Recenzie: „Fata disparuta” de Gillian Flynn

Carte oferita de libraria online Libris pentru recenzie. Multumesc mult!

fata-disparuta_1_fullsizeDescriere:

Cine eşti?
Cum am ajuns aici?

Sunt întrebări care îl frământă pe Nick în ziua când sărbătoreşte cinci ani de căsnicie. Şi tocmai acum, soţia sa dispare pe neaşteptate. Primul suspect este Nick. Deşi îşi susţine nevinovăţia, dovezile împotriva lui nu încetează să apară. Sub presiunea mass-mediei, face paradă de cinism şi de minciuni. Iar jurnalul lui Amy, descoperit de poliţie, dezvăluie că mariajul lor era departe de a fi perfect.
Este Nick un ucigaş?
Adevărul îţi dă fiori: este mai întunecat decât ţi-ai fi imaginat.

Fata dispărută are o structură ingenioasă: atât Amy, cât şi Nick îşi compun propria versiune, însă adevărul se află undeva la mijloc. În timp ce Nick îşi povesteşte viaţa din momentul dispariţiei lui Amy, ea descrie relaţia lor încă de la început, alcătuind portretul unui cuplu a cărui armonie perfectă pare atât de imposibilă, încât aproape imediat simţim că e putred ceva pe dinăuntru.
The Guardian

Gillian Flynn trasează cu subtilitate portretul unei femei care încearcă să mulţumească un soţ imposibil, dar anumite indicii sugerează că nu totul este aşa cum pare. O versiune a faptelor ascunde o alta într-un roman care manipulează în mod inteligent cititorul.
Sunday Times

Recenzie:

Am amanat putin redactarea acestei recenzii deoarece 1.) Voiam sa urmaresc filmul si sa scriu o recenzie dubla sau 2.) Eram prea speriat ca sa mai articulez vreun cuvant despre carte (Ambele variante sunt corecte!). Se prea poate sa fi stat treaz pana la 6 dimineata sa termin cartea,dar dupa ce am lasat-o jos,nici somn nu mi-a mai trebuit.. Ceva se deruleaza haotic  inca de la primele pagini: cuplul perfect, locuind intr-un oras fantoma, sotia excesiv de preocupata si sotul pasiv-agresiv,un conflict fiind aproape imposibil de evitat. Intotdeauna am fost fascinati de „super-clasa” (persoanele influente,faimoase),dar sa nu uitam ca povestile cele mai interesante vin de la clasa mijlocie (Stim cu totii refrenul: peluze ingrijite, vecini zambitori si discutii in spatele usilor inchise). Amy,sotia lui Nick,se trage intocmai din „super-clasa” si este in mare masura personajul ideal: dulce,inteligenta,deschisa. Este ceva in neregula cu tine daca nu o placi. Nick – cu totul alta poveste – ar putea trece drept un personaj agreabil daca nu ar fi atat de pornit pe ideea ca toate problemele din casnicia lor sunt provocate de Amy. Cum mi-am dat seama ca imaginea lui Nick este usor usor retusata spre a cadea in dizgratie? Simplu,nu mi-am dat seama. Si pe cine as putea sa banuiesc? Aici autoarea a fost destul de darnica: primim o lista gata redactata cu posibilii suspectii,unul mai dubios decat celalalt. Cazul disparitiei lui Amy, persoana care a inspirat seria pentru copii Uimitoarea Amy, prinde amploare si curand un mare semn mare de intrebare tumblr_nebop9mcbI1ronge5o1_500este indreptat catre Nick. Mi s-a parut de-a dreptul naucitor cat de usor ii este autoarei sa deformeze adevarul:fata cuminte care nu este atat de cuminte si baiatul rau care este evident convenabil de rau. Despre cartea lui Gillian Flynn nu poti sa spui mai mult decat scrie in descriere pentru ca ar fi nedrept,previzibil. In prima jumatate a cartii am abordat principiul „nevinovat pana la proba contrarie” si  au fost destule ocazii in care am fost contrazis. Cartea este absolut geniala,incomparabila (nu exploreaza doar domeniul cartilor politiste,si nici nu este restransa la statutul de carte psihologica). Situatiile tensionante sunt la ordinea zilei si autoarea mai dezgroapa cate un detaliu intunecat din trecutul sotilor Dunne la fiecare cateva capitole. A fost savuroasa si compararea situatiilor din viata de cuplu a celor doi cu situatiile din Uimitoarea Amy. Sentimentele mele din primele zile dupa lecturarea cartii au fost destul de incurcate intre ele : nu ii dau dreptate lui Amy,nu-i dau dreptate lui Nick. Nimeni nu castiga cu adevarat,dar sunt multe lucruri de pierdut.

Foarte multi bloggeri recomanda cartea ca fiind cea mai complexa lucrare scrisa de autoare,cea mai intunecata perspectiva asupra mintii umane.Nu se poate concura cu asa ceva. Am indragit-o pe „Amy din jurnal” prea mult (Sunt sigur ca autoarea rade in sinea ei cand primeste asemenea reactii!) ca sa o accept pe Amy Elliott,Uimitoarea Amy, prea uimitoare pentru gustul meu. Cred ca multor cititori chiar le-a placut Amy cea Independenta,adevarata Tipa Dezghetata si cu tot respectul si admiratia pentru efortul Screenshot_2.480x480-75depus de autoare, eu am descoperit-o pe noua Amy usor exagerata ( Insusi termenul „usor” este o exagerare aici,ca sa citez o glumita de-a lui Nick). Este o carte intensa – nimeni nu poate nega asta – si tinteste fiecare punct pe care s-i l-a propus. La final m-am simtit indus in eroare (Stiu ca Amy are o putere de convingere fenomenala dar totusi…). In planul lui Flynn nu sunt puncte slabe,nu se evita subiectele mai dificile,toate personajele par sa se sincronizeze … mai putin Nick.Dar cum si el joaca un rol important in schimbarea lui Amy,nu pot sa ma leg nici de acest subiect. Un lucru e sigur : nu o sa mai comentez vreodata povestile lui J.K.Rowling „cusute cu ata alba”. La capitolul povesti „extrem de convenabile” aceasta carte ia tortul. Si fiindca am inceput intr-o tonalitate foarte serioasa,e cazul sa incheiem in acelasi fel. Amy si Nick ar putea fi cel mai nefericit cuplu de pe planeta asta,pentru ce si-au facut unul altuia,dar este evident ca se merita unul pe celalalt. Am citit povestea lor relativ repede (ultimele 450 de pagini le-am parcurs in 7-8 ore) si intr-un fel ma bucur ca nu exista o continuare..Deja eram cu nervii intinsi la maxim si nu era exclusa o cadere nervoasa indusa de aceasta carte. O recomand,desigur,pentru ca este unica si nonconformista.Si dupa ce terminati cartea,va recomand si filmul,care este la fel de colorat si mind-blowing 😀

Puteti cumpara cartea online accesand acest link 🙂

My rating: 5/5

cinci stele

 

 

Trailer Gone Girl:

 

 

Recenzie: „Harry Potter si Ordinul Phoenix” de J.K.Rowling

vol-v-harry-potter-si-ordinul-phoenix-a928Descriere:

Volumele Harry Potter reprezinta o serie foarte populara in intreaga lume; ele apartin genului fantastic si au fost scrise de catre autoarea britanica J. K. Rowling. Cartile trateaza o lume a vrajitorilor, protagonist fiind tanarul vrajitor numit Harry Potter, alaturi de prietenii lui Ron Weasley si Hermione Granger. Povestea se desfasoara in cea mai mare parte la Hogwarts, Scoala de Magie si Vrajitorie, o scoala pentru tinerii vrajitori si magicieni.

Dumbledore isi lasa mainile in jos si il urmari pe Harry pe deasupra ochelarilor in forma de semiluna.

– Harry, a sosit timpul sa iti martusiresc ceea ce ar fi trebuit sa-ti spun cu cinci ani in urma. Te rog sa iei loc. Iti voi spune totul…

 Recenzie:

Harry Potter si Ordinul Phoenix a fost un adevarat fenomen de tip montagne russe: cu o cadere brusca si violenta. Autoarea are influenta specifica tuturor volumelor: ne lasa sa plutim o vreme (pentru reusite minore) apoi ne reintoarce la realitate si suntem in plina cadere… Stiu ca acesta este numai inceputul : odata cu maturizarea personajelor si romanele ei devin din ce in ce mai intunecate.Harry Potter nu mai este un copil si drept urmare nici problemele si faptele lui nu mai par atat de neinsemnate. Pentru a sustine mai mult latura intunecata,autoarea o aduce in prim plan pe Dolores Umbridge, cel mai aprig personaj din istoria Hogwarts-ului. Ce m-a deranjat la ea in primul rand nu a fost obsesia ei de a detine controlul,dispretul pentru creaturile magice sau impresia de superioritate si aroganta,ci faptul ca acest personaj distruge pentru cititori toate experientele autentice scolii de vrajitorie: fara noi notiuni despre Apararea Contra Magiei Negre,fara vajhat pentru personajul principal, fara vointa proprie a profesorilor: Umbridge transforma orice actiune de la Hogwarts in ceva nepermis si plictisitor. Si in tot acest timp isi etaleaza rasul afectat si tinuta de scolarita – ce poate fi mai malefic de atat ? Desigur intr-o oarecare masura mi-am dorit pentru ea un sfarsit groaznic, Fanart-dolores-umbridge-24201292-400-212dar in felul acela povestea nu ar fi fost la fel de realista: personajele negative nu sunt intotdeauna pedepsite,mai ales cand convingerea lui Umbridge ca face ceea ce trebuie era atat de puternica. Cartea a fost dureros de nedreapta (dar la ce m-as fi putut astepta dupa intoarcerea lui Cap-de-mort ?) .Citind aceasta carte am simtit ca imi este „absorbita” toata fericirea tineretii. Daca as fi inceput sa citesc cartile la varsta indicata,nu stiu daca as fi fost pregatit pentru acest roman si schimbarea brusca a firului narativ. Nici dupa ce am „dezlegat” cateva fire ale naratiunii nu am mai simtit aceeasi bucurie sincera. Suntem in ultimii ani la Hogwarts si despartirea imi pare atat de aproape si atat de intunecata. Adesea cand vorbim despre aventuri epice,excludem riscurile.De ce? Pentru ca stim ca eroul principal va invinge.Si eu sunt constient de acest fapt,dar in aceasta serie uneori am impresia ca Harry se lupta cu morile de vant.Isi asuma prea multe riscuri pentru a-si mangaia orgoliul. Moartea din ultimele capitole mi s-a parut inutila (asta datorita imprejurarilor nefavorabile). Este dreptul autoarei sa excluda un personaj din povestire cand i se pare necesar acest lucru (si credeti-ma: nu este prima moarte subita de care ma lovesc),dar, daca lui Harry ii trebuia o motivatie sa-l infrunte pe Cap-de-mort,de ce sa nu fie aceea moartea parintilor lui? Intr-o fraza: cred ca riscam mai mult decat castigam.

tumblr_lqnldevNPK1qa1id2o1_500Harry Potter in varsta de cincisprezece ani este deorganizat si antipatic in anumite privinte – ni se cere sa-l indragim pentru ca este personajul principal si pentru ca ne poarta in aventuri magice,doar ca in acest volum aventurile sunt mai mult periculoase si riscante decat magice. Am criticat cartea a treia din serie pentru povestea „incalcita” – In volumul prezent si autoarea recunoaste acest fapt in cotidianul vrajitorilor Profetul zilei– dar prin Ordinul Pheonix mai culegem scurte informatii, autoarea amintindu-si brusc ca trebuie sa inchida anumite portite in naratiune. Daca volumul al cincilea a fost extrem de cuprinzator si probele prin care trecea Harry te tineau cu sufletul la gura, volumului prezent i-a fost Hermione's_Patronusrefuzat  aspiratiile la grandoare (enigme,spatii ascunse si teribile,da – elemente benefice povestirii,care sa mai smulga un zambet din cand in cand – nu prea). Daca  nu sunteti impresionati de lungimea cartii (cred ca este cea mai lunga pe care am citit-o vreodata) si sunteti mai pozitivi din fire atunci n-o sa primiti aceasta carte cu atata entuziasm. Eu am fost nevoit sa o las deoparte prima data cand am inceput-o, dar m-am intors la ea cu acelasi entuziasm si m-am lasat absorbit de naratiune ca de fiecare data.Am citit-o intr-un timp relativ scurt (cu scoala si celelate activitati care imi ocupau deja timpul). Daca nu m-ar fi influentat schimbarea lui Rowling nici nu as fi mai scris aceasta recenzie – dar m-a influentat,si inca la ce mod… Autoarea are o metoda antrenanta de a ne dezvalui incotro se indreapta aceasta serie si fie ca imi place sau nu,trebuie s-o accept,nu ne mai este prezentat universul copilariei,seria se maturizeaza. Mai avem atat de putin timp de petrecut impreuna cu personajele noastre preferate incat nu pot risca pierderea spiritului de pe acum. Se pregateste un razboi si pierderile vor fi in curand la ordinea zilei. Desi nu-mi doream ca povestirea „serioasa” sa inceapa de pe acum,am trecut deja de jumatatea seriei si ar trebuia sa ma fi asteptat la asta.

Poate ma gabesc sa-i dezic seriei anumite elemente – sunt convins ca ultimele doua volume vor fi mai „incordate” decat acesta,si totusi nu-mi ramane decat sa sper ca pierderile vor avea o semnificatie in final.Din cate ati observat recenziile mele sunt putin mai critice,asadar nu va lasati intimidati si acordati atentie acestei carti.Poate ca o sa va nemultumeasca noua politica de la Hogwarts,dar scopul cartilor este sa ne faca sa simtim ceva,nu? La capitolul sentimente,n-am ce-i reprosa autoarei: s-a atins apogeul.In ce sens? Va las pe voi sa aflati…

My rating: 4,5 /5

patru stele si jumatate   

 

Trailer film :