Recenzie: Amalia de Liza Karan

Descriere:41AwSfSrZgL

Amalia este o adolescenta care se indragosteste nebuneste de Zain, un barbat mai în varsta, de cultura si religie diferite de ale ei. Si, cand dragostea lor reuseste sa se ridice mai presus de convingerile fiecaruia, un secret bine pastrat iese la iveala si este pe punctul de a o ruina.

 Amalia este o poveste emotionanta de iubire, credinta si curaj, care ne spune ca visele in care credem cu tarie se implinesc.


Recenzie : 

Amalia este un roman de suflet, explorând relația dintre un bărbat irakian și o tânără din București, o poveste captivantă care își propune să înlăture prejudecățile și barierele culturale. Romanul urmărește totodată un deceniu din viața protagonistei: o cunoaştem pe Amalia („Amy”) în ultimul an de liceu,o adolescentă tumblr_o21nhpsDIr1rjjohgo1_1280entuziastă și visătoare, și la finalul romanului părăsim o femeie matură, inteligentă şi puternică, dar la fel de pasionantă. Amalia este genul de eroină carismatică pe care o îndrăgești imediat și de care cu greu te mai poți despărți la final. Fie că se află în centrul orașului natal sau pe tărâmuri orientale, tânăra ajunge întotdeauna la inima celor din jur.  Zain și Amalia sunt într-un puternic contrast unul față de celălalt; atât prin experiența de viață, credință, origine, cât și prin raționament și personalitate. Amy este foarte tânără și prin urmare ușor naivă, impresionabilă, în timp ce Zain, prima ei mare iubire, își cunoaște interesele și nu se lasă învins până nu obține ceea ce vrea. În anumite momente am simțit că iubitul ei este conștient de influența pe care o are asupra Amaliei și nu se sfieşte să o manipuleaze.De fiecare dată când Zain i se plânge de unul dintre prietenii ei, Amalia taie brusc firele ce o leagă de acea persoană. Povestea este marcată de multe momente neprevăzute,o răsturnare de situație memorabilă fiind încheierea relațiilor cu Ina. „Din clipa aceea Ina a rămas pentru totdeauna un capitol închis din viața mea” – Așa se încheie prietenia cu Ina, ea fiind cea mai bună prietenă a Amaliei încă din copilărie, ajunsă în cele din urmă într-o poziție nefavorabilă din cauza unei traume și a unui lung șir de nereușite. Situația se repetă cu arăboaica și Sam („ căci în momentul în care ne-am luat rămas bun, nici nu mi-am dorit să-l mai revăd vreodată.”), tot după intervenția lui Zain. Oricum relația lor este departe de a fi perfectă și cei doi îndrăgostiți se încăpățânează să își facă zile amare unul altuia, despărțindu-se de mai multe ori doar de dragul de a se împăca. Atunci când Amalia nu îi face pe plac și au câte o dispută, Zain nu se desparte oficial de ea, ci dispare din viața ei pentru o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă, fata fiind nevoită să îl recucerească pentru a-i dobândi afecțiunea. Situația m-a amuzat având în vedere că în viața reală lucrurile largestau complet altfel. Nu am înțeles întru totul comportamentul lui Zain și nici de ce se grăbește Amy să-l ierte de fiecare dată, dar autoarea ne-a demonstrat în mai multe ocazii că iubirea ne face să acționăm împotriva firii, așadar am decis să nu îmi mai pun întrebări și să mă bucur de lectură.Totuși, este fascinant cum tindem să idealizăm persoana iubită, să îi acceptăm defectele chiar dacă în secret luptăm să ne corectăm propriile imperfecțiuni, încercând mereu să îi găsim scuze, pentru că iubirea cere sacrificii. Povestea Amaliei ne reaminește că, la final, nu contează până unde am fi dispuși să mergem pentru persoana iubită, pentru că destinul este cel care ne poartă pe aceste cărări lăuntrice și el are ultimul cuvânt în povestea fiecăruia dintre noi. Problema cu „pasiunile mistuitoare” este că se sting la fel de repede.

„Ce rost are să mai priveşti unde ai ajuns? Ridică-ţi privirea şi vezi unde ai vrea să fii. ”

Autoarea a știut să se inspire și din folclor, dedicând un capitol întreg viselor premonitorii și bine a făcut, deoarece capitolul în cauză mi s-a părut cel mai intrigant din toată povestea. Cu fiecare nouă despărţire, premoniţiile Amaliei devin şi mai sumbre, iar monologul ei interior este şi mai tragic. Dar,pe măsură ce fata pare să se cufunde în tristețe,și persoanelor care i-au trădat așteptările li se întâmplă lucruri, lucruri rele. Nu pot să vă spun mai multe pentru a nu vă strica suspansul,dar merită tumblr_o21nmh6PSf1rjjohgo1_1280să descoperiți urmările. Am citit cartea în două zile și când am ajuns la ultima pagină trecuse de unu și jumătate dimineața. Într-o țară cu foarte mulți romancieri contemporani, dar și foarte multe scrieri de calitate inferioară,sub nivelul european, consider că în direcția Amaliei ar trebui să se îndrepte literatura romantică autohtonă. Autoarea și-a asumat riscuri și a reușit să aducă la viață o poveste a cărei frumusețe se datorează chiar faptului că este neconvențională. Felicitările mele Lizei Karan și sper ca povestea să ajungă la inima cât mai multor cititori. Nu am știut de existența Editurii Virtuale până de curând dar dacă aveți de gând să publicați o carte în viitor, vă recomand să aruncați o privire pe site-ul editurii. O să găsiți acolo sfaturi utile, editoriale și articole menite să vă îndrume și să vă informeze în ceea ce presupune lansarea unei cărți. În plus, coperta este absolut superbă și tiparul este bine executat. Mai multe detalii despre formatul cărții și de unde poate fi achiziționată găsiți cu un simplu click pe copertă.

Cartea mi-a fost oferită de autoare pentru recenzie. Mulțumesc mult!

Scor: 4/5

patru stele

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre „Recenzie: Amalia de Liza Karan

Spam-ul nu este permis pe acest blog !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s