Recenzie:”Miss Peregrine” de Ransom Riggs

Descriere:

O insula misterioasa. Un orfelinat abandonat. O stranie colectie de fotografii.

O tragedie il arunca pe tanarul Jacob, in varsta de doar saisprezece ani, pe o insula izolata. Aici descopera ruinele caminului „pentru copii deosebiti“ al domnisoarei Peregrine. Pe masura ce Jacob inainteaza pe holurile si prin dormitoarele parasite, isi da seama ca cei care s-au adapostit candva acolo au fost mai mult decat deosebiti. Poate ca nu intamplator au fost trimisi intr-un loc uitat de lume. Si, oricat de bizar ar suna, ar putea fi inca in viata. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburatoare, care-i va incanta pe adulti, pe tineri si pe toti cei care vor sa se bucure de o aventura in lumea umbrelor.

Recenzie:

Inca sunt intrigat de aceasta carte si am recitit finalul pentru ca pur si simplu nu-mi venea sa cred ce am citit.Imi imaginam ca va fi genul acela de carte care iti da toata povestea pe tava,dar cat m-am inselat :O Miss Peregrine cu siguranta nu este o carte pentru plaja si nu v-as recomanda s-o cititi decat atunci cand aveti mult timp liber.Povestea este hipnotica si te tine tot timpul in stare de alerta.Nu este prima data cand citesc o carte horror,dar este prima data cand mi-am tinut respiratia pe tot parcursul  ei.Ce mi-a placut foarte mult la stilul de scriere este cum autorul iti da un moment de respiro dupa fiecare soc.Sunt multe informatii si subiecte controversante (calatoria in timp,nemurirea,atacurile si panica din momentele cheie) dar autorul are rabdare si nu se arunca asupra altui cadru.Iti descrie atat de credibil incat oricare cititor poate sa-si formeze o imagine puternica,neobisnuit fiind cu asemenea carti.Si vorbind de imagine,ajungem la poze.In jurul lor a fost scrisa povestea si se presupune ca au fost „usor” retusate (Cainele cu fata de om m-a dat pe spate! Ma bucur sincer ca nu a fost inclus in poveste…).Gasesc fascinant modul in care autorul le introduce in poveste -este iar vorba despre atentia si rabdarea acordata.Povestea este scrisa atat de bine incat pozele ajuta la efectul dinamic,dar nu reprezinta atractia principala.Scoase din context nu ar parea atat de spectaculoase.Si autorul ne-a pregatit cateva capcane,cel putin eu am cazut in plasa.Cu toate pozele de la inceput si descrierile imi imaginam o casa plina de copii deosebiti si chiar ma intrebam de ce nu descrie mai multi… Mai tarziu mi-am dat seama ca erau decat 10 si ca practic,ii descrisese pe toti.Mai bine zece personaje bine conturate decat o suta fara personalitate.

Personajele au fost stralucitoare si mi-a placut cum autorul le-a incadrat pe toate in poveste,fiecare avand partea ei si exista respectul acela intre ele.Miss Peregine a fost stricta in unele privinte,dar surprinzator de permisiva in altele.Este imposibil sa nu o indragesti pentru grija ei nemasurata desi copiii nu mai sunt tocmai niste copii.Dar cu asa personaje inedite,nu ne putem plange.Millard,baiatul invizibil a fost extrem de amuzant si istet.Olive,fetita care leviteaza,simpatica si energica,ea a fost sufletul casei 🙂 Mai apar si Enoch,cu puterea de a insufleti obiecte si fiinte,Hugh,al carui talent este extrem de neobisnuit si nici autorul nu i-a gasit vreo intrebuintare in acest volum.Emma este fermecatoare,aici nu am nimic de zis,dar toata treaba cu „ies cu fosta prietena a bunicului meu” a fost doar putin deplasata pentru mine.Dar mi-au placut extrem de mult scenele de pe mare,spectacolul din gradina,lupta finala,descrierea monstrilor,etc.Am incercat sa ocolesc detaliile esentiale despre carte pentru ca nu vreau sa va stric surpriza.Este antrenanta si cu un puternic impact cinematografic.Este greu sa spun ce nu mi-a placut la carte,pentru ca mi-a placut cam totul :))

My rating: 5/5