Recenzie: Inimi chimice de Krystal Sutherland

Cartea mi-a fost oferită de editura Storia pentru recenzie. Mulțumesc mult! 

Descriere:

1072045

Henry Page nu a fost niciodata indragostit. Se considera un spirit romantic fara speranta, caruia nu i-a fost dat sa intalneasca iubirea la care spera – una de tipul celor din filme, care faca inima sa tresara si sa nu-I lase sa doarma si sa manance. In schimb, s-a multumit sa invete ca sa ia note mari si sa intre la o facultate buna; dar si sa devina in sfarsit redactor-sef al ziarului de liceu. In clasa a XII-a, intr-o zi de joi, la prima ora, isi face aparitia Grace Town, iar Henry isi da seama ca totul se va schimba.

    Grace nu seamana cu fata din visurile lui – merge in baston, poarta haine baietesti care-i sunt prea mari si pare sa faca dus cam rar. E limpede ca ceva e defect in fiinta lui Grace, dar lui Henry i se pare cu atat mai frumoasa si isi doreste mai mult ca orice s-o ajute sa-si lipeasca bucatile pierdute din suflet. 


 Recenzie:

   În „Inimi chimice”, Krystal Sutherland se adresează noii generații cu mult umor și ingeniozitate, oferindu-ne personaje tridimensionale și o perspectivă dinamizată asupra iubirii adolescentine tragice. Dacă tot suntem obișnuiți cu iubirea idealizată în limitele realismului, cu îndrăgostiții care își mărturisesc sentimentele sub lumina palidă a lunii, să vedem partea aceasta întunecată, inestetică a iubirii este categoric reconfortant. Autoarea creează așadar o alternativă la poveștile de dragoste cu care ne-am obișnuit: cine spune că, pentru a fi memorabilă, iubirea trebuie să fie împărtășită sau eternă? Henry Page își împarte ultimul an de liceu între timpul petrecut cu prietenii săi, Lola și Murray, și selecția articolelor pentru ziarul școlii, unde este desemnat redactor-șef. O relație spontană nu se regăsește pe lista lui de priorități, dar Henry nu anticipează apariția misterioasei Grace Town. Grace, cu toate obiceiurile ei lipsite de sens și cu o ușoară indiferență față de micile controverse ale vieții de liceu, este un personaj atipic pentru literatura Young Adult. M-a intrigat modul cum eroina poate fi vulnerabilă și îndurerată, dar în același timp emană siguranță de sine în relațiile cu cei din jur. Henry este o persoană foarte sociabilă și se bucură de o oarecare popularitate în liceu, în timp ce fata se autoizolează. Sacrificiile pe care Henry este dispus să le facă pentru a o cunoaște pe Garce capturează perfect entuziasmul specific primei iubiri. Din partea prietenilor lui Henry, vă puteți aștepta la mult umor și ironie, dar și scurte conflicte și dezamăgiri ca în orice prietenie. Lola este probabil cel mai rațional personaj din carte, ea va încerca să-l aducă cu picioarele pe pământ pe Henry și intervine atunci când misterul ce înconjoară viața lui Grace începe să îl bântuie pe tânăr până când acesta nu se mai poate concenta la nicio altă activitate. Sadie, sora lui Henry, savant genial și copilul problemă al familiei, este fără îndoială personajul meu preferat din carte, în timp ce Murray, deși extrem de simpatic, mi s-a părut destul de stereotipizat, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă autoarea a întâlnit vreodată un australian (și da, se pare că este originară din Australia). La fel ca prietenul său, și Murray are parte de o dramă sentimentală, dar niciuna nu eclipsează suferința  lui Grace. Grace este captivă într-o relație din trecut, genul acela de iubire pe care o întâlnești o dată în viață și pe care nu o vei putea înlocui vreodată. Cât de greu este sa concurezi cu o astfel de iubire, stiind ca vei fi intotdeauna a doua opțiune? Aceasta este întrebarea care îl va chinui pe Henry pe parcursul romanului. Echilibrul vieții lui Grace este  fragil și pare să se deterioreze rapid, iar singurul care o poate salva pe fată din acest purgatoriu este tocmai băiatul pe care ea îl refuză.

Inimi chimice„, debutul în literatura pentru adolescenți al scriitoarei Krystal Sutherland, explorează prima iubire, între suferință și vindecare, posibilitatea de a o lua de la capăt și urmările acestei alegeri. Astfel evenimentele tragice din trecut se îmbină cu situații comice în drumul tinerilor spre maturizare. Probabil că aș fi apreciat mai mult glumele în engleză, pentru că unele jocuri de cuvinte sunt intraductibile în română. Oricum, această carte este relevantă pentru tineri și datorită referințelor culturale din cărți, filme și seriale. Dacă referințe din seria „Harry Potter” sunt destul de frecvente, tot am fost surprins să citesc despre alegerile prezidențiale de anul trecut și campania lui Hillary- aceste detalii conferă romanului acea senzație de familiaritate, fiind mai aproape de realitate. Trebuie să mulțumim editurii Storia pentru apariția acestui roman la noi în țară și bineînțeles autoarei deoarece a reușit să abordeze acest subiect sensibil într-o manieră realistă și să surprindă și alte ipostaze ale iubirii. Foarte curând voi organiza un nou concurs cu titluri de la editura Storia pe pagina de Facebook a blogului și voi reveni cu mai multe recenzii, dar acum vă urez vacanță plăcută și spor la citit!


 Scor: 5/5

 

 

Recenzie: Vegetariana de Han Kang

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.


  Recenzie:

Vegetariana” este o lectură unică, fascinantă și cutremurătoare, despre destinul înfiorător al unei femei, ajunsă în situația tragică în care nici propriului trup nu îi mai aparține. În acest roman alegoric, decizia eroinei de a renunța la carne, aparent insignifiantă într-o societate care își impune standardele de frumusețe prin diete, va avea urmări radicale, de neimaginat. Într-o dimineață oarecare, în pragul celui de-al cincilea an de căsnicie, Cheong asistă la o scenă bizară, surprinzându-și soția în timp ce aceasta distrugea toate produsele animale din casă, motivându-și simplu acțiunile cu „Am avut un vis…” Acesta va fi începutul sfârșitului pentru cuplu. Coșmarul psihologic se va extinde ulterior în planul exterior- prin decizia subită de a nu mai curma vieți, protagonista sfârsește ea însăși prin a fi  „devorată” de cei pe care îi considera apropiați. Odată afirmată decizia de a-și schimba regimul alimentar, familia recurge la soluții extreme, invadându-i în mod brutal intimitatea femeii, ridiculizând-o și amintindu-i de traume adânci din copilărie ( mustrările tatălui agresiv, torturarea și uciderea lentă a câinelui familiei). Deși Han Kang își prezintă eroina în mai multe ipostaze narative, extrem de diferite una față de cealaltă (pentru Cheong, soțul ei, este o femeie absolut banală, care nu atrage atenția din punct de vedere fizic,în timp ce pentru bărbatul lui In-hye ea reprezintă o ființă exotică, debordând de senzualitate) avem totuși prilejul să o cunoaștem sumar pe Yeong-hye, în fragmente din coșmarurile ce îi tulbură nopțile. Personajul rămâne o enigmă pentru mine deoarece, deși pot înțelege motivele și principiile care stau la baza renunțării la sine, însăși autoarea descurajează o abordare rațională a romanului,

Am observat că autoarea  pune accentul pe erotism în aceeași măsură în care este reprezentată și drama psihologică, astfel în Pata Mongolă, Han Kang evocă tendința bărbaților de a obiectiviza femeile, Yeong-hye devenind un simplu obiect sexual pentru cumnatul ei, care profită de femeie fără rețineri, într-un moment de maximă vulnerabilitate psihică. Tabloul grotesc al abuzului este remarcabil prin profunzimea  sentimentelor  insuflate cititorului: toată revolta și suferința personajului se regăsesc în neputința de a acționa în acest punct. Lipsa apetitului va impune totodată schimbări fizice drastice, corpul femeii își pierde forma, nu mai este nimic erotic în înfățișarea ei, dar asta nu îi oprește pe cei din jur să pretindă control asupra ei. Cartea este puternic metaforizată, de la refuzul categoric de a mânca produse animale (un prim pas în parcursul femeii  spre dezumanizare) ca o expresie a libertății umane, până la  înfometare ca un simbol al opoziției față de patriarhism și feminitate.  Personajul își reprimă totodată gândurile și sentimentele, fiind captivă în propriul trup, în propria viață („Și ce, nu e voie să mori?” este replica care pare să pecetluiască soarta eroinei).

In-hye, sora protagonistei, este singura care îi rămâne alături, după ce Yeong-hye este părăsită de soț și abandonată de familie, singura care înțelege că în spatele interpretărilor și a diagnosticelor doctorilor, sora ei se opune însăși naturii umane și nu există un tratament care să o mai poată salva. Capitolul final al poveștii, „Copaci în flăcări” reflectă asupra suferinței, a mecanismul psihic de autoapărare: personajul feminin triumfă în cele din urmă, renunțând la sine, dar prețul libertății induce cititorului  sentimentul dulce-amărui de resemnare. „Vegetariana” reprezintă așadar o călătorie în tenebrele minții umane, un act de curaj și sacrificiu, un roman îndrăzneț în care veți regăsi cu siguranță propriile cugetări. Este Yeong-hye eliberată prin alegerea făcută, este moartea ultima expresie a libertății? Han Kang este autoarea care m-a introdus în literatura sud-coreeană și nici nu se putea un start mai puternic. Categoric nu va fi ultima lecturare a acestui autor, dar pentru moment vă recomand romanul acesta, pe care îl puteți achiziționa online din categoria cărți beletristicăCartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie. Mulțumesc mult!


 Scor: 5/5


Recenzie: Mic dejun la Tiffany de Truman Capote

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

571513Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cind locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fata excentrica si misteri­oasa, care locuia in aceeasi cladire. In scurt timp, scri­itorul aspirant de atunci si fata aceasta ciudata, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare”, devin prie­teni apropiati, iar opiniile si modul de viata neconven­tional, precum si lucrurile neobisnuite pe care le afla despre trecutul si aventurile prin care a trecut vecina sa ajung sa-l fascineze tot mai mult. Firul narativ simplu, liniar al microromanului ii permite lui Capote sa-si rafineze stilul caracteristic minimalist, intr-o forma vie si proaspata, care i-a adus un succes masiv la cri­tica si public. Cartea a cunoscut o ecranizare celebra in 1961, cu Audrey Hepburn in rolul principal.


Recenzie:

Experiența mea de cititor în 2016 nu ar fi fost completă fără acest (semi)roman pe care l-am devorat în două ore, deși nici nu am simțit cum a trecut timpul. Mi-am propus să citesc 50 de pagini înainte de culcare, pe care le-am transformat în 100,apoi 150 și tot așa până când am constatat că nu mai rămăsese nicio pagină de citit. De vină ar fi ritmul accelerat al narațiunii, care nu-ți permite să te plictisești și desigur, Holly Golightly, una dintre cele mai fascinante eroine din câte a întâlnit literatura contemporană. Membră a înaltei societății tumblr_o4j5i1xscg1uope3no1_500newyorkeze datorită carismei și protejata unui important gangster ajuns după gratii, Holly duce o existență lipsită de responsabilități și consecințe. Își formează o idee idilică despre viață ca o călătorie spre o destinație necunoscută și urmează acest principiu fără ezitări. Se consideră o ființă liberă la fel ca motanul roșcat căruia refuză să-i dea un nume, strigându-l pur și simplu „Cat” și confirmă spusele impresarului ei: „Este o impostoare, dar una adevărată„. Deși este întreținută de numeroșii ei pretendenți și sfârsește prin a se logodi pentru o poziție socială , ea se agață în continuare de iluzia libertății,a vieții mondene și fastuoase pe care și-a creat-o. Pentru Holly, să își servească micul dejun într-un loc asemănător magazinului Tiffany, unde totul este imaculat și costisitor, reprezintă idealul absolut, visul american. Pe de altă parte, vecinul lui Holly, naratorul-anonim pe care eroina noastră îl numește „Fred”,după fratele ei, încearcă să se lanseze pe piața literară prin propriile puteri. Apropierea celor doi le este benefică amândurora: Fred o temperează pe Holly în momentele delicate și uneori reusește chiar să o aducă pe tânără cu picioarele pe pământ, în timp ce Holly îl introduce în cercul persoanelor privilegiate. Eu personal nu am perceput romanul ca pe o poveste de dragoste, acest aspect fiind accentuat mai târziu  printr-o ecranizare: relația protagoniștilor este destul de subtilă și „Fred” nu pare atât de afectat de faptul că Holly este întotdeauna în compania altor bărbați. Popularitatea acestui roman se datorează personajelor pitorești, care fie încearcă fără succes să pătrundă în societatea selectă prin intermediul lui Holly, fie sunt fascinați de „puștoaică” și vor să facă parte din viața ei. Încă de la început romanul a stârnit controverse, fiind deopotrivă lăudat pentru inventivitate și blamat pentru imoralitate, poziția socială a protagonistei lăsând loc unor interpretări mai puțin onorabile. Comentariile lui Truman Capote pe această temă sunt și ele destul de vagi, misterul ce o înconjoară pe eroină fiind menținut până în ziua de astăzi. Lăsând la o parte aceste ipoteze,un lucru e sigur: literatura universală ar fi mai săracă fără o Holly Golightly. Trebuie reținut faptul că romanul a fost scris în 1950 și prin urmare reflectă mentalitatea acelor vremuri -anumite aspecte sunt considerate jignitoare în ziua de azi dar vă las pe voi să aflați despre ce este vorba.

tumblr_o5n02zyr9f1vnkarlo1_500

large

Mic dejun la Tiffany ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toți consumatorii de literatură. Am râs în două ore cât pentru toată ziua și la final am avut sentimentul ăla de satisfacție oferit de o carte bună. Mă bucur că am adăugat romanului lui Capote pe lista de lecturi de anul acesta și că pot să îl recomand și eu la rândul meu altor cititori.Dacă alegeți să citiți cartea în viitor, vă recomand și filmul, avându-i în rolurile principale pe George Peppard și uimitoarea Audrey Hepburn, care merită toată admirația noastră. Cred că m-am obișnuit cu filmele ce se îndepărtează de la subiectul cărților,pentru că am fost de-a dreptul surprins să descopăr dialoguri și scene din carte redate cu atâta exactitate. Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.

tumblr_nu7x6xjv6s1ufgrlro1_500

tumblr_nvidv7oozr1upm2wzo1_500


Scor: 5/5

cinci stele


Trailer film:


 

Recenzie: Panica de Lauren Oliver

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

Bestseller New York Times

Un roman despre prietenie, curaj, frici si sperante, de la autoarea bestseller-ului Delirium.1071118

Intr-un oras micut, unde tinerii sufera de claustrofobie, jocul Panica e singurul care le da sentimentul libertatii, prin probele absurd de periculoase.

Panica incepe ca atatea altele in Carp, un oras mort, de numai 12.000 de oameni din mijlocul pustietatii. Doar pentru ca era vara si nu era nimic de facut. Heather vrea sa participe la Panica, un joc legendar pentru cei din ultimul an de liceu, unde premiul si mizele sunt immense. Nu s-a considerat niciodata neinfricata, dar cand gaseste ceva si pe cineva pentru care sa lupte, descopera ca e mai curajoasa decat isi imagina. Lui Dodge nu i-a fost niciodata frica de Panica. Secretul pe care-l pastreaza cu sfintenie il va ajuta sa treaca prin joc. Dar ceea ce nu stie e ca nu este singurul cu secrete. Toata lumea are o miza. Pentru Heather si Lodge jocul aduce aliante noi, revelatii neasteptate si infiriparea primei iubiri. Dar si constientizarea faptului ca, uneori, lucrurile de care ne temem sunt cele de care avem cea mai mare nevoie.


Recenzie:

tumblr_nmtaugqfq01ur7215o1_1280

În Carp,un orășel de la periferia statului New York, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, un joc inițiat de câțiva absolvenți dornici de aventură dezbină comunitatea, punându-și competitorii față în față cu cele mai mari temeri. Fără bani, relații sau oportunități de a lăsa în urmă peisajul anost din Carp, spiritul liber al tinerilor este îngrădit, miza jocului crește, acesta devenind o cursă pentru libertate. Lauren Oliver se reinventează prin acest roman alert, tensiunea și suspansul împletindu-se pentru a oferi poveștii o atmosferă unică. Se pare că autoarea a vrut să scrie ceva cât mai diferit de Delirium și, după părerea mea, a reușit. Când mă gândesc la Lauren Oliver, în minte îmi vin descrierile poetice din seria Delirium, firul epic construit în jurul unei eroine ce se lasă ghidată de sentimente. Oliver are un stil de scriere distinctiv; acțiunea nu este întotdeauna surprinzătoare, dar ceva din felul în care sunt descrise întâmplările te face să simți că iei parte la narațiune, lucru pe care îl apreciez enorm la scriitori. În centrul acțiunii regăsim patru personaje: Heather,Dodge,Natalie și  Bishop, primii doi  luând pe rând postura de narator. Nici Heather nu este eroina tipică de ficțiune pentru adolescenți, în primul rând pentru că ea este conștientă de puterea de care dispune, nu dă înapoi și nici nu așteaptă pe cineva care să o salveze când lucrurile nu ies cum trebuie. Ea nu joacă Panica pentru glorie sau pentru a demonstra ceva; are nevoie de acei 67 000 $ pentru a-și ajuta sora, dar cu toții tumblr_nmtaugqfq01ur7215o2_1280știm că „Iadul e pavat cu intenţii bune”. Heather este genul de tânără maturizată de circumstanțe pe care o simpatizezi pentru că știi prin câte a trecut pentru a ajunge într-un anumit punct. Natalie, cea mai bună prietenă a lui Heather, speră să câștige pentru a-și finanța cariera de model. În schimb Bishop nu participă în mod direct la joc, dar rolul său de susținător al fetelor nu trebuie ignorat. Dodge, îndrăgostit iremediabil de Natalie, reușește să pătrundă în grupul celor trei prieteni, fiind singurul personaj a cărui motivație nu vizează  banii. Îmi place cum a fost nuanțată povestea: este măsurat curajul prin teamă, explorează  loialitatea prin infidelitate, etc.Provocările specifice jocului nu sunt doar deosebit de periculoase, ci reprezintă și probleme de etică. Scopul scuză întotdeauna mijloacele? Poți să rănești pe cineva încercând să-l salvezi? Răspunsurile nu vin în forma clasică pentru că nu poți să limitezi  la „corect” și „greșit” acțiunile unei persoane, dacă nu știi și contextul, ce l-a determinat să ia acea decizia. Fiecare personaj are câte un motiv  pentru care consideră că merită să câștige jocul, unele justificate, altele nu, dar ce au în comun toate aceste motive este frica. Frica de a rămâne blocat în oraș, frica de a eșua sau de a confrunta realitatea. Un om poate fi curajos doar atunci când îi este teamă și până la urmă asta înseamnă Panica: a-ți realiza temerile înainte de a le înfrunta. fb_img_1478768345973Am insistat să citesc romanul lui Oliver în ciuda faptului că am mai citit o carte cu o premisă asemănătoare în octombrie, și anume Nerve. Eram curios în ce direcție se va îndrepta scrierea autoarei acum că seria Delirium este completă și nu am fost dezamăgit. Este o poveste captivantă și merită să vă rupeți câteva ore în fiecare seară pentru a o citi. Și trebuie să recunosc:  mă bucur că este vorba de un roman independent pentru că ,oricât de mult m-ar intriga stilul lui Oliver, nu am timpul și motivația necesară să încep o noua serie YA. I-am acordat patru stele pentru că autoarea știe cum să inducă cititorul într-o anumită stare, dar uneori exagerează cu detaliile și atmosfera își pierde farmecul.Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


 Scor: 4/5
patru stele

Recenzie: Biblioteca sufletelor de Ransom Riggs

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere: 

Un baiat cu puteri extraordinare. O armata de monstri nimicitori. O batalie magistrala1062731 pentru viitorul deosebitilor.

Copiii deosebiti aflati in grija lui Miss Peregrine isi tin fanii cu sufletul la gura pana in ultimul moment. Dupa doua volume naucitoare, Ransom Riggs aduce in cea de-a treia parte a indragitei serii, Biblioteca Sufletelor, deznodamantul mult asteptat. Jacob descopera, in sfarsit, care este rolul sau in lumea deosebitilor, pe masura ce abilitatile lui devin din ce in ce mai sofisticate. Alaturi de Emma si Addison MacHenry, cel mai deosebit caine vorbitor, Jacob sare din prezent in trecut, dintr-o bucla in alta, pentru a-si salva prietenii captivi intr-o fortareata in care strigoii ticluiesc cele mai diabolice planuri. Astfel, cei trei eroi ajung de pe strazile Londrei moderne in labirinticul Pogonul dracului, o mahala uitata de lume a Angliei victoriene. Aici se va decide, odata pentru totdeauna, soarta lumii deosebitilor, intr-o lupta pe viata si pe moarte impotriva strigoilor si a sufletelor-pustii.


Recenzie:

tumblr_nwom09m3an1u0w14jo2_1280Sincer, deși am primit volumul la o săptămână de la lansarea oficială, eram ușor ezitant dacă să mai amân puțin lectura sau nu. Foarte multe serii de ficțiune populare au fost „distruse” de volumul final și nu voiam să adaug și această serie pe lista cărților care „aveau potențial dar și-au pierdut farmecul pe parcurs”. Autorii cunoscuți sunt adesea presați de edituri să scoată ceva,orice pentru fani și parcă la final, odată ce și-au format deja un fandom și editurile le promovează excesiv lansările, nu-și mai dau interesul așa cum o făceau la început. Miss Peregrine este excepția care confirmă regula, mi-a depășit așteptările și ultimul volum mi s-a părut chiar mai reușit decât Orașul Pustiu. Vorbim despre o serie care și-a păstrat capacitatea de a captiva cititorii până la ultima pagină. Folosindu-se doar de câteva fotografii vechi, autorul a creat un întreg univers „deosebit” pe care noi, cititorii, l-am explorat alături de personajele îndrăgite. Seria devine mai întunecată cu fiecare volum; imaginile descrise în Biblioteca Sufletelor par a fi desprinse dintr-un coșmar. Ajutați de un nou deosebit misterios pe nume Sharon, Jacob,Emma și Addison sfârșesc în Pogonul dracului, un loc atât de periculos pe cât e de grotesc. Cred că Sharon a fost personajul meu preferat pe parcursul acestui volum pentru că destinde atmosfera cu replicile sale spirituale și își ajută prietenii chiar dacă ei încearcă să scape de el în mod constant. Sharon este prietenul pe care eroii noștrii nu-l merită, dar de care au nevoie și nu este singurul personaj memorabil introdus în acest ultim capitol al trilogiei. Poate că bătălia finală nu a fost cea la care se așteptau fanii seriei, dar cartea nu duce lipsă de situații limită și felul cum s-a încheiat povestea mi-a amintit într-o oarecare măsură de Harry Potter. Nu m-aș supăra ca Miss Peregrine să câștige aceeași simpatie de care s-a bucurat seria lui Rowling, dar știu că este puțin probabil cu schimbările aduse de regizor adaptării cinematografice. Ransom Riggs nu a avut prea multe de spus în legătură cu filmul Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children, dar din recenziile urmăritorilor am dedus că nu au fost cu toții impresionați de cum a abordat Tim Burton ideile. Revin la „Biblioteca Sufletelor” și vă mai spun că titlul face referire la o legendă foarte interesantă despre originile deosebiților, aflăm mai multe informații despre istoria și buclele în care se ascund cei cu însușiri neobișnuite. Așa cum bănuiți deja din descriere, nu toți deosebiții vor lua parte la această aventură și dacă aveți alt personaj preferat în afara cuplului Jacob-Emma nu o să fiți pe deplin mulțumiți. Știți cum în primul volum fiecărui deosebit îi era dedicat câte un capitol și toți interacționau ca o familie? În Biblioteca Sufletelor  majoritatea membrilor grupului au câte două-trei replici, pentru că situația continuă să se înrăutățească și fiind ultimul volum, nu mai este timp de dezvoltare a personajelor. În schimb sunt mai multe accente romantice decât au fost în primele două volume și Jacob are de făcut o alegere importantă care nu mai vizează viața prietenilor săi. Fotografiile sunt la fel de înfricoșatoare pe cât te-ai aștepta de la o astfel de carte, dar cred că Ransom Riggs a salvat cele mai neobișnuite poze pentru final. Îmi va fi cu siguranță dor de starea pe care mi-o provoacă aceste cărți – în niciun moment al lecturii nu m-am plictisit și nu m-am oprit din citit decât atunci când era absolut necesar. Miss Peregrine este una dintre seriile care m-au captivat și m-au îndemnat să îmi pun imaginația la contribuție cel mai mult în ultimii ani și nu știu dacă îi voi găsi un înlocuitor prea curând. Să citesc cărțile lui Riggs a fost o experiență unică, surprinzătoare și uneori bizară, dar plăcută, de care merită să vă bucurați și voi. Dacă ați citit primele două volume și vă doriți să luați parte și la această ultimă aventură, v-am lăsat câteva linkuri utile de unde puteți achiziționa cărțile, la începutul articolului. Găsiți toate romanele autorului în categoria cărți beletristică. Între timp, o să vizionez și eu filmul, să mă conving de ceea ce am citit și aștept traducerea volumui Tales of the Peculiar să îmi completez seria în bibliotecă 😉


Scor: 5/5

cinci stele


 

Recenzie: Requiem de Lauren Oliver

Cartea mi-a fost oferita de libraria online Libris pentru recenzie.Multumesc mult!

Descriere:

947243

 

A treia parte din trilogia Delirium.

Poate ca o luam razna din cauza sentimentelor noastre. Poate ca dragostea chiar e o boala si ne-ar fi mai bine fara ea.

Dar am ales un alt drum.

Si, in fond, acesta e rostul evitarii operatiei: sa fim liberi sa alegem. Liberi sa alegem inclusiv ce e gresit.


Recenzie :

Primul volum ne-a purtat pe urmele Magdalenei (Lena) Haloway, o tanara care se tumblr_o80sbuBQiJ1unfdido1_500
imbolnaveste de amor deliria nervosa, boala iubrii, intr-o societate distopica care blameaza toate problemele morale pe seama iubirii, interzice absolut orice manifestare a afectiunii printr-un cod de legi inclus in Cartea Tacerii si in cele din urma ajunge sa creeze un ser impotriva deliriei, administrat obligatoriu la implinirea varstei de optsprezece ani. Lena reuseste sa evadeze din orasul natal, cu putin timp inainte de a-i fi administrat tratamentul, si se refugiaza in spatiile neingradite, formate din terenuri salbatice,  neexplorate de societate. Dar Alex, marea sa iubire si baiatul care a imbolnavit-o, nu este la fel de norocos. Cel de-al doilea volum ne prezinta o fata schimbata,maturizata, care incearca sa isi refaca viata cu ajutorul prietenilor din Salbaticie  (Raven, Tack, Hunter si Blue) si in ciuda eforturilor de a-si ascunde sentimentele, se indragosteste din nou, de data asta de Julian. Requiem este cel de-al treilea si totodata ultimul capitol al trilogiei.Vor reusi rebelii sa rastoarne sistemul corupt? Romanul evolueaza destul de lent fata de primele doua volume, urmarind doua perspective, unul fiind cel al eroinei noastre, Lena si celalalt al Hanei, prietena ei. Hana, acum vindecata si parte a inaltei societati a Portlandului, prin logodna cu  Fred Hargrove, fiul fostului primar asasinat de rebeli, se confrunta cu propriile fantome din trecut. In ciuda vindecarii, care promite pacea interioara, Hana resimte din plin vinovatia pentru cum a parasit-o pe Lena la sfarsitul primului volum ,asa ca in acest volum incearca sa se revanseze fata de familia prietenei sale. Perspectiva este unica si reconfortanta deoarece timp de doua volume tratamentul ne-a fost prezentat ca fiind pierderea libertatii de a alege, a intereselor si a capacitatii persoanelor de a aprecia lucrurile ( fara extreme precum „ura” si „iubire”, nici celelalte sentimente si emotii nu pot avea intensitate), dar Hana ne dovedeste exact contrariul. Datorita acestui volum, Hana a devenit unul din personajele mele preferate din intreaga trilogie, alaturi de Raven si Julian. Imi plac personajele care au o evolutie constanta pana se ajunge la un echilibru – am mentionat evolutia eroinei principale la inceputul recenziei si in acest punct ma vad nevoit sa discut si involutia ei evidenta pe parcursul ultimului volum. In primul rand,a fost nevoie de un triunghi amoros pentru a mentine interesul cititorilor fata de Lena („triunghiul amoros” fiind modalitatea prin care autoarea a imbinat firul narativ a trei personaje intr-unul singur, acaparand astfel o mare parte din naratiune). In al tumblr_n6nqhjf5Bu1qfyjoto1_5001doilea rand, desi naratiunea se baza oarecum pe acest triunghi amoros, Lena nu interactioneaza prea mult cu niciunul dintre baieti ( temandu-se ca unul dintre ei va fi ranit in final, lucru inevitabil in situatia de fata). Evolutia acestor trei personaje stagneaza, baietii asteptand ca Lena sa-l aleaga pe unul dintre ei si ignorand faptul ca este un razboi in plina desfasurare la care ar trebui sa ia parte. Oricum, eu personal citeam cat mai repede capitolele din perspectiva Lenei, pentru a ma putea delecta cu povestea Hanei, captivanta datorita confesiunilor ei despre viata dinainte de operatie.Stilul naratiunii este ca intotdeauna ingenios,descriptiv si alert, personajele lui Oliver explorand o lume cu totul fascinanta, cu multe imagini artistice ce sporesc placerea  lecturii. Cand vine vorba de descrieri, Lauren Oliver se claseaza printre putinii scriitori contemporani care pot emotiona prin arta descriptiva mai mult decat prin actiune in sine. Cadrul natural este descris adeseori,intens si cu meticulozitate, fiind evidenta preferinta autoarei pentru astfel de spatii in defavoarea celor urbane, care sunt aproape intotdeauna afectate de distrugeri sau parasite. Daca ati fost  impresionati de tehnica si limbajul poetic folosit de Cassandra Clare, va recomand seria Delirium si va promit ca nu o sa regretati alegerea facuta. Cel mai „puternic” volum din trilogie cred ca a fost al doilea, dar nici Requiem nu dezamageste la capitolul suspans. Finalul este destul de vag si cu siguranta nu este cel pe care il asteptam. Stiind ca seria aceasta mai contine patru povestiri independente (Annabel,Alex,Hana si Raven), care ar putea fi lansate si la noi, nu o sa imi iau inca ramas bun definitiv de la naratiune. In orice caz, ii sunt extrem de recunoscator autoarei pentru efortul si geniul creativ de a dezvolta ideea unei lumi lipsite de dragoste si astept lansarea urmatorei  serii scrise de ea, Replica (pe 4 octombrie in America) pe care intentionez sa o citesc anul viitor. Puteti achizitiona cartea online din categoria carti beletristica.

Scor: 4/5

patru stele

tumblr_nabq4rKMAJ1sd1sxio1_500

 

 

 

 

Recenzie: Mandrie, Prejudecata, Zombi de Jane Austen si Seth Grahame-Smith

Cartea mi-a fost oferita de libraria online Libris pentru recenzie.Multumesc mult!   

Descriere:

cop

„ESTE UN ADEVĂR UNIVERSAL CUNOSCUT CĂ UN ZOMBI CARE A APUCAT SĂ MĂNÂNCE UN CREIER VA SIMTI NEVOIA SĂ MĂNÂNCE ŞI MAI MULT CREIER.”
Aceasta este prima frază din Mândrie prejudecată zombi, o ediţie extinsă a îndrăgitului roman de Jane Austen, în care apar scene noi-nouţe de măceluri cu zombi şi oase sfărâmate. Povestea începe cu o molimă misterioasă care s-a abătut asupra liniştitului sătuc englezesc Meryton – şi morţii revin la viaţă! Brava eroină Elizabeth Bennet este hotărâtă să înlăture definitiv ameninţarea zombilor, dar curând este distrasă de sosirea în sat a trufaşului şi arogantului domn Darcy. Ceea ce urmează este o delicioasă comedie de moravuri, cu multe dueluri verbale între cei doi tineri îndrăgostiţi – şi cu înfruntări şi mai violente pe câmpul de luptă scăldat în sânge.
Va putea Elizabeth să nimicească odraslele lui Satan? Şi să depăşească prejudecăţile sociale ale moşierilor cu conştiinţă de clasă? Plină de poveşti de dragoste şi inimi sfărâmate, confruntări cu săbiile, canibalism şi mii de cadavre în putrefacţie, Mândrie prejudecată zombi transformă o capodoperă a literaturii universale într-o lectură captivantă pe care nu o mai poţi lăsa din mână.

Recenzie:

tumblr_o65qv5mrp31u4ssmoo1_500Romanul este un mash-up literar, povestea clasică de dragoste fiind completată cu elemente supranaturale. Cumva luptele sângeroase cu katane, decapitările și molima își găsesc locul între balurile de epocă,intrigile de salon și celebrul umor britanic. Acțiunea se desfășoară în satul englezesc Meryton care,deși se află oficial  sub protecția armatei, este atacat frecvent și violent de hoarde întregi de zombii. Imaginile grafice cu trupuri măcelărite și luptele pentru supraviețuire sunt descrise cu multă creativitate de autor. Cu orașe în colaps și posibilitatea de a intra în armata morților vii la fiecare pas, oamenii încearcă să ducă o viață normală într-o lume cu totul anormală. Astfel surorile Bennet (Elizabeth, Jane, Lydia, Kitty și Mary) își folosesc tehnicile avansate de luptă pentru a curăța satul de invadatori și când nu nimicesc vreun grup de zombii, visează la baluri, ieșirea în societate și iubire adevărată. Contrastul este foarte bine conturat și curând fetele cad pradă unei altfel de molime: iubirea. Una dupa alta,cele trei fiice mari ale familiei Bennet sunt puse în situația de a alege între datorie și fericirea proprie. Elizabeth Bennet este o tânără cu mult înaintea timpului ei, fiind o războinică înnăscută cu o fire plăcută și o inteligență care o face ținta invidiei celorlalte fete din sat. Ea respinge toți pretendenții și se opune căsătoriilor aranjate de mama ei, punând rațiunea în fața sentimentelor până când domnul Darcy reușește să îi stârnească interesul ( chiar dacă nu este dragoste la prima vedere). Evoluția lui Elizabeth (Lizzy) este cu siguranță cel mai interesant aspect al cărții. În timp ce majoritatea personajelor par să fie construite în jurul unei trăsături de caracter predominante (Jane – altruism, Lydia – nonconformism, Kitty – discipol al Lydiei, doamna Bennet -dorința de îmbogățire), Elizabeth este autentică și împreună cu Darcy, și el un personaj imprevizibil, formează o echipă de neoprit. Nici personajele negative nu sunt în totalitate malefice, exemplu fiind Catherine de Bourgh,care pe de-o parte se luptă cu Elizabeth pentru a-și păstra nepotul sub influența ei, dar în același timp o menține pe prietena cea mai bună a lui Lizzy în viață în ciuda transformării iminente. Pentru mine Mândrie, Prejudecată, Zombi este genul acela de carte pe care inițial refuzi să o citești dar după multe recenzii și recomandări curiozitatea iese învingătoare și sfârșești prin a o recomanda altor amatori de supranatural din simplul motiv că noua generație de cititori refuză să citească romanul original (și specific – cititorii, nu cititoarele). Romanul original încă se bucură de succes printre tinere, ocupând o poziție în topul celor mai citite cărți din lume.

largeDupă cum însuși scriitorul contemporan nouă a afirmat într-un interviu, narațiunea  este în proporție de 75% Jane Austen si 25% Grahame -Smith.Trebuie sa menționez că încă nu am citit romanul clasic scris de Austen așadar îmi este greu sa mă pronunț în privința schimbărilor aduse scrierii originale.  În schimb, pe tot parcursul cărții am remarcat tendința scriitoarei realiste de a ne relata cum a reacționat fiecare personaj în parte la un anumit schimb de cuvinte sau o situație, lucru care nu m-ar fi deranjat dacă în cadru nu ar fi fost opt personaje.Acest motiv precum și felul domol și extrem de politicos în care evoluează dialogul   îngreunează puțin citirea pentru persoanele care nu sunt obișnuite cu romanele clasice. După cum o să observați, atacurilor izbucnesc în punctele cheie ale narațiunii ( de obicei călătorii ) și asta m-a făcut să mă întreb ce părți au fost scoase din romanul orginal. Nu sunt împotriva adaptărilor atâta timp cât se păstrează mesajul original și munca autorului este respectată. În continuare nu știu dacă să citesc romanul original – factorul decisiv va fi probabil timpul liber de care dispun. Finalul este un punct sensibil pentru că ulterior și celelalte opere scrise de Austen au fost adaptate de  Seth Grahame-Smith și romanul a fost inclus într-o trilogie care se încrucișează în continuare cu elemente supranaturale. Am văzut și filmul apărut anul acesta, cu Lily James,Sam Riley și Lena Headey (din Game Of Thrones) în rolurile principale și mi-a plăcut cum a fost realizat – în anumite puncte a fost chiar mai captivant decăt cartea. Vocea actorului Sam Riley mi s-a părut puțin nelalocul ei într-un film cu zombii, dar asta e doar părerea mea. Puteti achizitiona cartea online din categoria carti beletristica.

Rating: 4/5

patru stele

 

 

Trailer film: