarea a venit în România și a promis că va scrie o carte despre istoria noastră. „Si am privit cu totii spre cer…” de Tommy Wallach am cumpărat-o pentru că, asemenea personajelor, și eu pot număra zilele până la încheierea liceului și va fi interesant să văd dacă mă regăsesc oarecum în conflictele interioare ale protagoniștilor.
img_2338

„Revolutionary Road” de Richard Yates a fost ecranizată în 2008 și pelicula cu Leonardo DiCaprio si Kate Winslet in rolurile principale a obținut nominalizări la premiile Oscar, Globul de Aur si BAFTA, așa că am considerat că trebuie să o am în bibliotecă.

img_2346

Și în final, un nou membru al familiei, Kindle Glare 6! Am tot înghesuit noile achiziții în bibliotecă, dar spațiul este limitat și nici bugetul nu îmi permite să cumpăr toate cărțile de pe lista de lecturi. Cărțile în format electronic sunt și mai ieftine decât cele tipărite și mai ușor de accesat. Evident că nu o să renunț definitiv să-mi iau cărți în formatul clasic, dar până îmi fac eu ordine în bibliotecă, o să încerc să citesc mai multe eBook-uri. Am cumpărat acest Kindle de pe emag luna trecută și sunt mulțumit de el, deși , dacă eram mai bine informat, aș fi cumpărat o versiune care să-mi permită să modific luminozitatea, pentru a putea citi și în întuneric. O să îl iau cu mine și la facultate și în toate excursiile de anul viitor. P.S. Fragmentul de pe cutie este din Miss Peregrine de Ransom Riggs,unul dintre romanele mele preferate!

Cam acestea ar fi noutățile…  Vă urez sărbători fericite și numai bucurii în noul an! 😉

Anunțuri

Recenzie: Uite-aşa o pierzi de Junot Díaz

Cartea mi-a fost oferită de editura Black Button Books pentru recenzie. Mulțumesc ! 

Descriere:

coperte-04

New York Times Bestseller şi finalistă la National Book Award, Uite-aşa o pierzi este modalitatea câştigătorului de premiu Pulizer, Junot Díaz de a sărbători iubirea, cu toate faţetele sale: iubirea obsesivă, iubirea ilicită, iubirea pierdută, iubirea maternă.

În proza extrem de energică, inventivă, delicată şi amuzantă, poveştile din Uite-aşa o pierzi sunt expuse la dorinţa infinită şi slăbiciunea inevitabilă a inimii. Ne amintesc că pasiunea triumfă mereu în faţa experienţei şi că „timpul de înjumătățire al dragostei este veșnicia”.


Recenzie:

tumblr_ohq83mzzip1rmg6cfo1_r2_1280Uite-aşa o pierzi” este o carte care m-a pus în dificultate; am pornit de la ideea că am de-a face cu o lectură ușoară, comică și puțin controversată, având în vedere că personajul principal, Yunior, prezintă imaginea streotipică a dominicanului infidel pe care am tot întâlnit-o în filme și seriale. Primul capitol aproape că-mi confirma bănuielile, dar romanul are un farmec aparte,ceva ca o vrajă care nu îți permite să te oprești din citit. Mi-au trebuit așadar trei capitole ca să înțeleg mesajul autorului (ascuns cu subtilitate în spatele greșelilor făcute de Yunior) și încă unul, cel de-al patrulea, ca să ajung să îndrăgesc cartea în forma ei noncomformistă. Dacă în majoritatea povestirilor întâlnim evenimente ce au culminat viața lui Yunior (sosirea în America,relațiile din adolescență, boala fratelui său, pierderea marilor „războaie” ale iubirii), în cea de-a patra distingem o problemă socială și anume greutățile pe care trebuie să le înfrunte imigranții pentru a-și câștiga traiul într-o țară capitalistă. “Otravida, Otravez” este singurul capitol din carte care nu îl vizează în mod direct pe Yunior, ci redă povestea de viață a unei simple femei dominicane, bucuriile și suferințele ei de zi cu zi, iubirea pe care i-o poartă unui bărbat divorțat și teama că acesta se va întoarce la soția și copiii lui. Poate cel mai complex personaj din întreaga narațiune, femeia aceasta misterioasă m-a fascinat întocmai pentru că ea nu ar fi trebuit să fie acolo – povestea în sine pare a fi nelalocul ei printre amintirile lui Yunior. Așa că m-am gândit: de ce autorul a simțit nevoia să includă și acest personaj în carte? Ce conexiuni există între Yunior și femeia misterioasă? Inițial am presupus că ar fi vorba de una dintre fostele iubite, dar după cercetări serioase pe internet, am descoperit că ea nu a făcut niciodată parte din viața protagonistului și totuși i-a schimbat percepția asupra lumii pentru totdeauna. Nu vă pot dezvălui identitatea personajului, dar am insistat asupra acestui episod pentru că odată ce am descifrat misterul lui Díaz am realizat cât de departe de adevăr am fost în așteptările mele. Nu este doar o lectură ușoară,de amuzament; poate că așa este percepută la prima vedere,dar există o profunzime nebănuită în cuvintele lui Yunior. Poți alege să vezi infidelitățile, incapacitatea de a se dedica unei singure femei și excesele sau poți vedea evenimentele care l-au împins spre problemele de relaționare. Vinovat sau victimă, Yunior are întradevăr defectele lui, dar faptul că în final încearcă să fie o persoană mai bună dovedește că nu este chiar un caz pierdut, ci ar putea fi „excepția” de la regulă. Nu știu dacă prontagonistul a fost inspirat din experiența de viață a autorului,dar cred că ar fi mai bine să nu aflu.

„Ana Iris m-a întrebat odată dacă-l iubesc iar eu i-am vorbit despre luminile din vechea mea casă din capitală, despre cum pâlpâiau și nu știai niciodată dacă urmau să se stingă sau nu. Îți lași treaba deoparte și aștepți și nu poți face cu adevărat nimic până ce luminile nu se hotărăsc. Asta, i-am spus, este ceea ce simt.”

Personal nu aș scrie o carte a cărei acțiune să se desfășoare în țara mea pentru că nu aș tumblr_my0ys4gdfx1sfyt8fo1_1280putea reprezenta obiectiv societatea, tradițiile și așa mai departe, dar întotdeauna mă bucur să descopăr mici frânturi din istoria și obiceiurile unei culturi prin intermediul romanelor citite (oricât de subiective ar fi ele). De acum voi asocia cultura dominicană cu Junot Díaz, așa cum îi asociez pe britanici cu Shakespeare. Oricum, ideea de a lăsa câteva cuvinte în limba natală a autorului mi s-a părut inspirată. Mereu mă întreb ce semnificații ale poveștii rămân lost in translation și mulțumită acestui roman mi-am mai potolit curiozitatea (plus că anumite detalii sunt ușor incomode și m-am bucurat că nu a trebuit să le citesc în română). În finalul romanului regăsim Ghidul Infidelului În Dragoste și dacă ar trebui să aleg un titlu alternativ pentru întreaga narațiune sau să fac rezumatul a tot ce am citit într-o singură propoziție, nici nu m-aș gândi la altceva. Sfatul meu este să citiți romanul lui Díaz cu mintea deschisă,preferabil cu dispoziția de a vă distra. Nu vă grăbiți să-l condamnați pentru că odată cu societatea și iubirea a evoluat și dragostea modernă nu ține cont de rațiune. Puteți comanda cartea de aici.


Scor: 4/5

patru stele

Recenzie: Panica de Lauren Oliver

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

Bestseller New York Times

Un roman despre prietenie, curaj, frici si sperante, de la autoarea bestseller-ului Delirium.1071118

Intr-un oras micut, unde tinerii sufera de claustrofobie, jocul Panica e singurul care le da sentimentul libertatii, prin probele absurd de periculoase.

Panica incepe ca atatea altele in Carp, un oras mort, de numai 12.000 de oameni din mijlocul pustietatii. Doar pentru ca era vara si nu era nimic de facut. Heather vrea sa participe la Panica, un joc legendar pentru cei din ultimul an de liceu, unde premiul si mizele sunt immense. Nu s-a considerat niciodata neinfricata, dar cand gaseste ceva si pe cineva pentru care sa lupte, descopera ca e mai curajoasa decat isi imagina. Lui Dodge nu i-a fost niciodata frica de Panica. Secretul pe care-l pastreaza cu sfintenie il va ajuta sa treaca prin joc. Dar ceea ce nu stie e ca nu este singurul cu secrete. Toata lumea are o miza. Pentru Heather si Lodge jocul aduce aliante noi, revelatii neasteptate si infiriparea primei iubiri. Dar si constientizarea faptului ca, uneori, lucrurile de care ne temem sunt cele de care avem cea mai mare nevoie.


Recenzie:

tumblr_nmtaugqfq01ur7215o1_1280

În Carp,un orășel de la periferia statului New York, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, un joc inițiat de câțiva absolvenți dornici de aventură dezbină comunitatea, punându-și competitorii față în față cu cele mai mari temeri. Fără bani, relații sau oportunități de a lăsa în urmă peisajul anost din Carp, spiritul liber al tinerilor este îngrădit, miza jocului crește, acesta devenind o cursă pentru libertate. Lauren Oliver se reinventează prin acest roman alert, tensiunea și suspansul împletindu-se pentru a oferi poveștii o atmosferă unică. Se pare că autoarea a vrut să scrie ceva cât mai diferit de Delirium și, după părerea mea, a reușit. Când mă gândesc la Lauren Oliver, în minte îmi vin descrierile poetice din seria Delirium, firul epic construit în jurul unei eroine ce se lasă ghidată de sentimente. Oliver are un stil de scriere distinctiv; acțiunea nu este întotdeauna surprinzătoare, dar ceva din felul în care sunt descrise întâmplările te face să simți că iei parte la narațiune, lucru pe care îl apreciez enorm la scriitori. În centrul acțiunii regăsim patru personaje: Heather,Dodge,Natalie și  Bishop, primii doi  luând pe rând postura de narator. Nici Heather nu este eroina tipică de ficțiune pentru adolescenți, în primul rând pentru că ea este conștientă de puterea de care dispune, nu dă înapoi și nici nu așteaptă pe cineva care să o salveze când lucrurile nu ies cum trebuie. Ea nu joacă Panica pentru glorie sau pentru a demonstra ceva; are nevoie de acei 67 000 $ pentru a-și ajuta sora, dar cu toții tumblr_nmtaugqfq01ur7215o2_1280știm că „Iadul e pavat cu intenţii bune”. Heather este genul de tânără maturizată de circumstanțe pe care o simpatizezi pentru că știi prin câte a trecut pentru a ajunge într-un anumit punct. Natalie, cea mai bună prietenă a lui Heather, speră să câștige pentru a-și finanța cariera de model. În schimb Bishop nu participă în mod direct la joc, dar rolul său de susținător al fetelor nu trebuie ignorat. Dodge, îndrăgostit iremediabil de Natalie, reușește să pătrundă în grupul celor trei prieteni, fiind singurul personaj a cărui motivație nu vizează  banii. Îmi place cum a fost nuanțată povestea: este măsurat curajul prin teamă, explorează  loialitatea prin infidelitate, etc.Provocările specifice jocului nu sunt doar deosebit de periculoase, ci reprezintă și probleme de etică. Scopul scuză întotdeauna mijloacele? Poți să rănești pe cineva încercând să-l salvezi? Răspunsurile nu vin în forma clasică pentru că nu poți să limitezi  la „corect” și „greșit” acțiunile unei persoane, dacă nu știi și contextul, ce l-a determinat să ia acea decizia. Fiecare personaj are câte un motiv  pentru care consideră că merită să câștige jocul, unele justificate, altele nu, dar ce au în comun toate aceste motive este frica. Frica de a rămâne blocat în oraș, frica de a eșua sau de a confrunta realitatea. Un om poate fi curajos doar atunci când îi este teamă și până la urmă asta înseamnă Panica: a-ți realiza temerile înainte de a le înfrunta. fb_img_1478768345973Am insistat să citesc romanul lui Oliver în ciuda faptului că am mai citit o carte cu o premisă asemănătoare în octombrie, și anume Nerve. Eram curios în ce direcție se va îndrepta scrierea autoarei acum că seria Delirium este completă și nu am fost dezamăgit. Este o poveste captivantă și merită să vă rupeți câteva ore în fiecare seară pentru a o citi. Și trebuie să recunosc:  mă bucur că este vorba de un roman independent pentru că ,oricât de mult m-ar intriga stilul lui Oliver, nu am timpul și motivația necesară să încep o noua serie YA. I-am acordat patru stele pentru că autoarea știe cum să inducă cititorul într-o anumită stare, dar uneori exagerează cu detaliile și atmosfera își pierde farmecul.Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


 Scor: 4/5
patru stele

Recenzie: Nu veți avea ura mea de Antoine Leiris

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

1065807Antoine Leiris si-a pierdut sotia, Hélène Muyal-Leiris, pe 13 noiembrie 2015 in atacurile teroriste de la Bataclan, Paris. Ravasit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisa catre atacatorii care au omorat-o pe sotia lui. El refuza ca aceasta crima sa ii defineasca viata sau pe cea a copilului lor, in varsta de numai 17 luni la momentul atacului. Scrisoarea lui este preluata de ziare si televiziuni din intreaga lume ca un manifest impotriva urii.

    In acest volum, Leiris spune intreaga poveste a luptei sale cu suferinta dupa pierderea sotiei lui. Nu veti avea ura mea este o carte de o frumusete sfasietoare, despre cum el si fiul lui, Melvil, au supravietuit durerii. O carte plina de curaj si sinceritate, care raspunde unei intrebari imposibile: cum pot sa merg mai departe? O marturie rara si greu de uitat despre supravietuire, ce transmite un indemn universal la speranta. Mesajul lui Leiris este o stea calauzitoare in aceste vremuri intunecate. Despre cum numai dragostea poate invinge intotdeauna ura.

Recenzie:

Cartea lui Antoine Leiris este în primul rând o lecție de viață, mărturia vie a faptului că victime ale terorismului nu sunt doar cei care și-au pierdut viața, ci și familiile, prietenii, persoanele dragi care îi așteaptă acasă. Atentatul de la Bataclan, unde câteva sute de persoane se adunaseră să urmărească un concert, a îndoliat Franța în aceeași măsură în care tragedia de la Colectiv a lovit România. Sunt momente pentru care nu există cuvinte și totuși este nevoie de ele pentru a te elibera de durere, pentru a găsi tăria de a merge mai departe. „Nu veți avea ura mea” este jurnalul unui astfel de supraviețuitor; în cele două săptămâni de singurătate, după ce a fost văduvit de soție, jurnalistul Antoine Leiris scrie o serie de eseuri, descriindu-și viața de zi cu zi alături de fiul său. Melvil avea șapte luni în momentul atentatului, nu va păstra nicio amintire a mamei sale – acestea sunt urmările terorismului, cei inocenți vor plăti pentru greșelile celor aflați la putere. Consider că într-o oarecare măsură cartea a fost scrisă pentru Melvil, pentru a-l ajuta să înțeleagă absența definitivă a mamei. Subiectul cărții este unul foarte serios,cutremurător, și înțeleg de ce majoritatea cititorilor evită astfel de cărți,dar manifestul lui Leiris merită și trebuie citit. Nu mai urmăresc jurnalele de știri de ani buni,din același motiv: accidentele, crimele și dezastrele naturale, numărul victimelor afișat în partea de jos a ecranului, toate acestea mă deprimă, îmi amintesc că tragedia poate lovi în orice moment, oriunde și pe oricine. Și eu am pierdut la rândul meu persoane apropiate, dar nu-mi pot imagina durerea provocată de pierderea unei soții sau a unui părinte (și nici nu vreau să-mi imaginez). Am simțit această durere năucitoare în fiecare pasaj, prin fiecare aforism și evocare; autorul și-a imaginat cum ar fi arătat viața în trei, o imagine ideală combătută de cruzimea realității.

„Credeam că, dacă luna ar dispărea într-o zi, marea s-ar retrage ca să n-o vedem plângând. Vânturile ar înceta să danseze. Soarele n-ar mai vrea să răsară.”

Locuind într-o zonă relativ sigură,cum este Europa, conceptul terorismului mi-l imaginez la mii de kilometrii distanță de ceea ce înseamnă societatea modernă – și totuși,atentate la siguranța și integritatea europeană confirmă faptul că armele nu ne vor rezolva în mod miraculos problemele. A trecut un an de la tragedia în urma căreia 90 de persoane și-au pierdut viața, clubul Bataclan va fi redeschis luna aceasta și cu timpul urmările atacului nu vor mai  ajunge pe paginile ziarelor. „Când toți se vor fi întors la viețile lor, noi vom trăi cu asta. Această poveste va fi povestea noastră. S-o resping ar însemna s-o neg.” A citi manifestul lui Leiris înseamnă a-i împărtăși suferința, a-i susține cauza: răspândirea mesajelor anti-violență. Am observat că romanele de non-ficțiune au alt efect asupra mea și poate că în viitor mă voi reorienta spre astfel de povești de viață.

142198193-jpg-crop-rectangle3-large

„Dacă acest Dumnezeu pentru care voi ucideți orbește ne-a făcut după chipul său, fiecare glonț din corpul soției mele va fi o rană din inima lui. Așa că nu vă voi face darul urii mele.”

Nu veți avea ura mea” este o colecție de trăiri, emoții și cugetări, un volum sincer despre durerea provocată de pierderea unei ființe dragi și puterea de a merge mai departe.Ce m-a determinat să o citesc a fost chiar scrisoarea deschisă adresată de Antoine Leiris celor care i-au ucis cu sânge rece soția – dacă atentatul m-a înfiorat, scrisoarea m-a cutremurat de-a dreptul. Pe atunci cartea aceasta nu exista încă, era sfârșitul lui noiembrie și eram încă în faza în care ne schimbam poza de profil cu steagul Franței pentru a arăta solidaritate. Scorul acordat volumului este pur simbolic; nu poți să notezi durerea unei persoane, dar luând în considerare mai multe aspecte, am considerat că merită cu desăvârșire cele cinci steluțe pe Goodreads. Dacă doriți să comandați cartea v-am lăsat un link util la începutul articolului. De asemenea, găsiți o varietate de romane interesante în categoria cărți beletristică.

"De la decesul lui Hélène nu mai există narațiune. E sfârșitul poveștii."

„De la decesul lui Hélène nu mai există narațiune. E sfârșitul poveștii.”


Scor: 5/5 

cinci stele

Recenzie: Biblioteca sufletelor de Ransom Riggs

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere: 

Un baiat cu puteri extraordinare. O armata de monstri nimicitori. O batalie magistrala1062731 pentru viitorul deosebitilor.

Copiii deosebiti aflati in grija lui Miss Peregrine isi tin fanii cu sufletul la gura pana in ultimul moment. Dupa doua volume naucitoare, Ransom Riggs aduce in cea de-a treia parte a indragitei serii, Biblioteca Sufletelor, deznodamantul mult asteptat. Jacob descopera, in sfarsit, care este rolul sau in lumea deosebitilor, pe masura ce abilitatile lui devin din ce in ce mai sofisticate. Alaturi de Emma si Addison MacHenry, cel mai deosebit caine vorbitor, Jacob sare din prezent in trecut, dintr-o bucla in alta, pentru a-si salva prietenii captivi intr-o fortareata in care strigoii ticluiesc cele mai diabolice planuri. Astfel, cei trei eroi ajung de pe strazile Londrei moderne in labirinticul Pogonul dracului, o mahala uitata de lume a Angliei victoriene. Aici se va decide, odata pentru totdeauna, soarta lumii deosebitilor, intr-o lupta pe viata si pe moarte impotriva strigoilor si a sufletelor-pustii.


Recenzie:

tumblr_nwom09m3an1u0w14jo2_1280Sincer, deși am primit volumul la o săptămână de la lansarea oficială, eram ușor ezitant dacă să mai amân puțin lectura sau nu. Foarte multe serii de ficțiune populare au fost „distruse” de volumul final și nu voiam să adaug și această serie pe lista cărților care „aveau potențial dar și-au pierdut farmecul pe parcurs”. Autorii cunoscuți sunt adesea presați de edituri să scoată ceva,orice pentru fani și parcă la final, odată ce și-au format deja un fandom și editurile le promovează excesiv lansările, nu-și mai dau interesul așa cum o făceau la început. Miss Peregrine este excepția care confirmă regula, mi-a depășit așteptările și ultimul volum mi s-a părut chiar mai reușit decât Orașul Pustiu. Vorbim despre o serie care și-a păstrat capacitatea de a captiva cititorii până la ultima pagină. Folosindu-se doar de câteva fotografii vechi, autorul a creat un întreg univers „deosebit” pe care noi, cititorii, l-am explorat alături de personajele îndrăgite. Seria devine mai întunecată cu fiecare volum; imaginile descrise în Biblioteca Sufletelor par a fi desprinse dintr-un coșmar. Ajutați de un nou deosebit misterios pe nume Sharon, Jacob,Emma și Addison sfârșesc în Pogonul dracului, un loc atât de periculos pe cât e de grotesc. Cred că Sharon a fost personajul meu preferat pe parcursul acestui volum pentru că destinde atmosfera cu replicile sale spirituale și își ajută prietenii chiar dacă ei încearcă să scape de el în mod constant. Sharon este prietenul pe care eroii noștrii nu-l merită, dar de care au nevoie și nu este singurul personaj memorabil introdus în acest ultim capitol al trilogiei. Poate că bătălia finală nu a fost cea la care se așteptau fanii seriei, dar cartea nu duce lipsă de situații limită și felul cum s-a încheiat povestea mi-a amintit într-o oarecare măsură de Harry Potter. Nu m-aș supăra ca Miss Peregrine să câștige aceeași simpatie de care s-a bucurat seria lui Rowling, dar știu că este puțin probabil cu schimbările aduse de regizor adaptării cinematografice. Ransom Riggs nu a avut prea multe de spus în legătură cu filmul Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children, dar din recenziile urmăritorilor am dedus că nu au fost cu toții impresionați de cum a abordat Tim Burton ideile. Revin la „Biblioteca Sufletelor” și vă mai spun că titlul face referire la o legendă foarte interesantă despre originile deosebiților, aflăm mai multe informații despre istoria și buclele în care se ascund cei cu însușiri neobișnuite. Așa cum bănuiți deja din descriere, nu toți deosebiții vor lua parte la această aventură și dacă aveți alt personaj preferat în afara cuplului Jacob-Emma nu o să fiți pe deplin mulțumiți. Știți cum în primul volum fiecărui deosebit îi era dedicat câte un capitol și toți interacționau ca o familie? În Biblioteca Sufletelor  majoritatea membrilor grupului au câte două-trei replici, pentru că situația continuă să se înrăutățească și fiind ultimul volum, nu mai este timp de dezvoltare a personajelor. În schimb sunt mai multe accente romantice decât au fost în primele două volume și Jacob are de făcut o alegere importantă care nu mai vizează viața prietenilor săi. Fotografiile sunt la fel de înfricoșatoare pe cât te-ai aștepta de la o astfel de carte, dar cred că Ransom Riggs a salvat cele mai neobișnuite poze pentru final. Îmi va fi cu siguranță dor de starea pe care mi-o provoacă aceste cărți – în niciun moment al lecturii nu m-am plictisit și nu m-am oprit din citit decât atunci când era absolut necesar. Miss Peregrine este una dintre seriile care m-au captivat și m-au îndemnat să îmi pun imaginația la contribuție cel mai mult în ultimii ani și nu știu dacă îi voi găsi un înlocuitor prea curând. Să citesc cărțile lui Riggs a fost o experiență unică, surprinzătoare și uneori bizară, dar plăcută, de care merită să vă bucurați și voi. Dacă ați citit primele două volume și vă doriți să luați parte și la această ultimă aventură, v-am lăsat câteva linkuri utile de unde puteți achiziționa cărțile, la începutul articolului. Găsiți toate romanele autorului în categoria cărți beletristică. Între timp, o să vizionez și eu filmul, să mă conving de ceea ce am citit și aștept traducerea volumui Tales of the Peculiar să îmi completez seria în bibliotecă 😉


Scor: 5/5

cinci stele


 

Recenzie: Magonia de Maria Dahvana Headley

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere: 

  Inca de cand era mica, Aza sufera de o boala de plamani, din cauza careia ii este tot mai magoniagreu sa respire. Doctorii ii dau medicamente sperand ca reusesc sa o mentina in viata. Cand Aza vede o corabie in cer, familia ei considera ca e vorba de un efect secundar al pastilelor. Dar Aza e sigura ca nu e o halucinatie. Poate sa auda pe cineva de pe vas strigandu-i numele. Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care intotdeauna a fost alaturi de ea si pentru care ea ar putea avea sentimente mai mult decat prietenesti. Dar inainte ca Aza sa se gandeasca mai bine la asta, ceva groaznic se intampla. Boala o doboara. Aza pleaca din aceasta lume. Si ajunge intr-alta: MAGONIA.

    Deasupra norilor, pe taramul corabiilor, Aza nu mai este faptura slaba, pe moarte. In Magonia, ea poate sa respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensa, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Caci Magonia si Pamantul sunt in pragul razboiului, iar soarta intregii omeniri sta in mainile Azei – inclusiv soarta baiatului pe care il iubeste. Incotro se va indrepta loialitatea ei?
Recenzie:
Uneori, după fiecare 30-40 de romane citite,îmi pun întrebarea: „Care dintre aceste cărți ar putea deveni un clasic contemporan?”. Anul acesta îi acord votul de încredere Magoniei. Efectiv nu am putut să o las jos, am citit câte o sută de pagini pe zi, asta pentru că nu voiam să o termin într-o singură noapte. Asemenea unei picturi suprarealiste universul Magoniei este minuțios construit și poți descoperi noi sensuri în fiecare detaliu al narațiunii. Sincer, aveam nevoie de o provocare, de o carte care să mă pună la încercare și Magonia a picat la fix. Afirm că o astfel de lectură este o provocare pentru că nu poți anticipa ce urmează să se întâmple. Aza Ray, eroina romanului, este o tânără pasionată de cărți, sarcastică și încăpățânată, cu o pasiune secretă și pentru cel mai bun prieten, sfsJason. Vă regăsiți în descriere? Pentru că eu mă regăsesc puțin 🙂 Romanul este prezentat atât din perspectiva Azei, cât și a lui Jason, prietenul ei la fel de sacastic și încăpățânat. Relația dintre cei doi protagoniști este înduioșătoare și îmi amintește de romanele lui John Green. Dacă mi-ar cere cineva să fac rezumatul cărții într-o singură propoziție aș spune că este despre o fată care moare și un băiat care moare după ea. Desigur, aș putea să fac o paralelă între „Sub aceeaşi stea” și „Magonia” ,dar cel de-al doilea roman este remarcabil dintr-atâtea puncte de vedere încât l-ar eclipsa pur și simplu pe Green și alte completări nu ar mai fi necesare. În primul rând tehnica narativă este marcată de nuanţe lirice și se distinge de tot ce am citit în ultimii ani. Singura carte care s-a apropiat ușor de această performanță a fost Atingerea lui Juliette de Tahereh Mafi (atunci nu eram deloc familiarizat  cu stilul de scriere și i-am acordat trei stele). Mi-au trebuit câteva capitole să mă obișnuiesc cu metoda de scriere a autoarei.Pe urmă povestea, o aventură memorabilă cu pirați, mercenari, ființe pe jumătate om pe jumătate pasăre și cântece apocaliptice, toate acestea între nori, pe un tărâm numit Magonia. Este o lume atipică, a contrariilor, cu personaje colorate și o atmosferă magică. Pentru prima dată nu m-a deranjat faptul că personajele principale nu se încadrează în tiparul realismului și cătumblr_o2av1qpjhg1s03z7mo3_1280 autoarea și-a luat libertatea de a le contura cât mai  „deosebit”. De exemplu, Jason poate recita numărul  π până la cea de-a cincizecea zecimală și este atât de hipster încât citește romane din secolul al șaisprezecelea pentru amuzament. Nu numai că Jason are cunoștințe despre absolut orice domeniu și relații dubioase de la agenți guvernamentali la tipii care lucrează la morgă (?) dar și prietena lui, Aza, este unică din toate punctele de vedere și la  șase ani știa mai multe zecimale din π decât Jason. În mod normal, când întâlnesc asemenea personaje iau o pauză de la lectură, pentru că vreau să mă identific cât de cât cu protagoniștii și  să pot face o conexiune între ficțiune și realitate. În această carte am înțeles că realitatea Magoniei nu dorește să aibă nimic de-a face cu realitatea noastră pentru că rasa umană distruge toate misterele, tot ce nu poate și nu vrea să înțeleagă. În plus discuțiile celor doi tineri îți vor aduce zâmbetul pe buze pentru că au farmecul acela nonșalant și inocența primei iubiri. Cum spuneam, dialogul nu are o cursivitate studiată, el este chiar mai imprevizbil decât narațiunea: într-un moment ni se vorbește despre boala Azei, despre faptul că îi creștea o pană în plămâni și în momentul următor autoarea ne lovește cu ceva de genul „Apropo, am menționat că Aza învățase singură limbajul Silbo, alcătuit din fluierături, specific Insulelor Canare? Era o fată atât de specială„. Pe mine astfel de pasaje neașteptate m-au  distrat și am aflat o mulțime de informații pe care nu știu cum le-aș putea folosi în viața reală. Finalul cărții m-a luat prin surprindere pentru că nu este doar lupta generică dintre bine și rău – cele două tabere par a se confunda și loialitatea personajelor este pusă la încercare într-un conflict de proporții, care va avea urmări iremediabile (în ambele lumi și pentru ambii eroi).
tumblr_ntlmkwzrjb1qdlytco1_1280Vreau să vă opriți puțin din lectură pentru a admira coperta. Nu-i așa că este fantastică? Mă bucur că echipa Leda Edge a decis să păstreze coperta originală a cărții, pentru că se potrivește de minune poveștii.Maria Dahvana Headley are o voce puternică țn literatură și din cele  treizeci de povești publicate în Statele Unite, mă întreb care va fi următoarea tradusă în română. Sper să fiți la fel de încântați de călătoria Azei printre nori, alături de membrii echipajului corabiei Amina Pennarum. Dacă ați citit-o deja sau aveți de gând să o citiți, aștept impresiile voastre. Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.
Scor: 5/5
cinci stele