Recenzie: Legenda de Marie Lu

Cartea mi-a fost oferită de noul partener al blogului, editura Booklet Fiction, pentru recenzie. Mulțumesc frumos!

                                                     Descriere:

981109Lumea s-a schimbat definitiv. Statele Unite s-au scindat; partea de vest este ocupata acum de republica, o natiune mereu pe picior de razboi cu vecinii sai. June si Day sunt doi adolescenti care  vin din medii radical diferite. Nascuta intr-o familie republicana bogata, June se pregateste pentru o cariera de succes in armata. O imensa conspiratie face ca destinul ei sa se intersecteze cu acela al lui Day, cel mai cautat infractor din republica.  

„Amestec de actiune alerta si SF. Legenda este lectura perfecta pentru fanii Jocurilor Foamei” – Voya


Recenzie:

Nici nu am realizat cât de mult mi-au lipsit romanele distopice până într-o după-amiază când navigam pe un blog de carte și un titlu mi-a captat atenția: Legenda. Seria scrisă de Marie Lu mi-a fost recomandată de Goodreads după fiecare roman distopic citit, așa că vă puteți imagina cât de mult m-a bucurat vestea că primele două volume au fost lansate și la noi în 2016. Într-un fel Legenda mi-a amintit de ce odată genul distopic era preferatul meu: combinațía de acțíune și suspans, aventură și umor este mult prea atractivă pentru a-i putea rezista. Primul capitol al trilogiei ne prezintă un stat totalitar, cu obișnuitele conflicte  între forțele guvernamentale și rebeli și o conspirație care decimează populația.Eroii noștrii, June Iparis, cel mai strălucit agent al republicii și problematicul Day, formează o echipă atipică în elucidarea unei conspirații letale, autoarea plasând indiciile asemenea pieselor unui puzzle. Ambele personaje dau dovadă de o anumită maturitate în gândire și un spirit liber care îi apropie, anticipându-și reciproc mișcările; este captivant să-i urmărești cum renunță ușor la prejudicii și își unesc forțele. Să fi fost eu în poziția eroinei, nu cred că aș fi fost la fel de îngăduitor. M-au destins și observațiile lui June,pentru că personajul asimilează foarte multe detalii și informații cu o singură privire. Nici Day nu este așa cum mi l-am închipuit inițial – față de alți eroi din literatura pentru tineri, este mult mai relaxat și știe că umorul poate fi cel mai bun medicament în anumite situații.Romanul urmează modelul distopic clasic (guvern corupt și tineri cu abilități speciale), dar ceea ce recomandă cu adevărat această serie este stilul narativ, căruia nu i-am găsit niciun defect; există o cursivitate în scriere pe care am întâlnit-o în puține cărți și pe care nu o așteptam într-un roman YA, unde autorii tind să grăbească derularea acțiunii. Deși seria este comparată cu trilogia Jocurile Foamei, eu am asociat protagoniștii cu binecunoscutul cuplu din Divergent (un mare plus, având în vedere că a fost primul roman distopic citit și ocupă un loc special în preferințele mele). Și sincer vorbind, Marie Lu se numără printre acei autori cărora le place să se joace cu emoțiile cititorilor (o dată am întrerup instinctiv lectura pentru că firul narativ a luat o întorsătură subită și mi-au trebuit câteva minute să meditez la ceea ce tocmai am citit). Acțiunea nu este forțată și drept urmare cartea se citește foarte repede; predomină dialogul și aș recomanda-o tinerilor care vor să se apuce de citit anul acesta. 

sc7xjp1Începând cu Divergent și încheind cu Legenda, mi-am format o imagine destul de clară în legătură cu ceea ce caut într-o distopie. La acest capitol, Legenda lui Marie Lu bifează toate căsuțele. Mă bucur că am avut în sfârșit ocazia să citesc primul volum al seriei și consider că își merită pe drept popularitatea în rândul tinerilor (peste 2 milioane de exemplare s-au vândut până în prezent). Dacă ar trebui să adaug ceva Legendei, mi-ar fi plăcut să găsesc mai multe detalii despre personajele secundare,cum ar fi Kaede,despre care aflăm doar că e o luptătoare înnăscută și lucrează la un bar. Știu că povestea a fost concepută de la început ca o trilogie și astfel de informații vor fi dezvăluite pe parcurs,dar în momentul în care am terminat cartea am rămas cu mai multe semne de întrebare. De asemenea, am citit că următoarul volum este și mai dinamic,un motiv în plus să-i acordați seriei o șansă. În plus, cartea are coperta cartonată, cu un model în relief și arătă super în bibliotecă 🙂 Nu știu dacă sunteți familiari cu editura Booklet și colecția Booklet Fiction,dar vă recomand să aruncați oricum o privire pe pagina lor de Facebook; cine știe, poate că în felul ăsta vă veți găsi următorul roman preferat. În continuarea seriei vine Geniul și în primăvara aceasta ne vom bucura și de capitolul final al trilogiei, Campionul, cărți pe care abia aștept să le citesc. În final vă las citatul preferat din Legenda, cel în care personajul principal,Day, își explică numele:

"Fiecare zi înseamnă o nouă serie de douăzeci și patru de ore.Fiecare zi înseamnă că totul e posibil din nou. Trăiești în prezent,mori în prezent,iei totul așa cum vine. În fiecare zi."

Fiecare zi înseamnă o nouă serie de douăzeci și patru de ore.Fiecare zi înseamnă că totul e posibil din nou. Trăiești în prezent,mori în prezent,iei totul așa cum vine. În fiecare zi.


Scor: 5/5

cinci stele

Anunțuri

In My Mailbox #21

Salutare,cititori!  Am revenit cu ultimul unboxing din 2016; nici nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul.. Nu pot spune că 2016 a fost „anul meu” sau cel mai bun an de până acum, este totuși anul care mi-a adus cele mai multe noutăți în bibliotecă și urmează să-mi depășesc și recordul pentru cele mai multe cărți citite (36). De la ultimul IMM am strâns 9 romane și în continuare o să vă scriu câteva cuvinte despre fiecare.

 Am primit:

dada

img_2341

De la librăria online Libris am primit pentru rencenzie următoarele titluri: „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote, „Panica” de Lauren Oliver, „Lumina iubirii” de Jay Asher și „După cutremur” de Haruki Murakami. (Recenziile pentru primele două le puteți accesa cu un simplu click pe titlu.)  Sunt foarte curios în legătură cu noul roman semnat de Jay Asher – primul său roman a fost uimitor, al doilea nu m-a impresionat în mod deosebit și rămâne de văzut dacă cel de-al treilea va fi pe măsura așteptărilor. Cât despre „După cutremur”, este cel de-al patrulea volum de Haruki Murakami pe care îl citesc. Până acum autorul nu m-a dezamăgit,dar o să-mi exprim pe larg părerile despre carte într-o viitoare recenzie.

img_2343

De la Black Button Books am primit „Uite-aşa o pierzi” de Junot Díaz,un roman extrem de amuzant pe care trebuie neapărat să-l includeți pe lista de lecturi în 2017 😉 Editura se află la început de drum, așa că le puteți ura bun venit pe piața literară cu o mică apreciere a paginii de Facebook.

img_2336

De luna aceasta suntem încântați să colaborăm și cu editura Booklet Fiction și am ales să începem această colaborare cu „Legenda” de Marie Lu.Cartea este scrisă impecabil, m-a surprins plăcut și recenzia este pe drum.

Am cumpărat: img_2344-horz

Am profitat de reducerile de Black Friday pentru a comanda câteva titluri de pe Elefant, pe care probabil că o să ajung să le citesc tocmai în iulie. Îmi doream „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys de când autoarea a venit în România și a promis că va scrie o carte despre istoria noastră. „Si am privit cu totii spre cer…” de Tommy Wallach am cumpărat-o pentru că, asemenea personajelor, și eu pot număra zilele până la încheierea liceului și va fi interesant să văd dacă mă regăsesc oarecum în conflictele interioare ale protagoniștilor.
img_2338

„Revolutionary Road” de Richard Yates a fost ecranizată în 2008 și pelicula cu Leonardo DiCaprio si Kate Winslet in rolurile principale a obținut nominalizări la premiile Oscar, Globul de Aur si BAFTA, așa că am considerat că trebuie să o am în bibliotecă.

img_2346

Și în final, un nou membru al familiei, Kindle Glare 6! Am tot înghesuit noile achiziții în bibliotecă, dar spațiul este limitat și nici bugetul nu îmi permite să cumpăr toate cărțile de pe lista de lecturi. Cărțile în format electronic sunt și mai ieftine decât cele tipărite și mai ușor de accesat. Evident că nu o să renunț definitiv să-mi iau cărți în formatul clasic, dar până îmi fac eu ordine în bibliotecă, o să încerc să citesc mai multe eBook-uri. Am cumpărat acest Kindle de pe emag luna trecută și sunt mulțumit de el, deși , dacă eram mai bine informat, aș fi cumpărat o versiune care să-mi permită să modific luminozitatea, pentru a putea citi și în întuneric. O să îl iau cu mine și la facultate și în toate excursiile de anul viitor. P.S. Fragmentul de pe cutie este din Miss Peregrine de Ransom Riggs,unul dintre romanele mele preferate!

Cam acestea ar fi noutățile…  Vă urez sărbători fericite și numai bucurii în noul an! 😉

Recenzie: Uite-aşa o pierzi de Junot Díaz

Cartea mi-a fost oferită de editura Black Button Books pentru recenzie. Mulțumesc ! 

Descriere:

coperte-04

New York Times Bestseller şi finalistă la National Book Award, Uite-aşa o pierzi este modalitatea câştigătorului de premiu Pulizer, Junot Díaz de a sărbători iubirea, cu toate faţetele sale: iubirea obsesivă, iubirea ilicită, iubirea pierdută, iubirea maternă.

În proza extrem de energică, inventivă, delicată şi amuzantă, poveştile din Uite-aşa o pierzi sunt expuse la dorinţa infinită şi slăbiciunea inevitabilă a inimii. Ne amintesc că pasiunea triumfă mereu în faţa experienţei şi că „timpul de înjumătățire al dragostei este veșnicia”.


Recenzie:

tumblr_ohq83mzzip1rmg6cfo1_r2_1280Uite-aşa o pierzi” este o carte care m-a pus în dificultate; am pornit de la ideea că am de-a face cu o lectură ușoară, comică și puțin controversată, având în vedere că personajul principal, Yunior, prezintă imaginea streotipică a dominicanului infidel pe care am tot întâlnit-o în filme și seriale. Primul capitol aproape că-mi confirma bănuielile, dar romanul are un farmec aparte,ceva ca o vrajă care nu îți permite să te oprești din citit. Mi-au trebuit așadar trei capitole ca să înțeleg mesajul autorului (ascuns cu subtilitate în spatele greșelilor făcute de Yunior) și încă unul, cel de-al patrulea, ca să ajung să îndrăgesc cartea în forma ei noncomformistă. Dacă în majoritatea povestirilor întâlnim evenimente ce au culminat viața lui Yunior (sosirea în America,relațiile din adolescență, boala fratelui său, pierderea marilor „războaie” ale iubirii), în cea de-a patra distingem o problemă socială și anume greutățile pe care trebuie să le înfrunte imigranții pentru a-și câștiga traiul într-o țară capitalistă. “Otravida, Otravez” este singurul capitol din carte care nu îl vizează în mod direct pe Yunior, ci redă povestea de viață a unei simple femei dominicane, bucuriile și suferințele ei de zi cu zi, iubirea pe care i-o poartă unui bărbat divorțat și teama că acesta se va întoarce la soția și copiii lui. Poate cel mai complex personaj din întreaga narațiune, femeia aceasta misterioasă m-a fascinat întocmai pentru că ea nu ar fi trebuit să fie acolo – povestea în sine pare a fi nelalocul ei printre amintirile lui Yunior. Așa că m-am gândit: de ce autorul a simțit nevoia să includă și acest personaj în carte? Ce conexiuni există între Yunior și femeia misterioasă? Inițial am presupus că ar fi vorba de una dintre fostele iubite, dar după cercetări serioase pe internet, am descoperit că ea nu a făcut niciodată parte din viața protagonistului și totuși i-a schimbat percepția asupra lumii pentru totdeauna. Nu vă pot dezvălui identitatea personajului, dar am insistat asupra acestui episod pentru că odată ce am descifrat misterul lui Díaz am realizat cât de departe de adevăr am fost în așteptările mele. Nu este doar o lectură ușoară,de amuzament; poate că așa este percepută la prima vedere,dar există o profunzime nebănuită în cuvintele lui Yunior. Poți alege să vezi infidelitățile, incapacitatea de a se dedica unei singure femei și excesele sau poți vedea evenimentele care l-au împins spre problemele de relaționare. Vinovat sau victimă, Yunior are întradevăr defectele lui, dar faptul că în final încearcă să fie o persoană mai bună dovedește că nu este chiar un caz pierdut, ci ar putea fi „excepția” de la regulă. Nu știu dacă prontagonistul a fost inspirat din experiența de viață a autorului,dar cred că ar fi mai bine să nu aflu.

„Ana Iris m-a întrebat odată dacă-l iubesc iar eu i-am vorbit despre luminile din vechea mea casă din capitală, despre cum pâlpâiau și nu știai niciodată dacă urmau să se stingă sau nu. Îți lași treaba deoparte și aștepți și nu poți face cu adevărat nimic până ce luminile nu se hotărăsc. Asta, i-am spus, este ceea ce simt.”

Personal nu aș scrie o carte a cărei acțiune să se desfășoare în țara mea pentru că nu aș tumblr_my0ys4gdfx1sfyt8fo1_1280putea reprezenta obiectiv societatea, tradițiile și așa mai departe, dar întotdeauna mă bucur să descopăr mici frânturi din istoria și obiceiurile unei culturi prin intermediul romanelor citite (oricât de subiective ar fi ele). De acum voi asocia cultura dominicană cu Junot Díaz, așa cum îi asociez pe britanici cu Shakespeare. Oricum, ideea de a lăsa câteva cuvinte în limba natală a autorului mi s-a părut inspirată. Mereu mă întreb ce semnificații ale poveștii rămân lost in translation și mulțumită acestui roman mi-am mai potolit curiozitatea (plus că anumite detalii sunt ușor incomode și m-am bucurat că nu a trebuit să le citesc în română). În finalul romanului regăsim Ghidul Infidelului În Dragoste și dacă ar trebui să aleg un titlu alternativ pentru întreaga narațiune sau să fac rezumatul a tot ce am citit într-o singură propoziție, nici nu m-aș gândi la altceva. Sfatul meu este să citiți romanul lui Díaz cu mintea deschisă,preferabil cu dispoziția de a vă distra. Nu vă grăbiți să-l condamnați pentru că odată cu societatea și iubirea a evoluat și dragostea modernă nu ține cont de rațiune. Puteți comanda cartea de aici.


Scor: 4/5

patru stele

Recenzie: Mic dejun la Tiffany de Truman Capote

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

571513Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cind locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fata excentrica si misteri­oasa, care locuia in aceeasi cladire. In scurt timp, scri­itorul aspirant de atunci si fata aceasta ciudata, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare”, devin prie­teni apropiati, iar opiniile si modul de viata neconven­tional, precum si lucrurile neobisnuite pe care le afla despre trecutul si aventurile prin care a trecut vecina sa ajung sa-l fascineze tot mai mult. Firul narativ simplu, liniar al microromanului ii permite lui Capote sa-si rafineze stilul caracteristic minimalist, intr-o forma vie si proaspata, care i-a adus un succes masiv la cri­tica si public. Cartea a cunoscut o ecranizare celebra in 1961, cu Audrey Hepburn in rolul principal.


Recenzie:

Experiența mea de cititor în 2016 nu ar fi fost completă fără acest (semi)roman pe care l-am devorat în două ore, deși nici nu am simțit cum a trecut timpul. Mi-am propus să citesc 50 de pagini înainte de culcare, pe care le-am transformat în 100,apoi 150 și tot așa până când am constatat că nu mai rămăsese nicio pagină de citit. De vină ar fi ritmul accelerat al narațiunii, care nu-ți permite să te plictisești și desigur, Holly Golightly, una dintre cele mai fascinante eroine din câte a întâlnit literatura contemporană. Membră a înaltei societății tumblr_o4j5i1xscg1uope3no1_500newyorkeze datorită carismei și protejata unui important gangster ajuns după gratii, Holly duce o existență lipsită de responsabilități și consecințe. Își formează o idee idilică despre viață ca o călătorie spre o destinație necunoscută și urmează acest principiu fără ezitări. Se consideră o ființă liberă la fel ca motanul roșcat căruia refuză să-i dea un nume, strigându-l pur și simplu „Cat” și confirmă spusele impresarului ei: „Este o impostoare, dar una adevărată„. Deși este întreținută de numeroșii ei pretendenți și sfârsește prin a se logodi pentru o poziție socială , ea se agață în continuare de iluzia libertății,a vieții mondene și fastuoase pe care și-a creat-o. Pentru Holly, să își servească micul dejun într-un loc asemănător magazinului Tiffany, unde totul este imaculat și costisitor, reprezintă idealul absolut, visul american. Pe de altă parte, vecinul lui Holly, naratorul-anonim pe care eroina noastră îl numește „Fred”,după fratele ei, încearcă să se lanseze pe piața literară prin propriile puteri. Apropierea celor doi le este benefică amândurora: Fred o temperează pe Holly în momentele delicate și uneori reusește chiar să o aducă pe tânără cu picioarele pe pământ, în timp ce Holly îl introduce în cercul persoanelor privilegiate. Eu personal nu am perceput romanul ca pe o poveste de dragoste, acest aspect fiind accentuat mai târziu  printr-o ecranizare: relația protagoniștilor este destul de subtilă și „Fred” nu pare atât de afectat de faptul că Holly este întotdeauna în compania altor bărbați. Popularitatea acestui roman se datorează personajelor pitorești, care fie încearcă fără succes să pătrundă în societatea selectă prin intermediul lui Holly, fie sunt fascinați de „puștoaică” și vor să facă parte din viața ei. Încă de la început romanul a stârnit controverse, fiind deopotrivă lăudat pentru inventivitate și blamat pentru imoralitate, poziția socială a protagonistei lăsând loc unor interpretări mai puțin onorabile. Comentariile lui Truman Capote pe această temă sunt și ele destul de vagi, misterul ce o înconjoară pe eroină fiind menținut până în ziua de astăzi. Lăsând la o parte aceste ipoteze,un lucru e sigur: literatura universală ar fi mai săracă fără o Holly Golightly. Trebuie reținut faptul că romanul a fost scris în 1950 și prin urmare reflectă mentalitatea acelor vremuri -anumite aspecte sunt considerate jignitoare în ziua de azi dar vă las pe voi să aflați despre ce este vorba.

tumblr_o5n02zyr9f1vnkarlo1_500

large

Mic dejun la Tiffany ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toți consumatorii de literatură. Am râs în două ore cât pentru toată ziua și la final am avut sentimentul ăla de satisfacție oferit de o carte bună. Mă bucur că am adăugat romanului lui Capote pe lista de lecturi de anul acesta și că pot să îl recomand și eu la rândul meu altor cititori.Dacă alegeți să citiți cartea în viitor, vă recomand și filmul, avându-i în rolurile principale pe George Peppard și uimitoarea Audrey Hepburn, care merită toată admirația noastră. Cred că m-am obișnuit cu filmele ce se îndepărtează de la subiectul cărților,pentru că am fost de-a dreptul surprins să descopăr dialoguri și scene din carte redate cu atâta exactitate. Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.

tumblr_nu7x6xjv6s1ufgrlro1_500

tumblr_nvidv7oozr1upm2wzo1_500


Scor: 5/5

cinci stele


Trailer film:


 

Recenzie: Panica de Lauren Oliver

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

Bestseller New York Times

Un roman despre prietenie, curaj, frici si sperante, de la autoarea bestseller-ului Delirium.1071118

Intr-un oras micut, unde tinerii sufera de claustrofobie, jocul Panica e singurul care le da sentimentul libertatii, prin probele absurd de periculoase.

Panica incepe ca atatea altele in Carp, un oras mort, de numai 12.000 de oameni din mijlocul pustietatii. Doar pentru ca era vara si nu era nimic de facut. Heather vrea sa participe la Panica, un joc legendar pentru cei din ultimul an de liceu, unde premiul si mizele sunt immense. Nu s-a considerat niciodata neinfricata, dar cand gaseste ceva si pe cineva pentru care sa lupte, descopera ca e mai curajoasa decat isi imagina. Lui Dodge nu i-a fost niciodata frica de Panica. Secretul pe care-l pastreaza cu sfintenie il va ajuta sa treaca prin joc. Dar ceea ce nu stie e ca nu este singurul cu secrete. Toata lumea are o miza. Pentru Heather si Lodge jocul aduce aliante noi, revelatii neasteptate si infiriparea primei iubiri. Dar si constientizarea faptului ca, uneori, lucrurile de care ne temem sunt cele de care avem cea mai mare nevoie.


Recenzie:

tumblr_nmtaugqfq01ur7215o1_1280

În Carp,un orășel de la periferia statului New York, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, un joc inițiat de câțiva absolvenți dornici de aventură dezbină comunitatea, punându-și competitorii față în față cu cele mai mari temeri. Fără bani, relații sau oportunități de a lăsa în urmă peisajul anost din Carp, spiritul liber al tinerilor este îngrădit, miza jocului crește, acesta devenind o cursă pentru libertate. Lauren Oliver se reinventează prin acest roman alert, tensiunea și suspansul împletindu-se pentru a oferi poveștii o atmosferă unică. Se pare că autoarea a vrut să scrie ceva cât mai diferit de Delirium și, după părerea mea, a reușit. Când mă gândesc la Lauren Oliver, în minte îmi vin descrierile poetice din seria Delirium, firul epic construit în jurul unei eroine ce se lasă ghidată de sentimente. Oliver are un stil de scriere distinctiv; acțiunea nu este întotdeauna surprinzătoare, dar ceva din felul în care sunt descrise întâmplările te face să simți că iei parte la narațiune, lucru pe care îl apreciez enorm la scriitori. În centrul acțiunii regăsim patru personaje: Heather,Dodge,Natalie și  Bishop, primii doi  luând pe rând postura de narator. Nici Heather nu este eroina tipică de ficțiune pentru adolescenți, în primul rând pentru că ea este conștientă de puterea de care dispune, nu dă înapoi și nici nu așteaptă pe cineva care să o salveze când lucrurile nu ies cum trebuie. Ea nu joacă Panica pentru glorie sau pentru a demonstra ceva; are nevoie de acei 67 000 $ pentru a-și ajuta sora, dar cu toții tumblr_nmtaugqfq01ur7215o2_1280știm că „Iadul e pavat cu intenţii bune”. Heather este genul de tânără maturizată de circumstanțe pe care o simpatizezi pentru că știi prin câte a trecut pentru a ajunge într-un anumit punct. Natalie, cea mai bună prietenă a lui Heather, speră să câștige pentru a-și finanța cariera de model. În schimb Bishop nu participă în mod direct la joc, dar rolul său de susținător al fetelor nu trebuie ignorat. Dodge, îndrăgostit iremediabil de Natalie, reușește să pătrundă în grupul celor trei prieteni, fiind singurul personaj a cărui motivație nu vizează  banii. Îmi place cum a fost nuanțată povestea: este măsurat curajul prin teamă, explorează  loialitatea prin infidelitate, etc.Provocările specifice jocului nu sunt doar deosebit de periculoase, ci reprezintă și probleme de etică. Scopul scuză întotdeauna mijloacele? Poți să rănești pe cineva încercând să-l salvezi? Răspunsurile nu vin în forma clasică pentru că nu poți să limitezi  la „corect” și „greșit” acțiunile unei persoane, dacă nu știi și contextul, ce l-a determinat să ia acea decizia. Fiecare personaj are câte un motiv  pentru care consideră că merită să câștige jocul, unele justificate, altele nu, dar ce au în comun toate aceste motive este frica. Frica de a rămâne blocat în oraș, frica de a eșua sau de a confrunta realitatea. Un om poate fi curajos doar atunci când îi este teamă și până la urmă asta înseamnă Panica: a-ți realiza temerile înainte de a le înfrunta. fb_img_1478768345973Am insistat să citesc romanul lui Oliver în ciuda faptului că am mai citit o carte cu o premisă asemănătoare în octombrie, și anume Nerve. Eram curios în ce direcție se va îndrepta scrierea autoarei acum că seria Delirium este completă și nu am fost dezamăgit. Este o poveste captivantă și merită să vă rupeți câteva ore în fiecare seară pentru a o citi. Și trebuie să recunosc:  mă bucur că este vorba de un roman independent pentru că ,oricât de mult m-ar intriga stilul lui Oliver, nu am timpul și motivația necesară să încep o noua serie YA. I-am acordat patru stele pentru că autoarea știe cum să inducă cititorul într-o anumită stare, dar uneori exagerează cu detaliile și atmosfera își pierde farmecul.Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.


 Scor: 4/5
patru stele

Black Button Books, un nou partener al blogului

Salutare cititori 🙂 Avem deosebita plăcere de a anunța colaborarea cu o nouă editură pe piața literară din România și anume Black Button Books. Colecția Black Button numără deja șapte volume atractive pe teme inedite și mai ales,variate. Faptul că în România nu sunt înregistrate cazuri de discriminare în documentele oficiale, deși populația este formată în procent de 11% din minorități, ar trebui să ne dea de gândit. Mă bucur că acum există și în țara noastră o editură care să abordeze probleme sociale reale și să susțină diversitatea în literatura contemporană. Dacă doriți să  aflați primii de noile apariții și evenimente literare, puteți să urmăriți parcursul editurii pe pagina de Facebook.

   Astăzi am primit romanul „Uite-aşa o pierzi” de Junot Díaz și o să revin cu o recenzie cât de curând. Până atunci vă propun să aruncați o privire la cărțile oferite de editură și să-mi spuneți ce volume v-au captat atenția. 😉
14589692_211312665955255_3646318471040859287_o

Cu îndrăzneala de a oferi o perspectivă diferită asupra lumii, Black Button Books îşi propune să informeze şi să inspire. Idei inovatoare, subiecte incomode, perspective inedite, argumentaţii solide și umor neiertător sunt lucrurile pe care ne propunem să le aducem comunității de cititori implicați, atât online, cât şi offline.

Cărţile noastre spun poveşti care deschid comunicarea şi oferă perspective noi, încurajează curiozitatea și invită cititorii la dialogul care creează conexiuni şi lărgește constant reţeaua de idei care schimbă atitudini, convingeri şi societăţi. Credem cu tărie în importanța accesibilității marilor idei ale prezentului oricui doreşte să aprofundeze, să absoarbă şi să descopere mai multe despre actualitatea relevantă şi atât de diversă a principiilor fundamentale, de la business, la ştiinţă, design şi tehnologie, de la politică şi valori umane, la conectivitate şi ficţiune.

Recenzie: Nu veți avea ura mea de Antoine Leiris

Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!

Descriere:

1065807Antoine Leiris si-a pierdut sotia, Hélène Muyal-Leiris, pe 13 noiembrie 2015 in atacurile teroriste de la Bataclan, Paris. Ravasit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisa catre atacatorii care au omorat-o pe sotia lui. El refuza ca aceasta crima sa ii defineasca viata sau pe cea a copilului lor, in varsta de numai 17 luni la momentul atacului. Scrisoarea lui este preluata de ziare si televiziuni din intreaga lume ca un manifest impotriva urii.

    In acest volum, Leiris spune intreaga poveste a luptei sale cu suferinta dupa pierderea sotiei lui. Nu veti avea ura mea este o carte de o frumusete sfasietoare, despre cum el si fiul lui, Melvil, au supravietuit durerii. O carte plina de curaj si sinceritate, care raspunde unei intrebari imposibile: cum pot sa merg mai departe? O marturie rara si greu de uitat despre supravietuire, ce transmite un indemn universal la speranta. Mesajul lui Leiris este o stea calauzitoare in aceste vremuri intunecate. Despre cum numai dragostea poate invinge intotdeauna ura.

Recenzie:

Cartea lui Antoine Leiris este în primul rând o lecție de viață, mărturia vie a faptului că victime ale terorismului nu sunt doar cei care și-au pierdut viața, ci și familiile, prietenii, persoanele dragi care îi așteaptă acasă. Atentatul de la Bataclan, unde câteva sute de persoane se adunaseră să urmărească un concert, a îndoliat Franța în aceeași măsură în care tragedia de la Colectiv a lovit România. Sunt momente pentru care nu există cuvinte și totuși este nevoie de ele pentru a te elibera de durere, pentru a găsi tăria de a merge mai departe. „Nu veți avea ura mea” este jurnalul unui astfel de supraviețuitor; în cele două săptămâni de singurătate, după ce a fost văduvit de soție, jurnalistul Antoine Leiris scrie o serie de eseuri, descriindu-și viața de zi cu zi alături de fiul său. Melvil avea șapte luni în momentul atentatului, nu va păstra nicio amintire a mamei sale – acestea sunt urmările terorismului, cei inocenți vor plăti pentru greșelile celor aflați la putere. Consider că într-o oarecare măsură cartea a fost scrisă pentru Melvil, pentru a-l ajuta să înțeleagă absența definitivă a mamei. Subiectul cărții este unul foarte serios,cutremurător, și înțeleg de ce majoritatea cititorilor evită astfel de cărți,dar manifestul lui Leiris merită și trebuie citit. Nu mai urmăresc jurnalele de știri de ani buni,din același motiv: accidentele, crimele și dezastrele naturale, numărul victimelor afișat în partea de jos a ecranului, toate acestea mă deprimă, îmi amintesc că tragedia poate lovi în orice moment, oriunde și pe oricine. Și eu am pierdut la rândul meu persoane apropiate, dar nu-mi pot imagina durerea provocată de pierderea unei soții sau a unui părinte (și nici nu vreau să-mi imaginez). Am simțit această durere năucitoare în fiecare pasaj, prin fiecare aforism și evocare; autorul și-a imaginat cum ar fi arătat viața în trei, o imagine ideală combătută de cruzimea realității.

„Credeam că, dacă luna ar dispărea într-o zi, marea s-ar retrage ca să n-o vedem plângând. Vânturile ar înceta să danseze. Soarele n-ar mai vrea să răsară.”

Locuind într-o zonă relativ sigură,cum este Europa, conceptul terorismului mi-l imaginez la mii de kilometrii distanță de ceea ce înseamnă societatea modernă – și totuși,atentate la siguranța și integritatea europeană confirmă faptul că armele nu ne vor rezolva în mod miraculos problemele. A trecut un an de la tragedia în urma căreia 90 de persoane și-au pierdut viața, clubul Bataclan va fi redeschis luna aceasta și cu timpul urmările atacului nu vor mai  ajunge pe paginile ziarelor. „Când toți se vor fi întors la viețile lor, noi vom trăi cu asta. Această poveste va fi povestea noastră. S-o resping ar însemna s-o neg.” A citi manifestul lui Leiris înseamnă a-i împărtăși suferința, a-i susține cauza: răspândirea mesajelor anti-violență. Am observat că romanele de non-ficțiune au alt efect asupra mea și poate că în viitor mă voi reorienta spre astfel de povești de viață.

142198193-jpg-crop-rectangle3-large

„Dacă acest Dumnezeu pentru care voi ucideți orbește ne-a făcut după chipul său, fiecare glonț din corpul soției mele va fi o rană din inima lui. Așa că nu vă voi face darul urii mele.”

Nu veți avea ura mea” este o colecție de trăiri, emoții și cugetări, un volum sincer despre durerea provocată de pierderea unei ființe dragi și puterea de a merge mai departe.Ce m-a determinat să o citesc a fost chiar scrisoarea deschisă adresată de Antoine Leiris celor care i-au ucis cu sânge rece soția – dacă atentatul m-a înfiorat, scrisoarea m-a cutremurat de-a dreptul. Pe atunci cartea aceasta nu exista încă, era sfârșitul lui noiembrie și eram încă în faza în care ne schimbam poza de profil cu steagul Franței pentru a arăta solidaritate. Scorul acordat volumului este pur simbolic; nu poți să notezi durerea unei persoane, dar luând în considerare mai multe aspecte, am considerat că merită cu desăvârșire cele cinci steluțe pe Goodreads. Dacă doriți să comandați cartea v-am lăsat un link util la începutul articolului. De asemenea, găsiți o varietate de romane interesante în categoria cărți beletristică.

"De la decesul lui Hélène nu mai există narațiune. E sfârșitul poveștii."

„De la decesul lui Hélène nu mai există narațiune. E sfârșitul poveștii.”


Scor: 5/5 

cinci stele