„Numarand invers„de Laura Lascarso : primul capitol tradus in romana !!!

„ Numarand invers „ de Laura Lascarso | Devoratorul de carti ;

numarand invers

Nici nu pot sa spun cat de incantat sunt de aceasta colaborare. In primul rand pentru ca sunt deschis provocarilor si atunci cand autoarea mi-a dat acordul sa traduc primul capitol in romana aproape ca pluteam de fericire. In al doilea rand sunt fericit ca , datorita articolelor urmatoare  din noua rubrica „Translate in romanian „ voi reusi sa duc promovarea cartilor straine la un cu totul alt nivel . Si , inaugurez aceasta rubrica cu o carte foarte emotionanta si anume „ Numarand invers „ de Laura Lascarso. Sper sa va bucurati de acesta scurta introducere a cartii … 🙂

Descrierea cartii :

    Acum trei saptamani am incercat sa fug de acasa . Acum tot ce vreau este sa ma intorc .

Taylor Truwell este o fata problematica cu o mama neglijenta , un tata dur si un îndemn de a fugi . Cand Taylor este prinsa intr-o masina furata si este adusa in fata instantei  pentru arest  , tatal ei convinge juriul la o alta alternativa de pedepsire : tratament intr-o institutie de corectare a adolescentilor cu tulburari. Si asa Taylor ajunge la Sunny Meadows.

Sunny Meadows este oricum , dar nu simplu . Taylor trebuie sa lupte cu greu sa isi dovedeasca sanatatea mintala in timp ce trebuie sa se confrunte cu parintii ei , cu terapeuta si cu un grup particular de paciente rasfatate care se autonumesc Reginele Latino . Dar chiar daca Taylor se agață de fosta ei personalitate încăpățânata se trezeste cu doi prieteni noi : Margo, un copil vedeta in formare si A.J. un baiat misterios care nu vorbeste.

 Sunny Meadows sta in fata a tot ce Taylor visa vreodata. Dar daca acesta este singurul loc care o poate salva pe ea ?

  In romanul ei de debut, Laura Lascarso leaga impreuna o puternica poveste a furiei si distrugerii de sine , speranta si dragoste.

Capitolul I

     Acum trei saptamani am incercat sa fug de acasa . Acum tot ce vreau este sa ma intorc.

     Mi-am pipait numele de pe ecuson – T A Y L O R  – pe vinilul albastru care statea in fata mea , din nou si din nou din aceasi parte pentru ca impresia ramanea aceea ca si cea precedenta atata timp cat imi plimbam degetul de la T la R. Am incercat sa imi tin mintea libera dar inca ma gandesc la ultima data cand am vazut-o pe mama. A fost acum doua zile , in sala de  judecata , unde ea a stat , silentioasa ca o broasca testoasa cat tata ii cerea juriului permisiunea sa ma duca la un ,, centru de maxima-securitate ” unde as putea primi ,, asistenta psihica intensa ”. Si juriul, care nu ma stia deloc, a acceptat.

  Am scos brosura de la Sunny Meadows  din buzunar si am inceput sa mototolesc ceea ce mai ramasase din ea de cand tata mi-a dat-o pentru prima oara si am transformat-o intr-o minge. Asa cum scria in brosura , Sunny Meadows este o ,, scoala-internat terapeutica” cu scopul de a ,, creea un viitor stralucit pentru tineri  exceptionali ” , dar nu era nimic exceptional despre ce te aduce intr-un astfel de loc – furia , depresia , consumul de substante , ADHD , OCD … Lista continua si continua , dar niciuna dintre acestea nu sunt eu. Sunt normala . Sunt in regula.

Camioneta care ma transporta  a trecut pe langa intersectia cu Valdosa si mi-am lipit nasul de fereastra intredeschisa pentru a lua putin aer pentru ca ma simteam sugrumata. Este Octobrie acum , dar vremea este inca calda si uscata . Am studiat asfaltul in timp ce masina cobora drumul de tara. Apoi am inceput sa ma uit dupa semne – Noua Lumina Biserica Bapista  , Parcul Shady Pines si un afis urias pe care scria simplu Iisus te iubeste. Nu este nicio harta in brosura  si nicio adresa  ,, pentru cazuri de urgenta ” , dar am nevoie sa stiu unde ma duc , pentru cazul in care va trebui sa imi gasesc singura drumul inapoi acasa .

Camioneta  coboara in dreptul unei curti mari , pavate si stomacul meu se revolta  cand ochii imi intalnesc gardul masiv de fier.

    O poarta. Un gard . Si un sistem de supraveghere care inconjuara toate colturile curtii. Poza acestora nu a fost in brosura. Gardul pare si mai mare cand ridici privirea . Cand poarta s-a deschis inima a inceput sa imi bubuie si m-am tinut cu mainile de burta , incercand sa respir.

Drumul se o preste in dreptul a trei cladiri mari. Construite in stil spaniol sunt inprejurate de copaci , care face totul sa para ca in filmele cu fantome.  Internatul este o cladire impresionanta care pare ca poate adaposti un numar mare de studenti ca in scolile internat din partea de Sud. Doar ca acolo nu sunt toate aceste garduri.

O escorta ma indruma de la masina la intrarea principala unde il vad pe tata stand in dreptul detectoarelor de metale. Mama nu este cu el si imi amintesc singura ca nu-mi pasa deoarece sunt suparata pe ea, oricum. Ochii nostri se intalnesc si pentru un moment am impulsul sa fug la el ca sa ma poata imbratisa si sa-mi spuna ca totul va fi in regula.

  Dar nimic nu mai este in regula.

 Odata ce sunt langa detectoarele de metale o alta femeie imi striga numele si sunt rece si robotic pe buzele ei. Ea ma introduce intr-o camera mica unde imi recunosc bagajele stand pe o masa inalta. Sunt amandoua rascolite, iar un barbat  cu manusi de plastic imi umbla prin lucruri de parca ar fi ale lui, nu ale mele.

– Ia un loc , domnisoara Truwell , spune femeia si imi arata un scaun . Desfa-ti coada, am nevoie sa te caut in cap de paduchi.

   M-am asezat si mi-am desfacut parul , lasandu-mi parul negru si lung sa cada pe umeri in valuri . Femeia imi verifica parul  cu un tub cilindric in timp ce il privesc pe barbat .

–   Fara electronice , spune , luandu-mi MP3-ul si punandu-l intr-o punga de plastic . Auzind punga de plastic inchizandu-se ma raneste. Am unele dintre propriile inregistrari pe el cu mine si prietenii mei cantand , cantece care vor fi greu de inlocuit.

– Fara lucruri ascutite , spune si imi arunca un pachet nedesfacut de rame de ras intr-o alta punga de plastic .

– Si cum se presupune ca o sa ma mai rad pe picioare ? o intreb pe femeie .

– Cu supravegherea unui supervizor …

Supervizor ? Ce fel de loc mai e si asta ?

– Esti libera , spune femeia. Ia un loc pe coridor. Cineva va fi jos aici intr-un minut sa te conduca spre camera ta .

Am mers pe coridor , unde tatal meu deja ocupase jumatate de canapea . Am stat la capatul opus , cat mai departe posibil. Am crezut ca ne-am spus vorbele de adio cand  mi-a adus brosura de la Sunny Meadows si am aruncat-o la gunoi. Am asteptat pana a iesit din camera ca sa o iau inapoi.

– Ai ceva ce ti-ar placea sa-mi spui ?  m-a intrebat.

 Mi-am clatinat capul. Cea mai buna cale de a evita o cearta cu tatal meu este sa nu vorbesc deloc cu el.

– Taylor , a spus din nou , de data aceasta mai incet si am riscat o privire la el. Sta cu picioarele incrucisate , intr-un costum gri  si parul lui lung si negru este prins intr-o coada de cal. Are cute de suparare si privirea obosita din ochii lui este probabil cauzata tot de mine. Cand eram mica , bunica obisnuia sa-mi spuna ca arat exact ca tatal meu , dar in interior suntem foarte diferiti .

– Vreau sa-ti spun ceva , a spus tata si mi-am indreptat ochii spre ecranul televizorului . Tatal meu mereu vrea sa-mi spuna ceva , dar el nu vrea sa asculte niciodata . Este despre Deeri.

Deer cu D mare. Este clanul tatalui meu. Tribul nostru era Seminol , oamenii nedescoperiti. Tata obisnuia sa vorbeasca despre Razboiul Seminol dintre stramosii nostrii si guvernul U.S. . Cand soldatii lui Andrew Jackson au incercat sa ne vaneze afara , sa ne rapeasca femeile , sa ne arda casele , sa ne fure averile si sa ne mute in pesteri ne-am ridicat impotriva . Tata spunea ,, Cand nu putem lupta , fugim . Cand nu putem fugi , ne ascundem . Dar nu ne lasam niciodata doborati. ”

  Dar s-a schimbat de atunci. Acum orice ar face este de a se proteja pe sine.

– Deerii sunt creaturi frumoase , spune , cu ochii mari si stralucitori . Dar sunt usor de speriat – o creanga rupta , ciripitul unei pasari , vantul printre copaci . Ei nu se opresc sa vada de unde le vine frica . Ei fug fara sa se gandeasca , mereu fugind , mereu vanati , niciodata nestiind de ce .

– Nu sunt o Deer , am spus , pentru ca asta este adevarul . Clanul este dat de mama ta , iar mama nu este activa .

– Dar tu esti o parte din mine , a spus incet , fortat . Asa cum esti o parte din bunica ta .

  M-am holbat la ochii patrunzatori si caprui ai tatalui meu , identici cu ai mei .Tata o adusese in discutie pe bunica ca sa imi aminteasca de cine sunt. Sau de cine eram .

– De-asta am furat masina ? am spus cu sarcasm evident pentru ca el uraste cand ma autotratez fara respect . Pentru ca sunt ca Deeri ?

– Nu stiu de ce ai facut-o. Nu mi-ai spus.

  Nu mai conta de ce am furat masina si am incercat sa fug  din casa mamei mele. Chiar si daca as fi incercat, el oricum nu m-ar fi inteles. Mi-ar spune ca ar fi trebuit sa vin la el acasa. Dar relatia noastra este decat o cearta dupa alta. Si nu am vrut niciodata sa imi parasesc mama. Am vrut doar sa o tin langa mine.

– Am incercat sa te ajut in maniera asta , mi-a spus , dar sunt invizibil pentru tine. Vorbele mele inseamna nimic.  Iar acum ai depasit limita. Recordul tau de criminalitate te va urmari tot restul vietii si nu o sa te opresti niciodata din a te intreba ,, De ce ? ”. Si-a clatinat capul. Am facut tot ce-am putut. Aceasta responsabilitate va cadea pe altcineva acum.

S-a dat in spate si m-a tratat cu raceala. Mi-am studait mana , degetele , lungi ca ale bunicii mele dar nu atat de pricepute. Cum ma poate pedepsi el pentru ca am incercat sa plec cand el este cel care a plecat de la inceput ?

  Am observat pe cineva vening langa noi si mi s-a parut o tanara de varsta facultatii. ” Buna ziua , domnule Truwell ”. I-a zambit si s-a intors spre mine ” Buna , Taylor , sunt Kayla , interna ta in resedinta . ” A zambit stralucitor la mine si am stiut ca ar trebui sa ii raspund la zambet dar nici macar nu am vrut sa pretind. Vreau sa merg acasa .

– Ce este un intern in rezidenta ? am intrebat-o incercand sa nu sun prea suspicioasa .

– Este ca o sora mai mare. In principiu , sunt aici sa te ajut cu acomodarea in Sunny Meadows si sa iti raspund la orice intrebare vei vrea sa-mi pui. Eu voi conduce discutiile noastre de grup si am un apartament la sfarsitul holului , asa ca voi fi mereu acolo daca vei avea nevoie de ceva . De ce nu mergem sus sa iti vedem camera ?

    Nu vreau sa imi vad camera sau sa merg mai departe pe hol . Vreau sa ple ce de acolo , dar imi fortez picioarele sa ii urmeze pe Kayla si tatal meu spre scari . Intram intr-un coridor lung  si luminat fluorescent , care imi face pielea sa arate bolnava  si verde . Usile camerelor sunt deschis la perete  , dar nu este nimeni inauntru. Kayla mi-a spus ca fetele sunt intr-o activitate de grup la etajul al doilea  si se vor intoarce curand .

 – De ce sunt toate usile deschise ? intreb.

 – Mereu le tinem deschise . La Sunny Meadows , privatul este un privilegiu .

 Stomacul imi tremura . Privatul , un privilegiu ? Chiar si cu mama mea , mi-am tinut intotdeauna usa inchisa . Acesta era dreptul meu , nu un privilegiu.

– Sunny Meadows se bazeaza pe un sistem de merite , spune Kayla , unde rezidentii primesc privilegii in functie de cooperare si interesul in schimbare.

– Ca privatul ?

– Da , de altfel muzica si televizor , Internet si timp petrecut la telfon , machiaj , pedichiura , sucuri acidulate si gustari crocante , toate aceste mici lucruri.

M-am gandit la MP3-ul meu confiscat . Pot trai fara celelalte lucruri , dar muzica ?

– Ce trebuie sa fac pentru privilegii ?

– Doar arata-ne ca esti pregatita  sa participi la program .

    Probabil vorbeste de ,, programul meu de insanatosire ”. Am citit despre el in brosura mea de la Sunny Meadows. Am urmatoarele sase luni sa-l completez . Si tata mi-a spus ca daca voi incerca vreodata sa fug  de acolo va fi o incalcare a promisiunii si va trebui sa ma trimita la scoala de corectie.

 Dar , doar daca ma va gasi.

Kayla se opreste in fata unei usi deschise si imi face semn sa intru , dar pantofii imi sunt lipiti de pamant. Nu pot sa merg mai departe . Tatal meu ma ia de mana si ma ghideaza spre camera .

  Peretii vopsiti sunt de culoare alba cu o mica fereastra pe unul dintre ei . Este fixata cu un fel de sticla groasa care face ca afara sa arate anost . Bagajele mele sunt deja in camera , stand langa pat.  Este o masa , un scaun , un sifonier si o oglinda pe perete . Metalul lustruit  al ramei il face sa para stins si ciudat . Camera miroasa ca dezinfectantul de maini , este atat de rece incat ma face sa tremur . Imi incrucisez mainile si imi musc tare buzele ca sa nu incep sa plang .

– Va las sa va luati la revedere , spune Kayla si pleaca din camera.

   Ma intorc catre tatal meu , care ar trebui sa realizeze acum ca asta este o gerseala . Nu ma potrivesc intr-un loc ca Sunny Meadows. Nu sunt nebuna.

– Tati , nu ma lasa aici .

Nu a spus nimic , doar si-a plimbat privirea prin camera .

– Nu o sa mai fac niciodara asta . Ti-o jur .

– Taylor , este prea tarziu . Da-i programului o sansa .

– Tata , nu am ce cauta aici .

– Acest experiment va fi bun pentru tine . Va fi o schimbare pozitiva .

   Nu ma asculta sau nu-i pasa . Ma va lasa aici si va uita de mine pentru urmatoarele sase luni si atunci cand voi iesi de aici nici nu ma voi mai puea recunoaste . Nu va fi mai bine decat atunci cand am venit aici pentru ca mama mea va fi tot alcoolica si tatal meu va fi tot rece si neiertator. Si eu voi fi tot … eu.

– Asta este exact ce i-ai facut si mamei , i-am spus , amintindu-mi de timpurile cand se intorcea de la dezalcoolizare , cum pierdea mereu cate putin din ea. Ma inchizi aici exact cum ai facut cu ea .

 A clatinat din cap si s-a uitat in alta parte.

– Nu , Taylor , fac asta tocmai ca sa nu te transformi in mama ta – o femeie impulsiva , neglijenta si  egoista.

 I-am aruncat o privire de gheata. Nu are niciun drept sa spuna asta despre ea. El este cel care a lasat-o , care ne-a lasat.

– Iesi afara , i-am spus . Dar cand nu s-a miscat , i-am spus-o mai tare : Iesi afara !

–  Furia ta este mai mare decat esti tu . O lasi sa te controleze.

– Nu sti nimic despre mine , i-am spus.  A stat acolo , ca o statuie , nemiscat . As vrea ca el sa stie cum este sa te simti ca mine. As vrea ca el sa ma auda pentru priam data in viata mea.

– Te urasc . Trei vorbe pe care nu le-am mai spus la nimeni inainte , dar i le-am spus lui pentru ca ma va lasa aici in acest loc ciudat cu miros de spital si reguli ciudate , dar apoi am vrut doar sa plece. 

– Imi pare rau ca simti asta , mi-a spus el , fiecare cuvant masurat si raspicat , ca si cum ar fi vorbit cu un partener de munca si nu propria lui fiica. O sa ma intorc in curand sa te vizitez .

– Nu te obosi. Nu vreau sa te mai vad.

A incuviintat incet .

– Bine , atunci , presupun ca asta a fost salutul .

  A mai incuviintat odata si apoi a iesit din camera . I-am ascultat pasii indepartandu-se pe hol , l-am auzit cum vorbea cu cineva , apoi usa coridorului s-a deschis si s-a inchis , urmarita de o liniste care se repeta in mintea mea .

   Mi-am simtit iarasi stomacul tremurand si m-am simtit incompleta , inhaland pentru a avea destul aer. Rasuflare amea este  neregulata si superficiala , de parca tot oxigenul s-ar fi scurs din camera . Simt greata si ameteala si trebuie sa ma misc. Trebuie s aies de aici.

    Am cotit-o pe coridor spre cea mai apropriata iesire . Mi-am framantat palmele si am expirat adanc panaa am reusit sa iau catva guri de aer. Am apasat pe usa de metal sa se deschida , dar e blocata.

    Nu blocata . Incuiata . Sunt prinsa . Prinsa.

In spatele meu o voce imi spune :

– Nu vei iesi de aici in felul asta , iubito …

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––-

Acesta a fost primul capitol din „ Numarand invers „ , cartea scrisa de Laura Lascarso. Stiu ca am spus ca o sa traduc primele doua capitole dar ia destul de mult timp doar un capitol si nu voi mai putea sa il tradus si pe al doilea , iertati-ma. Sper de altfel sa apreciati munca mea , ca traducator si a autoarei , pentru faptul ca mi-a dat voie sa traduca aceasta carte in romana. V-a placut primul capitol ? Ati vrea sa cititi mai mult din aceasta carte uimitoare ? Atunci puteti sa va comandati propria copie de pe Amazon sau Bookdepository doar apasand pe una din cele doua denumiri. Daca sunteti interesti de mai multe traduceri ale cartilor , urmariti in continuare Devoratorul de carti. And if you are an author and you are interesed to translate your first chapter in romanian let me know at my e-mail : florinsorescu1999@yahoo.com. O saptamana frumoasa , devoratori 🙂

dev logo

Anunțuri

2 gânduri despre „„Numarand invers„de Laura Lascarso : primul capitol tradus in romana !!!

    • Nu, nu voi putea traduce toata cartea 🙂 Autoarea mi-a dat permisiunea sa traduc decat primele doua capitole , dar din lipsa de timp nu am reusit sa-l traduc decat pe primul. Poate mai tarziu vara asta 🙂

Spam-ul nu este permis pe acest blog !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s