Recenzie: „Cautand-o pe Alaska” de John Green

Descriere:

Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre in 792454ultimele lor clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut“.

Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul asta?“ Nimic nu va mai fi la fel…

Recenzie:

Cautand-o pe Alaska este romanul de debut al lui John Green si a fost publicat in urma cu zece ani, dar cumva  reuseste sa ramana actual dupa tot acest timp. Nu pot sa nu remarc cat de mult s-a schimbat stilul lui John Green de la Cautand-o pe Alaska la Sub Aceiasi Stea. Nu planuiam sa compar aceste doua carti, dar ar fi onest sa va spun ca o prefer pe cea din urma (abordarea pierderii unui prieten este mai serios prezentata in Sub Aceiasi tumblr_nhzu94XCDU1sqoqfmo1_500Stea).Si revenind la cartea in discutie, am avut impresia ca personajele principale urmeaza toate acelasi tipar, exceptie facand Alaska Young.Este destul de simplu: fiecare are cate o pasiune: Miles memoreaza ultimele cuvinte, Colonelul retine capitalele lumii, Takumi este rapper,numai Alaska are mai multe. Toti primesc cate o porecla (Rotofeiul,Colonelul,Vulpea Smechera) numai Alaska este crutata de aceste porecle. Diferentele nu se opresc aici,dar nu le pot aminti pe cele mai evidente fara sa dau mici indicii despre deznodamantul cartii. Intr-un fel,autorul schiteaza portrete clare pentru fiecare personaj din carte si numai pe Alaska o lasa o pictura abstracta,pe care iti dai toata silinta sa o intelegi, dar de fiecare data cand crezi ca ai descoperit ceva,cineva inclina tabloul intr-o parte si ea capata cu totul alte insusiri. Am observat ca de obicei, cand este discutata aceasta carte,se pune accent pe situatia sociala a Rotofeiului si Alaska este pomenita numai in treacat in aceasta privinta,dar eu vreau sa va scriu despre Alaska. Inca de la inceput am avut senzatia ca Alaska este la Culver Creek de cand lumea: ea i-a initiat pe Colonel si Takumi in viata de liceeni lipsiti de griji, toti o cunosc, toti o respecta,chiar si profesorii o admira in secret.Alaska studiaza, iubeste, surprinde, socheaza,indruma si isi traieste viata asa cum multi tineri lipsiti de libertate si-ar dori. Este creativa si modesta,o prietena loiala,joaca jocuri video,pe scurt,este genul tuturor. Inconvenientul relatiei cu Alaska este acela ca fata trece prea repede e la o stare la alta (de la exaltare la depresie,de la apreciere la indiferenta). Nu te-ai putea plictisi usor de Alaska Young,dar ea s-ar plictisi foarte repede de tine (Intr-un moment comic,ea se mira ca este intr-o relatie de atata timp si nu si-a inselat iubitul). Eu unul pe Alaska am gasit-o mai interesanta decat restul personajelor la un loc.Este de precizat si Lara ,studenta venita din Romania – nu mi-a placut in mod special si la inceput nici nu este atat de apropiata de cercul celor patru prieteni,dar hei,este din Romania!

Punctul slab al cartii, pentru mine,l-a constituit partea a doua si nu deoarece nu continua cu aceiasi intensitate ca prima.Sa va dau un exemplu: in Sub Aceiasi Stea (si iar am ajuns sa compar cartile) romanul se sfarseste la putin timp dupa moartea personajului,dar tumblr_nhzu94XCDU1sqoqfmo6_r1_500in Cautand-o pe Alaska,mai este inca o jumatate de carte de acoperit,amintindu-se constant de ce s-a intamplat in prima parte. Daca as fi citit cartea intr-o saptamana sau mai mult poate nu as fi remarcat acest aspect,dar fiind un devorator de carti si o persoana insensibila din fire nu mi-a placut sa mi se tot aminteasca de ceea ce tocmai citisem.Este o carte foarte buna (scrisa de unicul John Green,deci nici nu putea fi altfel),dar nu era nevoie de atatea particularitati pentru a spune o poveste tragica. Si acum serios,ce liceu are nevoie de o lebada? Inteleg conceptul de mascota si mandria americanilor de a avea asa ceva,dar acest concept se incadreaza mai mult in cazul colegiilor – la liceu este cel mult un hamster sau o testoasa,nu o lebada nervoasa (rima nu a fost intentionata,serios). Culver Creek ma duce mai mult cu gandul la un campus decat la un internat pentru liceeni,dar nu pot sa-i reprosez asta lui John Green. Daca recomadam Sub Aceiasi Stea tuturor cititorilor indiferent de varsta,aceasta carte nu o pot recomanda decat tinerilor,care viseaza la libertate si iubire si un grup larg de prieteni. In cele din urma,adultilor le este mai usor sa se descurce cu o trauma si cu o inima franta decat ne este noua tinerilor si aceasta carte raspunde la  intrebarea pe care prima carte amintita a lasat-o fara raspuns, „Cum putem sa trecem peste o trauma/Cum putem sa iesim din labirint?„. Este un subiect delicat si foarte dificil de atins fara cateva notiuni de sociologie. Sa-l luam exemplu pe Miles, nu face el prea multe,dar reuseste sa supravietuiasca unei asemenea traume.Bravo,Miles!
Rating : 4/5

patru stele

 

 

Anunțuri

Spam-ul nu este permis pe acest blog !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s