Recenzie: Salvand-o pe Francesca de Melina Marchetta

Cartea mi-a fost oferită de editura Storia pentru recenzie. Mulțumesc mult! 

Descriere:

Francesca invata la St. Sebastian, o scoala de baieti care se pretinde mixta doar pentru ca fetele au toaleta separata de cea a baietilor. Singurele prietene ale acestei fete sunt o ultra-feminista, o tipa despre care umbla vorba ca ar fi „usoara” si o acordeonista cam batuta in cap. Nici baietii nu sunt mai prejos, incepand cu Thomas, care incearca sa se specializezez in ragaitul pe muzica, si continuand cu Will, un idiot vesnic incruntat si ingamfat, la care Francesca se gandeste mai tot timpul. Apoi mai este si mama Francescai, care mereu are impresia ca stie ce este mai bine pentru fata ei, pana cand intra subit intr-o depresie acuta, lasand-o pe Francesca singura, deznadajduita si fara cea mai mica idee despre cine este cu adevarat. Deopotriva amuzanta, emotionanta si imposibil de lasat din mana, „Salvand-o pe Francesca” este povestea unei fete care trebuie sa-si gaseasca puterea pentru a-si salva familia, viata sociala si, cel mai greu, pe sine.


  Recenzie:

„Salvând-o pe Francesca” redă povestea unei tinere rezervate care se străduiește să facă față schimbărilor din viața ei: fie că este vorba de îmbolnăvirea subită a mamei, transferul la o școală de băieți în penultimul an de liceu sau formarea unui nou grup de prieteni din rândul celor considerați „paria sociali„. Francesca Spinelli este dezorientată, exasperată de cerințele și așteptările celorlalți: părinții vor ca ea să fie fiica înțelegătoare, Luca, fratele ei, o consideră un model; Thomas, băiatul-problemă alături de care dezvoltă o prietenie neașteptată, crede că ea este mult prea retrasă, în timp ce fostele prietene de la liceul de unde s-a transferat îi repreoșează că se dă în spectacol. Și în cine poate să se încreadă? În Will, băiatul care  nu ratează nicio ocazie să o privească de sus? Fostele prietene care nu o caută niciodată și care tratează fiecare întâlnire în autobuz ca un prilej de a-i spori nefericirea? Liceul este perioada în care îți dorești pur și simplu să fi acceptat, să te integrezi ușor și să poți fi tu însuți și Francesca simte că trebuie să iasă cumva din sfera așteptărilor celor din jur, acel impuls de rebeliune de care ne-am lovit cu toții în liceu. Da, este un roman despre identitate și înfrângerea temerilor care stau în calea fericirii noastre, dar în același timp cartea ne învață să prețuim ceea ce avem pentru că viitorul este incert. O altă temă abordată este maturizarea și aici boala Miei servește drept pretext pentru părăsirea zonei de confort, Francesca fiind obligată să preia o parte din sarcinile mamei sale. De asemenea, noii săi prieteni îi invadează subtil viața, ajutând-o să răzbată obstacolele și nefericirea, deși fata crede în continuare că este pe cont propriu. Una dintre scenele mele preferate din roman este momentul în care fata realizează cât de norocoasă este să aibă prieteni devotați, când se uită în jur și este înconjurată de fețe zâmbitoare. Sunt momente ca acestea care conferă cărții caracterul profund și personal, sinceritatea debordantă a autoarei accentuând anumite afirmații incomode pe care nouă nu ne place să le rostim cu voce tare: părinții nu sunt întotdeauna fericiți alături de copii și uneori și-ar dori o pauză, este mai ușor să pierzi prieteni adevărați decât să îi găsești, nu toate relațiile vor fi un succes și așa mai departe. Este interesant și faptul că atât autoarea cât și personajul principal sunt de origine italiană așa că pe parcursul romanului observăm cum cultura italiană se contopește cu traiul într-un mare oraș australian. De fapt, bunica Francescăi organizează un cerc săptămânal de rugăciune și acolo îl întâlnește fata pe William Trombal, pe care inițial îl consideră un idiot notoriu. Relația cu Trombal complică și mai mult situația tinerei: acesta se află în ultimul an de liceu și urmează să părăsească orașul natal și implicit urmează să o părăsească pe Francesca. Nu este o relație perfectă și uneori cei doi nu își vorbesc cu zilele pentru că nu știu să își exprime sentimentele, dar în cel mai bun caz stângăcia tinerilor vă va aduce zâmbetul pe buze. Proza Melinei Marchetta este sinceră, dramatică și plină de speranță – Francesca este un personaj în care fiecare dintre noi se poate identifica și putem urma exemplul ei pentru a face față provocărilor. În schimb, un punct slab al cărții este tendința autoarei de a lega depresia de un anumit eveniment din viața Miei, ca și cum odată depășită trauma, femeia scapă de depresie, fără medicamente sau consiliere psihologică, ceea ce nu este deloc realistic. Aș fi preferat un cu totul alt final, dar poate că asta este doar opinia mea. În rest, vă mărturisesc că am devorat cartea în câteva zile în ciuda subiectului sensibil și în viitor nu voi ezita să cumpăr alte romane scrise de autoare, în special datorită tehnicii narative căreia îmi este greu să îi găsesc defecte. Dacă vă doriți să citiți cartea, o puteți cumpăra cu un simplu click aici.


Scor: 5/5


 

Anunțuri

Recenzie: Frânturi de lumină de Amie Kaufman și Meagan Spooner

Al treilea volum al Trilogiei Constelatii, bestseller New York Times;
O tulburatoare poveste despre dragoste si curaj, un omagiu pentru omenire si pentru unul dintre cele mai pretioase atribute ale sale: puterea de a alege. 

Intr-un viitor in care oamenii au gasit modalitatea de a calatori in univers si de a infiinta colonii pe alte planete, doi tineri, Sophia si Gideon, incearca sa-l rastoarne pe cel pe care il considera responsabil de moartea multor oameni: bogatul om de afaceri LaRoux. Desi lupta separat, sub identitati false, drumurile li se intersecteaza si se indragostesc. Treptat, descopera ca toti cei pe care ii credeau aliati ai dictatorului ii sunt, de fapt, victime. 
Surpriza cea mai mare vine atunci cand si fortele enigmatice folosite de LaRoux – Soaptele – se dovedesc a fi nu calai, ci victime, entitati inteligente din univers la fel de dornice de libertate ca si oamenii pe care ii posedau.


Recenzie:

Deși capitolul final al îndrăgitei drame spațiale s-a lăsat așteptat mai bine de doi ani și între timp aproape că îmi pierdusem speranța de a-mi completa seria în română, mă bucur că editura Trei a decis să lanseze în cele din urmă concluzia trilogiei. Acum, după ce am parcurs întreaga poveste din perspectiva celor șase protagoniști, pot spune că sunt impresionat de iscusința de care au dat dovadă autoarele în construcția universului fictiv. Până acum s-a pus accentul pe extinderea acestui univers (deplasarea prin hiperspațiu pe Elysium, Avon și Corint) și descifrarea misterului propriu-zis a căzut în planul secundar, dar fiind ultimul roman, Frânturi de lumină promite să pună capăt întregului conflict, înt-un ultim efort al eroilor principali de a salva umanitatea. Și în ciuda faptului că volumul are aproximativ 600 de pagini (mai mult decât suficient pentru a oferi seriei un final adecvat)- consider că prima jumătate a poveștii nu evoluează destul de rapid în comparație cu alte momente ale narațiunii. Pe Sofia Quinn, tânăra carismatică care caută să-și răzbune tătăl și Gideon Marchant, hackerul genial supranumit „Valetul de Inimă Roșie” i-am cunoscut deja în Fărâme de șoapte și dacă fiecare cuplu din serie a avut la dispoziție un întreg roman să își dezvolte relația, cei doi sunt oarecum dezavantajați de structura cărții. Este nevoie doar de căteva capitole pentru ca aceștia să renunțe definitiv la suspiciuni și să se regrupeze într-o echipă, ceea ce nu pare extrem de credibil. În plus, cei doi nu se încred unul într-altul până aproape de final, dar cu toate asta își doresc o relație, fiind o situație deja confuză. Fiecare personaj acționează din propriile convingeri și este interesant să privești cum relațiile sunt afectate de motivații ascunse, deși toți sunt determinați să pună capăt crimelor comise de Roderick LaRoux. Fanii seriei vor fi încântați să afle că atât Lilac & Tarver precum și Jubilee & Flynn își fac apariția și în ultimul volum, având un rol important în lupta împotriva corporației LaRoux Industries, ceea ce a reprezentat un mare plus pentru mine pentru că fiecare personaj reusește cumva să se reinventeze fața de cum i-am văzut ultima oară. Trebuie să recunosc că m-am simțit puțin dezorientat atunci când personaje secundare din primele două volume au fost reintroduse în poveste, asta pentru că a trecut ceva timp de când am terminat lectura și am uitat unele conexiuni dintre acestea. Cea de-a doua jumătate a romanului poate fi considerată o reuniune de familie, unde toate conflictele secundare se sting în anticiparea marelui final și toate personajele noastre preferate contribuie la demascarea conspirației ființelor-șoptitoare. Așa cum știți deja, seria nu dezamăgește niciodată când vine vorba de neprevăzut – și acest ultim capitol al trilogiei vă pregătește o surpriză, una pe care nu ați fi putut-o anticipa. Îmi este greu să mă despart de personajele create de Amie Kaufman și Meagan Spooner, după ce le-am urmărit destinele intersectându-se în conflictul interplanetar timp de trei ani. După acest roman am decis să iau o pauză nedetreminată de la literatura științifico-fantastic; simt că mi-ar fi greu să găsesc un înlocuitor seriei și nici nu intenționez. În clasamentul preferințelor „Frânturi de lumină” se ridică deasupra volumului „Fărâme de șoapte” dar nu se apropie de succesul primului volum „Cioburi de stele„, unul dintre cele mai bune romane s.f. pe care le-am întâlnit. Seria este dinamică, captivantă și surprinzătoare, într-un cuvânt magică și poate fi savurată și de cititorii reticenți față de genul științifico-fantastic, pentru că este în primul rând o colecție de povești de dragoste, fiecare unică în felul ei. Carte mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie și voi o puteți achiziționa online din categoria cărți beletristică. Multumesc pentru lectură și spor la citit!

Scor: 4/5


Citește și:


 

Recenzie: Vegetariana de Han Kang

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.


  Recenzie:

Vegetariana” este o lectură unică, fascinantă și cutremurătoare, despre destinul înfiorător al unei femei, ajunsă în situația tragică în care nici propriului trup nu îi mai aparține. În acest roman alegoric, decizia eroinei de a renunța la carne, aparent insignifiantă într-o societate care își impune standardele de frumusețe prin diete, va avea urmări radicale, de neimaginat. Într-o dimineață oarecare, în pragul celui de-al cincilea an de căsnicie, Cheong asistă la o scenă bizară, surprinzându-și soția în timp ce aceasta distrugea toate produsele animale din casă, motivându-și simplu acțiunile cu „Am avut un vis…” Acesta va fi începutul sfârșitului pentru cuplu. Coșmarul psihologic se va extinde ulterior în planul exterior- prin decizia subită de a nu mai curma vieți, protagonista sfârsește ea însăși prin a fi  „devorată” de cei pe care îi considera apropiați. Odată afirmată decizia de a-și schimba regimul alimentar, familia recurge la soluții extreme, invadându-i în mod brutal intimitatea femeii, ridiculizând-o și amintindu-i de traume adânci din copilărie ( mustrările tatălui agresiv, torturarea și uciderea lentă a câinelui familiei). Deși Han Kang își prezintă eroina în mai multe ipostaze narative, extrem de diferite una față de cealaltă (pentru Cheong, soțul ei, este o femeie absolut banală, care nu atrage atenția din punct de vedere fizic,în timp ce pentru bărbatul lui In-hye ea reprezintă o ființă exotică, debordând de senzualitate) avem totuși prilejul să o cunoaștem sumar pe Yeong-hye, în fragmente din coșmarurile ce îi tulbură nopțile. Personajul rămâne o enigmă pentru mine deoarece, deși pot înțelege motivele și principiile care stau la baza renunțării la sine, însăși autoarea descurajează o abordare rațională a romanului,

Am observat că autoarea  pune accentul pe erotism în aceeași măsură în care este reprezentată și drama psihologică, astfel în Pata Mongolă, Han Kang evocă tendința bărbaților de a obiectiviza femeile, Yeong-hye devenind un simplu obiect sexual pentru cumnatul ei, care profită de femeie fără rețineri, într-un moment de maximă vulnerabilitate psihică. Tabloul grotesc al abuzului este remarcabil prin profunzimea  sentimentelor  insuflate cititorului: toată revolta și suferința personajului se regăsesc în neputința de a acționa în acest punct. Lipsa apetitului va impune totodată schimbări fizice drastice, corpul femeii își pierde forma, nu mai este nimic erotic în înfățișarea ei, dar asta nu îi oprește pe cei din jur să pretindă control asupra ei. Cartea este puternic metaforizată, de la refuzul categoric de a mânca produse animale (un prim pas în parcursul femeii  spre dezumanizare) ca o expresie a libertății umane, până la  înfometare ca un simbol al opoziției față de patriarhism și feminitate.  Personajul își reprimă totodată gândurile și sentimentele, fiind captivă în propriul trup, în propria viață („Și ce, nu e voie să mori?” este replica care pare să pecetluiască soarta eroinei).

In-hye, sora protagonistei, este singura care îi rămâne alături, după ce Yeong-hye este părăsită de soț și abandonată de familie, singura care înțelege că în spatele interpretărilor și a diagnosticelor doctorilor, sora ei se opune însăși naturii umane și nu există un tratament care să o mai poată salva. Capitolul final al poveștii, „Copaci în flăcări” reflectă asupra suferinței, a mecanismul psihic de autoapărare: personajul feminin triumfă în cele din urmă, renunțând la sine, dar prețul libertății induce cititorului  sentimentul dulce-amărui de resemnare. „Vegetariana” reprezintă așadar o călătorie în tenebrele minții umane, un act de curaj și sacrificiu, un roman îndrăzneț în care veți regăsi cu siguranță propriile cugetări. Este Yeong-hye eliberată prin alegerea făcută, este moartea ultima expresie a libertății? Han Kang este autoarea care m-a introdus în literatura sud-coreeană și nici nu se putea un start mai puternic. Categoric nu va fi ultima lecturare a acestui autor, dar pentru moment vă recomand romanul acesta, pe care îl puteți achiziționa online din categoria cărți beletristicăCartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie. Mulțumesc mult!


 Scor: 5/5