„Year Of The Jungle” de Suzanne Collins

29906170001_2654232048001_vs-522a1f92e4b010434e4aad9b-672293881001  Nu poti auzi numele Suzanne Collins si sa nu te gandesti la triologia Hunger Games. Eu personal sunt un mare fan Hunger Games si stiu cat de geniala poate sa fie Suzanne.S-a scris foarte mult despre aceste carti (2 dintre ele fiind deja ecranizate,in timp ce ultima carte va fi transpusa in doua filme in 2014 si 2015), asa ca nu o sa mai insist foarte mult asupra lor.Mi-as fi dorit sa fi facut si o recenzie pentru al doilea film,atunci cand l-am vazut,acum ceva vreme,dar cum eram cu nervii la hunger_games_trilogypamant,n-am mai facut-o.Important este faptul ca desi toata lumea cunoaste Jocurile Foamei,nu toata lumea a auzit si de „Anul junglei„,o carte autobiografica in imagini.Aceasta carte m-a facut foarte curios.Desi destinata copiilor are un mesaj puternic si reprezinta un episod cutremurator din viata autoarei Suzanne Collins.

Year-of-the-Jungle-Suzanne-CollinsDescrierea cartii este relativ simpla :   Suzy isi petrece primul an de scoala asteptandu-si tatal,care serveste in Vietnam. Cand scrisorile de la el nu mai ajung acasa,Suzy isi face griji ca nu-si va mai revedea niciodata tatal.

Parerea mea: Primul lucru care mi-a venit in minte a fost faptul ca autoarea a scris aceasta carte pentru copii. A pastrat numele personajului Suzy,ce-i drept,dar drama unui copil de sase ani,cu descurajarile celor din jur nu este deloc o poveste de citit inainte de culcare.Povestea este narata intr-un mod melancolic.La inceput Suzy numeste locul unde se afla tatal sau „Jungla” si incepe chiar sa  se joace in curte de-a jungla.Un reportaj la televizor despre Vietnam o face sa constientizeze cum stau lucrurile defapt si in ce primejdie se afla tatal sau.Ilustratiile sunt singurele care inveselesc putin cartea.0915-Trussoni-videoSixteenByNine600 Toate sunt facute in stilul unui copil de sase ani si confera cartii stilul de jurnal pe care autoarea l-a dorit… Povestea este cutremuratoare,privita din ipostaza adultului,iar copilul nu intelege prea mult din ea. Probabil pentru ca nu se identifica cu nimic din poveste.Nu pot fi decat solitar familiilor cetatenilor care lupta in razvboaie si nu pot decat sa o admir -mai mult- pe Suzanne pentru tristetea suportata.Am citit un interviu cu autoarea in care aceasta aborda tema razboiului din perspectiva copilului.Atunci nu mi-am dat seama la ce se referea (Am crezut ca vorbea de Capitol si Jocurile Foamei,nicidecum de propria copilarie),dar cartea era pomenita mai incolo si m-am gandit sa vad despre ce este vorba.Voi ce parere aveti? Eu nu cred ca aceasta carte ar trebui sa fie pentru copii,dar acum o admir mai mult pe Suzanne pentru curajul ei.

HfdKIdy

Anunțuri

Spam-ul nu este permis pe acest blog !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s