Cartea mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie.Mulțumesc mult!
Descriere:
Bestseller New York Times
Un roman despre prietenie, curaj, frici si sperante, de la autoarea bestseller-ului Delirium.
Intr-un oras micut, unde tinerii sufera de claustrofobie, jocul Panica e singurul care le da sentimentul libertatii, prin probele absurd de periculoase.
Panica incepe ca atatea altele in Carp, un oras mort, de numai 12.000 de oameni din mijlocul pustietatii. Doar pentru ca era vara si nu era nimic de facut. Heather vrea sa participe la Panica, un joc legendar pentru cei din ultimul an de liceu, unde premiul si mizele sunt immense. Nu s-a considerat niciodata neinfricata, dar cand gaseste ceva si pe cineva pentru care sa lupte, descopera ca e mai curajoasa decat isi imagina. Lui Dodge nu i-a fost niciodata frica de Panica. Secretul pe care-l pastreaza cu sfintenie il va ajuta sa treaca prin joc. Dar ceea ce nu stie e ca nu este singurul cu secrete. Toata lumea are o miza. Pentru Heather si Lodge jocul aduce aliante noi, revelatii neasteptate si infiriparea primei iubiri. Dar si constientizarea faptului ca, uneori, lucrurile de care ne temem sunt cele de care avem cea mai mare nevoie.
Recenzie:
În Carp,un orășel de la periferia statului New York, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, un joc inițiat de câțiva absolvenți dornici de aventură dezbină comunitatea, punându-și competitorii față în față cu cele mai mari temeri. Fără bani, relații sau oportunități de a lăsa în urmă peisajul anost din Carp, spiritul liber al tinerilor este îngrădit, miza jocului crește, acesta devenind o cursă pentru libertate. Lauren Oliver se reinventează prin acest roman alert, tensiunea și suspansul împletindu-se pentru a oferi poveștii o atmosferă unică. Se pare că autoarea a vrut să scrie ceva cât mai diferit de Delirium și, după părerea mea, a reușit. Când mă gândesc la Lauren Oliver, în minte îmi vin descrierile poetice din seria Delirium, firul epic construit în jurul unei eroine ce se lasă ghidată de sentimente. Oliver are un stil de scriere distinctiv; acțiunea nu este întotdeauna surprinzătoare, dar ceva din felul în care sunt descrise întâmplările te face să simți că iei parte la narațiune, lucru pe care îl apreciez enorm la scriitori. În centrul acțiunii regăsim patru personaje: Heather,Dodge,Natalie și Bishop, primii doi luând pe rând postura de narator. Nici Heather nu este eroina tipică de ficțiune pentru adolescenți, în primul rând pentru că ea este conștientă de puterea de care dispune, nu dă înapoi și nici nu așteaptă pe cineva care să o salveze când lucrurile nu ies cum trebuie. Ea nu joacă Panica pentru glorie sau pentru a demonstra ceva; are nevoie de acei 67 000 $ pentru a-și ajuta sora, dar cu toții 
știm că „Iadul e pavat cu intenţii bune”. Heather este genul de tânără maturizată de circumstanțe pe care o simpatizezi pentru că știi prin câte a trecut pentru a ajunge într-un anumit punct. Natalie, cea mai bună prietenă a lui Heather, speră să câștige pentru a-și finanța cariera de model. În schimb Bishop nu participă în mod direct la joc, dar rolul său de susținător al fetelor nu trebuie ignorat. Dodge, îndrăgostit iremediabil de Natalie, reușește să pătrundă în grupul celor trei prieteni, fiind singurul personaj a cărui motivație nu vizează banii. Îmi place cum a fost nuanțată povestea: este măsurat curajul prin teamă, explorează loialitatea prin infidelitate, etc.Provocările specifice jocului nu sunt doar deosebit de periculoase, ci reprezintă și probleme de etică. Scopul scuză întotdeauna mijloacele? Poți să rănești pe cineva încercând să-l salvezi? Răspunsurile nu vin în forma clasică pentru că nu poți să limitezi la „corect” și „greșit” acțiunile unei persoane, dacă nu știi și contextul, ce l-a determinat să ia acea decizia. Fiecare personaj are câte un motiv pentru care consideră că merită să câștige jocul, unele justificate, altele nu, dar ce au în comun toate aceste motive este frica. Frica de a rămâne blocat în oraș, frica de a eșua sau de a confrunta realitatea. Un om poate fi curajos doar atunci când îi este teamă și până la urmă asta înseamnă Panica: a-ți realiza temerile înainte de a le înfrunta. 
Am insistat să citesc romanul lui Oliver în ciuda faptului că am mai citit o carte cu o premisă asemănătoare în octombrie, și anume Nerve. Eram curios în ce direcție se va îndrepta scrierea autoarei acum că seria Delirium este completă și nu am fost dezamăgit. Este o poveste captivantă și merită să vă rupeți câteva ore în fiecare seară pentru a o citi. Și trebuie să recunosc: mă bucur că este vorba de un roman independent pentru că ,oricât de mult m-ar intriga stilul lui Oliver, nu am timpul și motivația necesară să încep o noua serie YA. I-am acordat patru stele pentru că autoarea știe cum să inducă cititorul într-o anumită stare, dar uneori exagerează cu detaliile și atmosfera își pierde farmecul.Puteți achiziționa cartea online din categoria cărți beletristică.
mexicane, un omagiu adus vieții și operei artistei. Înainte de a o citi, nu aveam o opinie bine conturată în privința pictoriței; cunoștințele mele se limitau la câteva autoportrete și citate culese de pe rețelele de socializare. Atunci nici nu mi-aș fi putut imagina cât de profund a influențat ea societatea artistică a timpurilor în țara de origine. Dacă aveți curiozitatea să căutați „artiști mexicani” pe Internet, o să observați că numele Fridei va fi primul rezultat, urmat de cel al soțului ei, un pictor la fel de cunoscut.Totodată m-a întristat profund destinul artistei, faptul că nu a avut parte de viața pe care o merita. Deși a cunoscut faima și dragostea adevărată, deși a călătorit mult și talentul i-a fost răsplătit, fericirea a ocolit-o.Frida a fost o fire puternică pe care boala a făcut-o vulnerabilă, un spirit liber care atunci când poliomielita i-a paralizat picioarele a spus: „La ce-mi trebuie mie picioare când eu am aripi să zbor?” Personalități ale epocii precum Picasso,Salvador Dali, Ernest Hemingway,Henry Miller,Troțki și Georgia O’Keeffe au fost inspirați de farmecul, talentul și mâncărurile delicioase ale Fridei.
Cartea are într-adevăr note biografice fiind vorba de o personalitate reală, dar ficțiunea umple golurile lăsate de istorie. La astfel de cărți apreciez mai ales voința scriitorului de a rămâne obiectiv, fără a pune intenționat personalitatea descrisă într-o lumină favorabilă sau nefavorabilă. Cu toate atributele Fridei este și greu să rămânem obiectivi. Pe parcursul vieții Frida a fost soție, amantă,atee, bisexuală, comunistă, bolnavă,muză, bucătăreasă, nepoată a morții și mai târziu a devenit un simbol al Mexicului. Înțeleg că sunt (mari) diferențe culturale între latino-americani și europeni și unii încă o condamnă pentru felul cum și-a trăit viața,dar până la urmă ceea ce contează cu adevărat este opera ei și nimeni nu îi poate contesta talentul. Un alt subiect discutat în carte este relația controversată cu celebrul pictor Diego Rivera. Cuplul Rivera-Kahlo este fără îndoială unul dintre cele mai bizare pe care le-am întâlnit. Frida l-a cunoscut pe Diego pe când acesta îi picta școala. I-a devenit ucenică pentru o perioadă și mai târziu în viață au decis să își unească destinele prin căsătorie. De aici povestea se complică: Diego o înșeală pe Frida cu mai multe femei și Frida la rândul ei îl înșeală pe Diego cu mai mulți bărbați și femei deopotrivă. În perioada în care a fost imobilizată la pat, Diego a înșelat-o chiar și cu sora ei, dar Frida a decis să îl ierte. Asta în condițiile în care cea de-a doua soție a lui Diego, părăsită în favoarea Fridei, s-a ocupat personal de preparatele pentru nunta celor doi și a învățat-o pe pictoriță să gătească pentru a nu fi și ea părăsită.
Devoratorul de cărți 