Recenzie: Vegetariana de Han Kang

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.


  Recenzie:

Vegetariana” este o lectură unică, fascinantă și cutremurătoare, despre destinul înfiorător al unei femei, ajunsă în situația tragică în care nici propriului trup nu îi mai aparține. În acest roman alegoric, decizia eroinei de a renunța la carne, aparent insignifiantă într-o societate care își impune standardele de frumusețe prin diete, va avea urmări radicale, de neimaginat. Într-o dimineață oarecare, în pragul celui de-al cincilea an de căsnicie, Cheong asistă la o scenă bizară, surprinzându-și soția în timp ce aceasta distrugea toate produsele animale din casă, motivându-și simplu acțiunile cu „Am avut un vis…” Acesta va fi începutul sfârșitului pentru cuplu. Coșmarul psihologic se va extinde ulterior în planul exterior- prin decizia subită de a nu mai curma vieți, protagonista sfârsește ea însăși prin a fi  „devorată” de cei pe care îi considera apropiați. Odată afirmată decizia de a-și schimba regimul alimentar, familia recurge la soluții extreme, invadându-i în mod brutal intimitatea femeii, ridiculizând-o și amintindu-i de traume adânci din copilărie ( mustrările tatălui agresiv, torturarea și uciderea lentă a câinelui familiei). Deși Han Kang își prezintă eroina în mai multe ipostaze narative, extrem de diferite una față de cealaltă (pentru Cheong, soțul ei, este o femeie absolut banală, care nu atrage atenția din punct de vedere fizic,în timp ce pentru bărbatul lui In-hye ea reprezintă o ființă exotică, debordând de senzualitate) avem totuși prilejul să o cunoaștem sumar pe Yeong-hye, în fragmente din coșmarurile ce îi tulbură nopțile. Personajul rămâne o enigmă pentru mine deoarece, deși pot înțelege motivele și principiile care stau la baza renunțării la sine, însăși autoarea descurajează o abordare rațională a romanului,

Am observat că autoarea  pune accentul pe erotism în aceeași măsură în care este reprezentată și drama psihologică, astfel în Pata Mongolă, Han Kang evocă tendința bărbaților de a obiectiviza femeile, Yeong-hye devenind un simplu obiect sexual pentru cumnatul ei, care profită de femeie fără rețineri, într-un moment de maximă vulnerabilitate psihică. Tabloul grotesc al abuzului este remarcabil prin profunzimea  sentimentelor  insuflate cititorului: toată revolta și suferința personajului se regăsesc în neputința de a acționa în acest punct. Lipsa apetitului va impune totodată schimbări fizice drastice, corpul femeii își pierde forma, nu mai este nimic erotic în înfățișarea ei, dar asta nu îi oprește pe cei din jur să pretindă control asupra ei. Cartea este puternic metaforizată, de la refuzul categoric de a mânca produse animale (un prim pas în parcursul femeii  spre dezumanizare) ca o expresie a libertății umane, până la  înfometare ca un simbol al opoziției față de patriarhism și feminitate.  Personajul își reprimă totodată gândurile și sentimentele, fiind captivă în propriul trup, în propria viață („Și ce, nu e voie să mori?” este replica care pare să pecetluiască soarta eroinei).

In-hye, sora protagonistei, este singura care îi rămâne alături, după ce Yeong-hye este părăsită de soț și abandonată de familie, singura care înțelege că în spatele interpretărilor și a diagnosticelor doctorilor, sora ei se opune însăși naturii umane și nu există un tratament care să o mai poată salva. Capitolul final al poveștii, „Copaci în flăcări” reflectă asupra suferinței, a mecanismul psihic de autoapărare: personajul feminin triumfă în cele din urmă, renunțând la sine, dar prețul libertății induce cititorului  sentimentul dulce-amărui de resemnare. „Vegetariana” reprezintă așadar o călătorie în tenebrele minții umane, un act de curaj și sacrificiu, un roman îndrăzneț în care veți regăsi cu siguranță propriile cugetări. Este Yeong-hye eliberată prin alegerea făcută, este moartea ultima expresie a libertății? Han Kang este autoarea care m-a introdus în literatura sud-coreeană și nici nu se putea un start mai puternic. Categoric nu va fi ultima lecturare a acestui autor, dar pentru moment vă recomand romanul acesta, pe care îl puteți achiziționa online din categoria cărți beletristicăCartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie. Mulțumesc mult!


 Scor: 5/5


Anunțuri

Atelierul de arte

Hei,devoratori 😀 Pentru ca este vineri si nu mai sunt asa presat de scoala,postarile pe blog vor fi mai relaxate.A fost o saptamana buna- Mi-am inceput semestrul cu o nota de 10 la engleza,careia i-au mai urmat si alte note de 10.E mult mai usor acum ca stiu ce trebuie sa fac-cat timp trebuie sa aloc fiecarei materii si care sunt prioritatile. Oricum,articolul acesta va fi despre arta. Nu stiu daca am precizat,dar pe langa citit imi place foarte mult sa desenez.Mazgaleam de cand eram in scoala primara la sfarsitul caietelor,dar atunci nu-l puteam numi „desen”.Si uite ca generala s-a dus si odata cu ea s-a dus si desenul.De semestrul acesta am trecut la arte vizuale si asta inseamna fotografie,teatru,etc. (numai desen nu).Eram putin mohorat ca n-o sa mai pot desena.Ora de desen este printre preferatele mele,pentru ca atunci intru in „starea de creatie” :)). Am avut deja cateva ore de fotografie si nu am fost foarte multumit de teorie – imi doream mai mult practica.

Si asta am si primit 😀 Pentru ca ,ei bine,profesoara a venit sa ne cheme in atelierul de creatie de la mansarda scolii. N-am mai fost niciodata acolo inainte si chiar eram curios ce o sa ne astepte. O sedinta foto 😀 Da,profesoara a pregatit studio-ul pentru o sedinta foto. Razele e lumina patrundeau prin perete,asa ca pozele nu mi-au iesit foarte clare.Si oricum nu ma asteptasem la asa ceva.Aveam telefonul,nu aparatul de fotografiat la mine.  wpid-2014-03-07-12.45.00.jpgwpid-2014-03-07-12.45.18.jpg       A fost foarte distractiv si interesant.Dar am pastrat ce este mai bun pentru final. Nu m-a impresionat atat sedinta,cat atelierul.Acesta era de vis.Picturi si desene peste tot – pe panza,pe hartie,mari sau mici,facute de profesoara noastra sau de elevi.N-o sa va spun cat de talentata este profesoara noastra -o sa va las sa descoperiti singuri. Nu stiu daca este chiar corect ca am facut aceste fotografii si nu am cerut voia nimanui sa le postez,dar era prea tare ,sa nu le vedeti si voi. Intr-o zi o sa va arat si cum desenez eu 🙂

wpid-2014-03-07-12.56.30.jpgwpid-2014-03-07-12.56.18.jpgwpid-2014-03-07-12.56.11.jpgwpid-2014-03-07-12.56.02.jpgwpid-2014-03-07-13.01.42.jpgwpid-2014-03-07-12.59.27.jpgwpid-2014-03-07-12.59.30.jpgwpid-2014-03-07-13.02.22.jpg